Firma, card-ul şi confortul de acasă

Se trezesc, de regulă, înainte de 8 şi se culcă după miezul nopţii. Sînt victimele blocajelor de trafic matinale. Lucrează în clădiri noi, securizate, "de birouri". S-au lăsat de fumat. Vara practică turismul de week-end. Iarna uneori schiază în Alpi. Fac cumpărături o dată pe săptămînă în hipermarket-uri. Sînt predispuşi mai mult să cheltuie, decît să economisească şi sînt tentaţi să încerce produse nou-apărute pe piaţă. Iau vitamine. La televizor se uită la ştiri şi la meciuri. Văd filme acasă, pe home-cinema, înainte ca ele să apară în cinematografe. Au telefoane mobile 3G. Se constituie în publicul-ţintă iniţial al diverselor publicaţii (25-40, studii superioare, dinamism, carieră, venituri peste medie), abandonat pe parcurs pentru că ei nu prea au timp să citească. Au păreri proprii despre lume şi viaţă şi aşteaptă ocazii pentru a le susţine cu argumente. Gîndesc pozitiv. Sînt conştienţi că există o psihologie a succesului şi, în general, încearcă inconştient să o aplice. Unii suferă de depresie. Această caracterizare s-ar putea să li se pară superficială. Middle class? Mai bine, oameni "de firmă". Firma şi brand-ul Firma este "instituţia" care îi adoptă şi care, în general, ajunge să le inspire o încredere puternică, amestecată cu un soi de respect. De fapt, încrederea pleacă de la poziţia lor "în firmă": posturi-cheie în care se simt importanţi, indispensabili. Încredere, pentru că, în timp, şi dacă îşi văd de treabă, "poziţia" nu se degradează, ba dimpotrivă, pot urca pe scara ierarhică. Promovarea (însoţită de măriri de salariu, prime etc.) este cea mai bună dovadă că şi "firma" crede în ei. Aici îşi petrec majoritatea timpului, aici mănîncă în pauza de prînz, aici îşi fac prieteni printre colegii de birou, de multe ori aici se şi căsătoresc. Firma le oferă stabilitate. După ce a terminat Medicina, Marius era debusolat. Îl aştepta corvoada de a fi medic rezident într-un spital, pe un salariu de nimic, dornic de şpagă, ignorat de "adevăraţii doctori" care îi fuseseră profesori în şcoală. Simţea că ultimii ani, în care se pregătise pentru cariera de medic, nu-l făcuseră nici mai bun, nici mai deştept. Se simţea un nimeni. Atunci a început să acorde mai multă importanţă job-ului său part-time de la o "multinaţională". Răspundea la telefoane la numărul pentru "relaţii cu clienţii". A început să se implice mai mult, iar job-ul său a devenit în scurt timp full-time. S-a implicat şi mai mult şi într-un an a ajuns team-leader. A uitat total de diagnostice, fişe, parafe."Firma" se mîndrea cu faptul că printre angajaţii săi era şi un medic, convertit la adevărata "religie" a succesului. "Eu lucrez la... de cinci ani! Poţi să-mi spui tu orice, eu unul sînt convins că ofertele noastre şi planul de marketing sînt mai tari decît ale voastre!" Acesta poate fi un început de conversaţie între doi "oameni de firmă" care lucrează în acelaşi domeniu, la firme concurente. Cu timpul, apare şi încrederea în brand. În aproape orice tip de brand. De ce telefoanele Nokia sînt mai bune decît cele Samsung? "Pentru că Nokia e specializată pe tehnologie mobilă, pe cînd Samsung nu..." De ce trebuie să te fereşti de Logan? "Pentru că e maşină românească, iar brand-ul iniţial, adică Dacia era jalnic..." De ce există Moş Crăciun? "Pentru că aşa vor publicitarii şi copiii noştri..." Creditul şi card-ul Firma îţi permite şi chiar te încurajează să-ţi cumperi casă, maşină şi alte obiecte plăcute şi utile omului, pe care să le plăteşti treptat, muncind asiduu, timp de cinci, zece, douăzeci de ani, în cadrul firmei. Încă o dovadă de stabilitate, cu condiţia să fii, la rîndul tău, fidel. Revenind la Marius, pe el nu-l sperie creditele. E deja convins că nu se va întoarce prea curînd la cariera de medic, care e instabilă în România. "Nici n-aş mai avea cum pentru că mi-am luat deja casă. Cum să-mi plătesc casa dintr-un salariu de doctor?" Aşadar, creditul devine mai mult decît un contract, e o posibilitate de a trăi confortabil, cînd încă eşti foarte tînăr. Şi nici măcar nu "simţi" banii pe care îi dai lunar la bancă pentru că ei sînt reţinuţi automat de pe card. A avea mai multe card-uri în portofel, cu Nadia, cu Hagi sau, pur şi simplu, lucioase şi colorate şi a fi unicul deţinător al cod-ului PIN înseamnă că eşti într-o "situaţie" demnă de încredere. Familia În general se căsătoresc în jurul vîrstei de 30 de ani pentru că altfel nu se mai justifică creditele şi multiplele card-uri. Apoi apar şi copiii care populează noua casă şi "consumă" din salariul lu' tata. Încă o dovadă de stabilitate. Firma va fi recunoscătoare. Totuşi de cele mai multe ori familia devine un refugiu şi abia atunci capătă valoare.