"Filozofia" migraţiei

10 august 2006   Tema săptămînii

- motivaţii economice şi exerciţii de imaginaţie - Dincolo de modul în care este privită şi acceptată migraţia forţei de muncă în România, unde avem de-a face cu un fenomen relativ recent care, în lipsa unor politici migraţioniste coerente, încă creează confuzie şi suspiciuni, ne-a interesat să surprindem cîteva puncte de vedere detaşate, europene. Demersul nostru a luat în calcul şi un alt aspect al "dilemei": o serie de lideri din Europa se pronunţă public împotriva migraţiei, dar în acelaşi timp se bucură de faptul că bona din România sau femeia de serviciu africană îi costă mai puţin. I-am întrebat pe cei care au o experienţă mai vastă decît noi, legată de munca transfrontalieră şi de implicaţiile ei, dacă este exagerat să considerăm migraţia o formă de sclavie modernă şi dacă ar fi posibil ca fenomenul să ajungă la o "simbioză" între statele cu un nivel de trai diferit, creînd o inevitabilă dependenţă economică de ambele părţi. (A. P.) Jérôme Guedj (Franţa) Jérôme Guedj este membru al Partidului Socialist din Franţa şi în prezent vicepreşedinte al Consiliului General al regiunii Essonne. Totodată este funcţionar public în cadrul Inspectoratului General pentru Servicii Sociale şi unul dintre bursierii German Marshall Fund (GMF), un program care selectează tinerii lideri din Europa şi SUA pentru o mai bună cunoaştere a realităţilor de peste Ocean şi pentru consolidarea relaţiilor transatlantice. "Migraţia nu poate fi redusă doar la dimensiunea sa economică. Este înainte de toate o alegere individuală, adesea dureroasă, dar curajoasă: aceea de a-ţi părăsi ţara natală, de a te aventura în necunoscutul unei alte ţări, a unei limbi pe care nu o stăpîneşti. Pentru un motiv la fel de legitim: convingerea că în altă parte viaţa ta va fi mai bună, din punct de vedere politic, economic sau social. Doar dacă ai în minte această convingere, te poţi gîndi la migraţie. Dacă nu, migraţia va rămîne acea atît de des vehiculată variabilă de ajustare a sistemului liberal, care în mod cinic găseşte în acest fenomen o sursă bună de presiune pentru a scădea salariile, folosindu-se de mîna de lucru flexibilă, puţin pretenţioasă, angajată ilegal, dacă ne gîndim la imigranţii clandestini. Într-adevăr, aceste fapte pot fi văzute ca derivate ale unei forme moderne de sclavie. Da, există o formă de dependenţă (între cele două părţi). Periculoasă. În raport cu care ar fi de preferat o logică de co-dezvoltare între ţările din Nord şi cele din Sud. Migraţia este efectul direct al mondializării; ar trebui aşadar o soluţie coordonată, şi nu doar la nivel naţional sau european. Să ne reamintim că Ťinstalatorul polonez» este o formulă inventată de dl Bolkenstein însuşi, pentru a apăra tratatul constituţional european. Astăzi există voci care vor să ne facă să credem că partizanii ŤNu»-ului, spus în Franţa şi în Ţările de Jos Ťau agitat» ameninţarea instalatorului polonez într-o viziune protecţionistă sau naţionalistă. ŤNu»-ul stîngii franceze a refuzat clar această Constituţie Europeană care valida principiul dumpingului fiscal şi social şi concurenţa în interiorul frontierelor europene între muncitorii din diverse ţări. Prin urmare, eu sper ca instalatorul polonez să aibă un nivel de salariu şi de protecţie socială comparabil cu cel al omologilor francezi, spanioli sau germani. La fel, în cazul unui dramaturg sau al unui informatician român. Vom avea nevoie însă de un tratat social european, cu criterii de convergenţă... aşa cum am procedat şi cu moneda euro." Domingos Portela de Andrade (Portugalia) Redactor-şef al celui mai citit ziar din Portugalia, Jornal de Notícias, Domingos Portela de Andrade a primit premiul Caravala pentru cel mai bun articol, despre oamenii şi tradiţiile din regiunea Douro şi Pacheco Miranda Award pentru relatările sale din Irak. A predat ştiinţele comunicării şi multimedia la Universitatea din Cortegaça. Este de asemenea bursier GMF. "Imigraţia este un Ťelixir» pentru toate economiile europene. Putem observa acest lucru doar verificînd cifrele într-o serie de ţări precum Portugalia, Anglia sau Franţa. Studiile arată că în aceste ţări imigraţia a îmbunătăţit producţia, a redus inflaţia şi a contribuit la creşterea veniturilor din taxe. De exemplu, în ultimele şase luni, Anglia a primit 223.000 de imigranţi, în special din alte ţări europene; Franţa spune că naturalizarea populaţiei din Africa de Nord a crescut la 60%, iar în Portugalia cifrele sînt similare, cu toate că aceşti indicatori nu sînt încă măsuraţi, în special în ceea ce priveşte imigranţii care vin din Brazilia, Insulele Capului Verde şi din cîteva dintre ţările est-europene. Este adevărat că oamenii din ţările nedezvoltate acceptă slujbe pe care nativii nu le vor. Dar aceasta nu este o chestiune nouă. În anii ’60, acest tip de schimb a fost o realitate între popoarele europene. Portughezii sînt văzuţi acum în Franţa sau Germania ca parte a propriilor populaţii. Dar atunci, Portugalia era dependentă economic de alte ţări europene. Banii trimişi acasă de emigranţii portughezi au fost esenţiali o perioadă lungă de timp pentru a stabiliza conturile naţionale. Astăzi, noi sîntem cei care contăm pe imigranţi ca să ne construiască ţara, pentru că ei sînt, din nefericire, singura forţă de muncă disponibilă atunci cînd este nevoie. Totuşi, nu putem aborda migraţia doar ca pe o chestiune de cifre, o chestiune economică. Vorbim despre oameni, care îşi abandonează totul pentru a începe o viaţă nouă în altă parte şi care adesea devin victimele abuzurilor unora dintre companii, care transformă munca într-o sclavie modernă. Adevărul este că, mai devreme sau mai tîrziu, societatea va sfîrşi prin a achita nota de plată pentru lipsa de suport acordată acestor oameni, care aduc mai mult unei ţări decît simpla forţă de muncă. Ei aduc deopotrivă idei noi şi culturi noi. Ei sînt şansa pentru noi de a învăţa despre toleranţă şi integrare. Altfel, ultimele episoade din suburbiile franceze vor deveni comune în viaţa noastră." Tomás¡ NE¡MEC¡EK (Cehia) Tomás Ne¡mec¡ek coordonează secţia de opinii a celui mai citit şi respectat cotidian economic din Republica Cehă, Hospodár¡ské noviny, deţinut de grupul americano-german Dow-Jones-Handelsblatt, care editează şi Wall Street Journal. Este bursier GMF. "Cehia reprezintă, sper, ceea ce România va fi în curînd: ca şi românii, muncitorii cehi au acceptat slujbe prost plătite în Europa de Vest. Totuşi, în ultimii ani, numărul constructorilor veniţi din Ucraina şi Belarusia în Republica Cehă a depăşit pe cel al bonelor cehe plecate în Marea Britanie sau al culegătorilor noştri de mere plecaţi în Italia. Treptat şi invizibil, Republica Cehă se transformă într-o ţară-ţintă pentru imigranţii din Est. Muncitorii migranţi sînt mult prea voluntari pentru a fi Ťsclavi». Şi mă tem că Ťsimbioza» este chiar ceea ce îşi doresc cei care migrează. Ei pretind că sînt de neînlocuit... ei bine, nu sînt! Este doar o iluzie faptul că economia gazdă ar sucomba fără ei. În realitate, dacă preţul unei baby-sitter din România sau al femeii africane angajate pentru curăţenie ar deveni prea ridicat pentru familiile din Vest, atunci le-ar înlocui cu o forţă de muncă mai ieftină: poate chiar a familiei înseşi. Ca şi în casele de astăzi ale românilor şi cehilor, unde curăţenia sau îngrijirea copilului sînt slujbe făcute - surpriză - fără ajutor african. Luînd în considerare numărul mic, dar în creştere, al "turiştilor ecologişti" olandezi în partea de Sud şi centrală a Cehiei, aş propune o reclamă pentru România care să fie difuzată în Olanda, Germania şi Marea Britanie: ŤROMÂNIA - ţara unde poţi să-ţi culegi singur căpşunile, în fermele noastre organice»." Andreas Dietl (Belgia) Andreas Dietl este jurnalist la EurActiv.com. A fost moderator şi speaker la EurActiv Mobility workshop, eveniment organizat în luna iulie de EurActiv.com, cu sprijinul Comisiei Europene. "Apariţia unei asemenea situaţii depinde de cadrul legal şi, de cele mai multe ori, de rezidenţa imigranţilor şi/sau muncitorilor mobili. Cu cît este mai precară reşedinţa lor în termeni legali, cu atît sînt mai dependenţi de şefii lor (refuz să îi numesc angajatori pentru că, în cele mai multe cazuri, ei nu angajează personal). Reglementările în vigoare în mai multe ţări vechi sau noi, membre UE, permit imigraţia temporară pentru persoane cu vize temporare de muncă, care se pre-califică pentru sectorul cu nivel slab de plată. Absenţa aproape completă a posibilităţilor legale de imigrare nu provoacă reducerea numărului imigranţilor, doar îi marginalizează în sectoare precum curăţenia, îngrijirea de zi, construcţiile pe şantiere mici, care sînt mai greu de controlat decît sectoarele înalt calificate. În ţările de destinaţie pentru migranţi, cîteva sectoare - deopotrivă mediul de afaceri, precum şi persoane private - depind foarte mult de forţa de muncă ieftină din străinătate. În Germania, această situaţie este întîlnită în cazul agriculturii intensive, bazate pe munca manuală (îndeosebi cultivarea de fructe sau legume), în sectorul hotelier sau în restaurante, în cel al curăţeniei, dar şi în sectoare mai puţin cunoscute, cum ar fi măcelăria. Din perspectiva imigranţilor, văd mai puţin o dependenţă structurală, pentru că ei sînt în mod obişnuit supracalificaţi pentru aceste joburi şi pot să se adapteze mai uşor la schimbările legislative. Aş spune că simbioza este doar una temporară. Cît despre situaţia migranţilor români, amintiţi-vă de exemplul polonez. De ce să nu fiţi mai agresivi? Dacă românii sînt cunoscuţi ca buni culegători de căpşuni, utilizaţi această Ťetichetă» pentru a face marketing la căpşunile româneşti pe piaţa UE. Din nefericire, aş spune că imaginea românilor pe care am sesizat-o cel mai des, este mai puţin pozitivă decît aceasta şi nu e vorba aici despre rasism. Imaginea polonezilor provine mai degrabă din teama vesticilor de a nu-şi pierde slujbele puşi în faţa unei forţe de muncă mai ieftine. Imaginea românilor, generată îndeosebi de relatări tabloide, tinde să fie aceea a infractorilor, una asociată cu jocuri de noroc şmechere, precum şi una asociată spărgătorilor. E, în mod clar, mai mult decît o provocare să schimbi această imagine. Totuşi, este încurajator faptul că şi italienii au avut, pînă la începutul anilor ’80, o imagine similară, în special în Germania şi Austria. Cîţiva ani mai tîrziu, ei au devenit cea mai populară naţie străină. Recomandarea mea ar fi să subliniaţi faptul că faceţi parte din ginta latină (iniţiative precum summitul francofon de la Bucureşti, organizat spre sfîrşitul acestui an, sînt binevenite în acest sens). Puneţi în evidenţă faptul că regimul Ceauşescu a fost depăşit! Puneţi în evidenţă stilul vostru de viaţă, filosofia voastră de savoir-vivre, cultura voastră, multiculturalismul! Părerea mea este că românilor le va fi mai uşor Ťsă se integreze» în Franţa sau Belgia, decît în Germania sau Austria." au consemnat Manuela Preoteasa şi Adina Popescu

Mai multe