Generozitatea

Un mare economist austriac, emigrat în Statele Unite după catastrofa venirii la putere a nazismului, Ludwig von Mises, a spus că Europa a fost distrusă de intelectuali, pentru că intelectualii au adoptat idei economice greşite, au tras concluzii de extremă dreaptă sau de extremă stîngă greşite, şi ei au influenţat opinia publică şi au reuşit să distrugă Europa. Cred că trebuie să reţinem de aici că este ceva critic în relaţia dintre intelectualitate/cultură şi oamenii de afaceri/economie. Dacă există o antipatie a intelectualităţii faţă de lumea economiei, nu ne putem aştepta decît la un dezastru; dacă ne întîlnim însă, lumea intelectuală cu lumea afacerilor şi economia cu idei sănătoase despre mersul economic al lumii (iar acesta nu poate fi decît capitalismul), atunci ne putem aştepta la un viitor rezonabil. Dl Andrei Neguţ spunea că în Statele Unite este un alt fel de comunitate academică. Îi confirm observaţia. Cînd am lucrat în străinătate, am constatat că acolo există un anume fel ordonat de a te insera în societate care face să ai timp. În ciuda faptului că eşti ocupat, că ai multe de făcut, lucrurile nu se aglomerează, nu dau buzna peste tine: poţi funcţiona bine. Este o problemă în lumea noastră românească, aceea că aici toate lucrurile funcţionează într-un chip bezmetic. Aici lucrurile merg anapoda. De ce? Vina ne aparţine nouă. În loc să dăm vina pe "sistem", care este o entitate abstractă, cred că trebuie să pornim de la sănătosul principiu liberal al individualismului metodologic şi să acceptăm că lucrurile se fac prin indivizi şi prin deciziile lor, chiar dacă ceea ce se întîmplă nu decurge în mod logic din aceste decizii. În judecata care se face pornind de la opoziţia "mă duc acolo ca să cîştig mai mulţi bani" vs "rămîn aici ca să-mi fac datoria faţă de ţară", cred că trebuie să ţinem seama de un exemplu istoric. România modernă a fost făcută de trei generaţii de oameni: grosso modo, generaţia de la 1830, generaţia de la 1848 şi generaţia de la 1866. Există o scrisoare a lui Vasile Alecsandri către Mihail Kogălniceanu în care acesta îi scria: "coane Mişule, dacă te gîndeşti cum arăta lumea în tinereţile noastre şi cum arată ea acum, îţi vine să cînţi la bătrîneţe: evohe, am izbutit!". România modernă a fost făcută de foarte multe lucruri, dar foarte importantă a fost generozitatea acestor oameni.