Fidelitate reciprocă
- interviu cu Adriana POPOVICI, iubitoare şi posesoare de animale -
De cînd aveţi animale şi care sînt ele în momentul de faţă?
Din copilărie, iar în momentul de faţă am două pisici şi un cîine, de cînd erau pui.
Ne puteţi spune cîte ceva despre fiecare dintre ele – tabieturi, poveşti, întîmplări…?
Una dintre pisici, cea mai bătrînă, pe care o am de aproape 20 de ani, îmi e deosebit de dragă fiindcă a participat alături de mine la toate evenimentele importante din viaţa mea. Ea este Tzafilca – Tzuna, tigrată cu ochi migdalaţi şi mustăţi lungi şi dese. Acum nu mă mai vede, însă e peste tot în casă lîngă picioarele mele, oriunde m-aş duce. Cînd ne-am mutat la curte, îmi aducea şi-mi punea pe picior rîme, spinări de peşte, cozi de salam – de fericire că e liberă în curte; mă trata ca şi cum aş fi fost puiul ei.
A doua pisică este de fapt un motan de 8 ani pe nume Puiul – Miu, are un profil special motănesc, este tandru şi distant, dar cînd se uită în ochii tăi rămîi fascinat. E alb, cu urechile şi coada galben-portocalii. De fiecare dată cînd mă întorc acasă după o perioadă mai lungă vrea tot timpul în braţe şi, dacă îl las pe jos, începe să plîngă: Miu, Miu, Miu.
Tzica, puiul meu de focă, e de talie mică, rasă metis, de culoare galben-cafeniu cu alb. Mă întîmpină alergînd la poartă cînd sosesc, cu cele trei lăbuţe valide şi cu ochii rîzînd de fericire că mă vede. E cîinele meu de pază, cînd sînt cu ea e ca un cerber.
Ce înseamnă un adevărat iubitor de animale?
Un iubitor de animale este acela care are grijă de ele întotdeauna, la fel cum ai grijă de cineva pe care-l iubeşti. Eu nu cred că există adevăraţi şi neadevăraţi iubitori de animale, ci numai oameni care iubesc sau nu iubesc animalele în mod responsabil.
Oricine poate avea un animal? De ce?
Nu oricine poate să ţină un animal: de exemplu, un om în vîrstă s-ar putea să nu fie capabil să plimbe zilnic un cîine, sau un copil să nu fi fost educat să îngrijească un animal, ci doar să dorească să se joace cu el.
Puteţi descrie relaţia dintre un stăpîn şi... animalul lui?
Relaţia dintre un animal şi stăpînul lui este una de fidelitate reciprocă, de încredere şi tandreţe necondiţionată.
Se foloseşte cuvîntul „stăpîn“ – dar, în realitate, cum stau lucrurile?
Se foloseşte cuvîntul „stăpîn“ în sensul de responsabil cu îngrijirea unui animal, ca cel care dă socoteală pentru tot ceea ce nu face pentru acesta (vezi Serviciile de ocrotire a animalelor din alte ţări, unde cei care maltratează animalele plătesc amenzi foarte mari, ajungîndu-se pînă la puşcărie).
Ce trebuie să facă un posesor de animale responsabil pentru animalele lui?
Să-i dea să mănînce la timp, să-i dea apă proaspătă, să-i schimbe litiera, să-l plimbe (în cazul cîinelui), să se îngrijească de igiena lui, să-l mîngîie, să-i vorbească, să-l alinte, să se joace cu el, să răspundă nevoilor lui de comunicare.
Cum şi cu ce îl ajută animalele pe om?
Toate animalele ne oferă tandreţea, căldura şi ataşamentul pe care le dorim, dar mai ales fidelitatea pe care o regăsim atît de rar la oameni.
În ce măsură se schimbă cineva care nu a avut animale şi se hotărăşte să-şi ia? În ce fel i se schimbă viaţa?
Schimbarea unui om care are pentru prima dată un animal se simte în comportamentul lui: este mai deschis cu alţii, comunică mai uşor, este mai mulţumit de destinul său. Viaţa noastră se modifică întotdeauna atunci cînd descoperim că putem dărui şi primi afecţiune fără nici o condiţie.
a consemnat Iaromira POPOVICI