„Frigul a venit mai devreme“ – interviu cu Radu OPAINA, președinte al Federației Asociațiilor de Proprietari

13 februarie 2019   Tema săptămînii

Anul acesta, în apartamentele multor bucureșteni racordate la rețeaua RADET se pare că a fost mai frig decît în alte ierni. Am auzit multă lume plîngîndu-se că așa ceva n-a mai fost dinainte de 1989. Dumneavoastră aveți date care să confirme o situație diferită de cea din alți ani?

În ultimii zece ani, cel puțin, pe timp de iarnă, în medie 10.000 de oameni/zi (100 blocuri/zi) nu au avut căldură și apă caldă, la care s-au adăugat cca. 5000 de oameni pe an care au rămas definitiv fără căldură și apă caldă în București. Iarna aceasta „excelează“ prin faptul că frigul a venit mai devreme, de mult timp nu a mai fost așa frig în noiembrie și decembrie, și printr-o mediatizare a avariilor mai agresivă din partea mass-media. Această mediatizare este ciudată, prin comparație cu anii anteriori, cînd a fost aproape inexistentă, și o văd ca parte dintr-un scenariu politic necinstit. Este vizibil faptul că în prim-planul acestor mișcări de pe scena publică nu este interesul public – cetățean, consumator, Primărie –, ci acapararea în forță a RADET-lui de către ELCEN, invers de cum a fost propagată ideea „comasării“ RADET-ELCEN în ultimii doi ani. În fapt, și RADET, și ELCEN au aceleași probleme, și ambele trebuiau supuse judecății publice de către mass-media în aceeași măsură. Practic, se întîmplă o nouă reașezare a intereselor financiare murdare prin încercarea de eliminare a unora care nu cedează accesul la butoane. Sînt multe fapte care certifică ceea ce spun, dar nu intru în detalii pentru că nu există sprijin public pentru normalizare.

Față de perioada de dinainte de 1989, situația este mult mai gravă. Atunci sistemul putea, tehnic, furniza căldură tuturor locuitorilor din București, azi nu mai poate.

Se vorbește de avarii la RADET, de faptul că rețeaua de conducte e uzată și nu mai face față. Asta o știm de foarte mult timp, dar totuși, ce s-a întîmplat brusc iarna asta față de cea trecută? (Cel puțin în cartierul în care locuiesc – Titan – de la începutul acestei ierni pare să fi fost vorba de un adevărat program de reducere a căldurii, un program de la care s-a făcut o mică excepție în perioada sărbătorilor, cînd a fost ceva mai cald în case.)

Rețeaua este extrem de uzată. Sînt zone foarte multe unde rețeaua este, de fapt, un tub de pămînt format în subsol prin acțiunea naturala a apei (pîrîuri subterane). Banii pentru reparațiile și înlocuirile necesare au fost în bugetele RADET și ELCEN, dar au fost fraudați de toți politicienii (PNL, PSD, PDL etc.) care s-au perindat în ultimii cel puțin douăzeci de ani pe la Primăria București, Ministerul Energiei și prin conducerea RADET și ELCEN.

Situația devine din ce în ce mai gravă întrucît, de frica avariilor, angajații RADET reduc intenționat debitul de furnizare, condiții în care scade dramatic calitatea serviciului, adică în apartamente nu ajunge apa caldă la parametrii legali și contractuali și este frig, foarte frig.

Caloriferele sînt mai reci, dar întreținerea costă cel puțin la fel ca în anii trecuți. Unde se duc banii locatarilor?

Calitatea serviciului este precară, dar prețul plătit de populație este mare. Banii se duc în direcții nevăzute de public, în mare parte în buzunarele unor „privilegiați“ ai sistemului politic comun. O mare problemă a populației de care profită din plin privilegiații este că majoritatea oamenilor nu au învățat încă să își citească factura.

E ceva de făcut pentru rezolvarea problemei? Mai punem o haină în plus pe noi, cum ne recomanda Nicolae Ceaușescu? Cine și cum ar trebui, după părerea dvs., să răspundă pentru ce se întîmplă?

Se pot rezolva foarte ușor și fără prea mari eforturi absolut toate problemele aplicînd tehnologii moderne și folosind resursele energetice proprii. Rezultă un preț de maximum 130 de lei/gigacalorie, cu tot cu investiție și la calitate foarte bună, cu randament extrem de ridicat. Însă politicienii actuali din toate partidele sînt departe de soluții și se îndepărtează pe zi ce trece de acestea pentru că nu soluțiile îi preocupă, ci cum să își continue „traseul“ lor sau cum să se scoată unii pe alții din joc. Iar așa-zisele soluții care se transmit prin presă sînt greșite și foarte costisitoare și păguboase pentru oraș și pentru populație, dar bănoase pentru politicieni. Ceea ce este foarte grav este că cei care din partea UE răspund de sectorul energiei, pe plan european, în loc să scurteze agonia și nenorocirea din România și să impună practic dezvoltarea și eficiența energetică prin implementarea acelorași soluții care se aplică azi în alte țări civilizate, ei tolerează soluțiile vechi, depășite și foarte scumpe, dar care, ca și în cazul politicienilor români, sînt în avantajul lor pentru că, probabil, financiar, pe termen scurt, mediu și lung, au de cîștigat.

Nu contează cît plătește populația sau cîte generații vor fi puse să plătească ineficiența.

Răspunderea juridică, materială, civilă și penală pentru tot ceea ce s-a întîmplat în București cu sistemul de încălzire, care este o componentă importantă a siguranței locale și naționale, este în sarcina tuturor primarilor de după 1990, a consilierilor generali ai Capitalei, a miniștrilor de la Energie și a subordonaților acestora.

Pînă la minunea numită normalizare, singura soluție pentru populație rămîne descurcarea pe cont propriu, așa cum a fost „învățată“ de sistem, cu mențiunea că și această soluție, la un moment dat, se va bloca.

Problema este cu mult mai gravă în București întrucît și rețelele de gaze naturale, de energie electrică și de apă rece și canalizare sînt practic în aceeași situație cu rețeaua de termoficare. Consecințele pot fi catastrofale și nu exagerez deloc.

a consemnat Andrei MANOLESCU

Foto: wikimedia commons

Mai multe