Fără ipocrizie şi falsă pudoare

"Năravul iese la iveală şi ştie să se arate; în zadar îl oprim, îl silim să se ascundă, el rupe tot, străpunge tot şi găseşte drum liber ." Boileau, Satire XI Prostituţia, veche de cînd lumea, este un mod particular de exprimare a sexualităţii, este forma de manifestare a socializării şi comercializării sexualităţii prin practicarea impusă sau autoimpusă, fără implicare afectivă, a relaţiilor sexuale multiple, în scopul cîştigului - bani sau alte avantaje. Ca fenomen social, prostituţia este prezentă în toate comunităţile din toate timpurile, este influenţată de modele mitice, religioase, culturale ale sexualităţii şi se practică în temeiuri motivaţionale variate: sacră-rituală, ospitalieră, economică, politică, hetero- şi homosexuală, instituţională şi neinstituţională; ea a funcţionat şi funcţionează în condiţii legale sau clandestine. Interpretări subtile ale acestui fenomen, cu fundamente filosofice, sociologice, psihologice şi istorice, au făcut, printre mulţi alţii: Julius Evola în Metafizica sexului, Simone de Beauvoir în Al doilea sex, Otto Weininger în Sex şi caracter, Pascal Bruckner şi Alain Finkielkraut în Noua dezordine amoroasă. Miturile, fapte remarcabile de cultură, au asociat sexualitatea umană în general, cea feminină în special, cu geneza lumii, cu fertilitatea pămîntului, fecunditatea umană, cu sentimentele de iubire, ură, răzbunare, invidie, oferind oamenilor modele sacre de conduită sexuală sub toate formele, şi cea interesată, certitudinea ocrotirii curtezanelor prin: Inanna (Sumer), Ishtar (Babilon), Isis (Egipt), Asherah (Iudeea), Anahita (Persia), Aphrodita (Grecia), Venus (Roma), Nüwa (China), Amaterasu (Japonia), Lakshmi (India), Coatlicue (Mexic), Löfn (Scandinavia), Bendis (Dacia) etc. Vechi tratate indiene, chineze, arabe oferă învăţături pentru practicarea interesată a relaţiilor sexuale multiple. Curtezanele reale, cu ocupaţie stabilă şi cu statut social recunoscut (ganika în India, hua în China, hetaire în Grecia, bonae mulieres în Roma, gheişe în Japonia, cadîne în Turcia), unele învăluite în legendă, aparţin popoarelor, culturilor şi civilizaţiilor orientale străvechi şi occidentale moderne. Au intrat în istorie femei celebre, curtezane şi amante, pentru performanţele vieţii luxoase, pentru că au ţinut companie personalităţilor politice şi culturale ale timpurilor, pentru că au susţinut ori au subminat ascensiuni politice, pentru că au făptuit acte de cultură şi acte filantropice, pentru că s-au implicat ca spioane. Exemplificăm: Aspasia, Phryne, Sapho (Grecia), Acca Larentia, Hostia, Cithera (Roma), Yi Guifei, Yang Guifei, Ban Zao (China), Roxalana (Turcia), Theodora (Bizanţ), Imperia, Tullia d'Aragon, Theodora şi Marozia Theophylact, Vannozza, d'Arignano şi Giulia Farnese (Italia), Diana de Poitiers, Ninon de Lenclos, marchizele de Montespan, Maintenon, Pompadour, contesa du Barry ( Franţa ), Nell Gwynne, Moll Davis (Anglia), Lola Montez ( Bavaria), Mata Hari (Margarethe Gertruide Zelle) etc. Regine, împărătese, prinţese din toate timpurile s-au folosit de puterea de seducţie pentru a-şi atinge scopurile personale şi politice. Ca ocupaţie, prostituţia a fost şi este practicată, ocazional sau constant, forţat sau deliberat, de femei în special, accidental de bărbaţi şi de copii, pe o piaţă reglementată de raportul dintre cerere şi ofertă, prin tranzacţii directe sau intermediate de proxeneţi. Marfa - sexul - se vinde şi se cumpără, este obiectul business-ului de care profită practicanţii, intermediarii şi comunitatea, prin taxe şi impozite, în cazurile în care acest comerţ funcţionează legal. Persoanele care aleg acest mod de viaţă obţin cîştiguri - bani sau alte avantaje - din partea celor dispuşi să plătească, în moduri legale sau clandestine, în temple, haremuri, bordeluri, maisons de rendez-vous, eros-locuri, la domiciliu, în localuri, pe stradă. Explicaţii ale apariţiei, menţinerii şi proliferării formelor de manifestare ale prostituţiei sînt complexe, de natură social-istorică, culturală, economică, politică, etnologică, psihologică. O explicaţie posibilă de natură istorică este legată de alternativa monogamiei din societăţile patriarhale. O explicaţie de natură culturală o constituie modelele mitice, religioase, artistice. Din punct de vedere economic şi politic, interesele economice (obţinerea veniturilor pentru existenţa zilnică proprie şi a familiei, pentru un mod luxos de viaţă, dobîndirea averilor, accesul la studii şi la statute profesionale dorite, edificarea instituţiilor medico-sociale, ajutorarea nevoiaşilor), interesele politice (cucerirea poziţiilor politice pentru sine şi pentru cei apropiaţi, subminarea şi învingerea rivalilor) sînt mobiluri puternice ale practicării relaţiilor sexuale multiple, neangajate, în mod constant, afectiv. O altă explicaţie, de natură psihologică, este legată de una dintre trebuinţele primare, esenţiale, vitale - trebuinţa satisfacţiei sexuale, ce are un registru larg de exprimare - eliberare de tensiune, procreare, dragoste împlinită, voluptate, trăire spirituală, transbiologică şi transpsihică, dominaţie/supunere, divertisment, distracţie, cinism, sadism, masochism - şi care nu se poate compensa, pentru unii dintre semenii noştri, decît prin relaţii multiple. Atitudinile faţă de "cea mai veche meserie din lume" - cum eufemistic şi ironic este etichetată prostituţia - sînt prohibitive, reglementariste-permisive, aboliţioniste, tolerante, toate avînd justificări şi motivări. Atitudinile prohibitive, exprimate în legislaţii cu prevederi interdictive, punitive (în ţări din centrul şi estul Europei, în China, Japonia, în ţările musulmane) au ca temeiuri: imoralitatea cîştigării existenţei, imoralitatea profanării trupului şi a sufletului, imoralitatea deprecierii erosului, atentat la morala socială şi a familiei, etichetarea depreciativă a practicanţilor, mijlocirea infracţionalităţii (trafic de influenţă, de droguri, crimă), pericol pentru sănătatea individuală şi publică, bolile venerice avînd perioade variabile de incubaţie. Morala creştină o condamnă ca fiind păcat. Prohibiţia are drept bumerang soluţii clandestine şi mascate de oferire a serviciilor sexuale. Atitudinile reglementariste sînt reflectate în legislaţii de legalizare a serviciilor sexuale publice (în ţări ca: Belgia, Olanda, Danemarca, Germania, Elveţia, Peru, Brazilia, unele state din SUA, Australia) şi în prevederi interdictive privind racolarea şi traficul de persoane, mediatizarea instituţiilor, implicarea minorilor. Servicii sexuale contra cost se asigură prin bordeluri, eros-locuri, la domiciliu, prin filme x, publicaţii, spectacole, site-uri pe Internet. Consecinţele aşteptate ale legalizării sînt: reducerea abuzurilor sexuale, reducerea riscului contaminării venerice prin control medical periodic, rezolvarea problemelor sexuale ale tinerilor, ale persoanelor cu probleme ale vieţii de cuplu, cu complexe, surse de venituri pentru practicanţi şi pentru comunitate (prin taxe şi impozite). Într-un asemenea context juridic, practicanţii şi managerii cer recunoaşterea ocupaţiei lor ca meserie cu toate drepturile ce decurg. Fireşte, dacă nu se schimbă mentalitatea, în condiţiile legalizării, femeia, în special, oficial şi public, este obiect sexual, îşi acceptă starea de exploatare. Legalizarea nu exclude însă clandestinitatea, cu oferte concurenţiale. Atitudinile aboliţioniste sînt exprimate, în special, de reprezentanţii bisericilor şi ai altor lăcaşe de cult, de majoritatea mişcărilor feministe, şi sînt îndreptate spre combaterea legalizării prostituţiei, combaterea dezincriminării ei ca formă de exploatare şi degradare morală. Justificările sînt aceleaşi ca şi în cazul prohibiţiei. Atitudinile tolerante se manifestă atît în condiţii prohibitive, aboliţioniste, cît şi în condiţii de legalizare, controlul social strict fiind practic imposibil, iar realitatea pieţei (legale sau clandestine), prin cerere, justifică oferta. Soluţie ideală pentru această problemă, dintotdeauna controversată, nu există. Istoria confirmă alternarea, în aceeaşi comunitate, a măsurilor de legalizare cu cele interdictive. În privinţa ţării noastre, unde prostituţia şi proxenetismul sînt incriminate prin Codul Penal, sub presiunea influenţelor din ţările europene şi neeuropene cu regim reglementarist-permisiv, s-ar putea să se adopte un cadru juridic favorabil şi forme organizatorice moderne, de tipul eros-locurilor. Nu credem că este urgentă, nici prioritară luarea unor hotărîri de acest fel. Avem alte probleme mai importante de rezolvat în viitorul apropiat. Tradiţia, din acest punct de vedere, este nesemnificativă, întrucît o perioadă scurtă - 1867-1950 - au funcţional legal instituţiile de oferire publică a serviciilor sexuale. Anterior, legislaţia şi severitatea moralei laice şi creştine pedepseau cu asprime, cu moartea chiar, adulterul şi desfrînarea publică. Dar dezbaterea acestei probleme, fără falsă pudoare, fără ipocrizie, fără rigiditate morală, este necesară pentru ca factorii de decizie politică, juridică să reflecteze înainte de a lua iniţiative de legalizare, ca factorii educativi să acţioneze pentru dezvoltarea spiritului de discernămînt al tinerilor ce pot cădea în capcana promisiunilor false, pentru a-şi asuma riscurile exprimării libere a opţiunilor sexuale. Sînt, de asemenea, necesare intervenţii socio-educative de prevenire a adoptării întîmplătoare şi prin şantaj a acestei ocupaţii, intervenţii de recuperare, reabilitare şi resocializare a persoanelor care au trăit asemenea experienţe şi care decid să renunţe la acest mod de viaţă. Elena Macavei este autoarea volumului Prostituţia. Între ignorare şi mistificare, Editura Antet, 2005.