"Frumuseţea a ce faci e dincolo de bilanţurile contabile"

29 ianuarie 2014   Tema săptămînii

- interviu cu Raluca KIŞESCU, manager Avon -

Dincolo de vînzarea binecunoscutelor produse cosmetice, aşa cum îi stă bine unei firme serioase, compania Avon are şi programe de responsabilitate socială. Unul dintre aceste proiecte e legat de combaterea violenţei în rîndul tinerilor. De ce v-aţi gîndit tocmai la violenţă, şi tocmai la tineri?

Avon este o companie dedicată frumuseţii femeilor, deopotrivă celei care se vede şi celei care se intuieşte. Frumuseţea intuitivă este despre sănătate şi respectul de sine. Adevăratul manifest pentru frumuseţe este o femeie sănătoasă, care are grijă de corpul şi sufletul său, care se respectă şi, prin respectul de sine, îşi cere dreptul de a fi respectată. Din acest motiv, Avon deruleaza două campanii sociale, una pentru sănătatea sînilor – cancerul la sîn fiind principala cauză de mortalitate în rîndul femeilor – şi una împotriva violenţei domestice – o problemă frecventă în viaţa femeilor, a cărei manifestare, sub diverse forme, are legătură strînsă cu lipsa respectului. Respectul se învaţă de la vîrste mici, iar tinerii au nevoie să înţeleagă că relaţia între sexe se bazează pe respectarea individului şi a nevoilor sale, iar violenţa înseamnă încurajarea tacită a lipsei de respect. Tinerii au nevoie de sprijin şi îndrumare. Scopul nostru este de a le oferi informaţii legate de multiplele forme de violenţă – de la cele evidente, la cele subtile –, de modul în care trebuie să le combată, de resorturile fine de care trebuie să aibă grijă în relaţiile cu cei apropiaţi.

Evident, acest aspect este tratat cu toată responsabilitatea civică din partea noastră, implicînd specialişti în discuţiile cu ei. Noi sîntem un facilitator.

Putem, deci, crea o opoziţie între frumuseţe şi brutalitate.

Cu siguranţă, frumuseţea, în orice formă s-ar manifesta ea, nu poate coexista cu opusul său, iar brutalitatea este o urîţenie sufletească, un handicap al agresorului. Nu vreau să fac apel la multiplele clişee din folclorul popular, legate de bătaie şi meritele implicite ale femeii. Cu cît vom arăta mai de timpuriu tinerelor şi tinerilor că frumuseţea pe care şi-o doresc vine din grijă pentru sine şi ceilalţi, de la estetic, la sufletesc, cu atît brutalitatea va cunoaşte din ce în ce mai puţini adepţi.

Multă lume percepe, mai ales cînd se întoarce din Occident, un climat public mai agresiv în România, începînd de la relaţiile cu funcţionarii de la birourile de informaţii, cu cei care administrează parcarea aeroportului, cu taximetriştii, cu ceilalţi şoferi din trafic, pînă la subiectele ştirilor televizate şi la tonul comentatorilor din mass-media. De unde credeţi că vine această problemă?

Cu toţii sîntem într-o alergare continuă, o alergare fără efecte, cît timp ea este cu pasul pe loc, nu arde calorii, nu oxigenează creierul. Doamna Aurora Liiceanu, care ne-a fost, pe parcursul anilor, partener în proiectele de combatere a violenţei domestice, declara, la un moment dat, că „indiferent dacă ai o reverie profesională, sexuală, erotică sau amoroasă, sau de orice fel, asta cere timp, iar astăzi sîntem foarte grăbiţi.“ Graba este, probabil, unul dintre motoarele agresivităţii. Lumea e grăbită, graba de a face multe şi neputinţa de a face totul, enervarea că există această disonanţă între ceea ce vrei şi ceea ce poţi face, reacţiile necontrolate, bruscarea, agresivitatea verbală şi apoi fizică. Nu toată populaţia suferă de sindromul grabei şi al agresivităţii asociate cu graba, dar mentalitatea „corectă“ de a sta fiecare în banca lui, de a comenta în cercuri mici, dar nu de a lua poziţie în cercuri mari face ca majoritatea să pară minoritate şi invers. Eu cred că România nu este cea minoritară, România este ţara generoasă, care, în cazul nostru, a cumpărat produse cu simbolurile fundiţei roz şi semnului infinitului, şi, astfel, Avon a putut să doneze peste două milioane de dolari în cele două campanii sociale.
 

Cum credeţi că ar trebui să gîndim şi ce am putea face fiecare (cetăţeni, autorităţi, companii) pentru a reuşi să mai îmblînzim mediul în care trăim?

Cred că putem începe prin a crede că misiunea fiecăruia este dincolo de cea mai bună ofertă, cel mai bun plan operaţional sau de marketing. Cred că bilanţurile contabile sînt absolut necesare, dar printre ele trebuie să existe frumuseţea a ceea ce faci pentru cei pentru care lucrezi.
 

Care ar fi, în opinia dvs., cele mai serioase obstacole în drumul spre o societate cu maniere mai delicate decît cea actuală?

Incultura. Cu cît o societate este mai superficială, cu atît răspunde mai uşor unor factori intruzivi, ca violenţa, mojicia, intoleranţa. Lipsa unui echilibru social, prin care să ne netezim asperităţile de comportament, ideologie, atitudine.

Ce parteneri aveţi pentru realizarea programului amintit?

Fundaţia Sensiblu, prin psihologul Simona Burduja, cu care colaborăm de peste cinci ani, şi Cornel Ilie, unul dintre cei cinci bărbaţi care promovează campania „Share it to stop it“.  

a consemnat Andrei MANOLESCU   

Dosar sprijinit de AVON

Mai multe