"Evoluţia incidenţei autismului este impresionantă" - 5 întrebări pentru Viorel LUPU
Care sînt semnele după care recunoaşteţi un copil care suferă de tulburări din spectrul autist?
Criteriile de diagnostic ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (International Classification of Diseases, 10th revision) cuantifică, în esenţă, probleme, în următoarele domenii: afectarea capacităţii de comunicare, afectarea interacţiunilor sociale şi comportamente repetitive şi stereotipe, care apar din prima copilărie şi nu se remit niciodată, manifestîndu-se în toate situaţiile de viaţă (în diferite grade), cu afectarea profundă a persoanei. În cele mai multe cazuri, este afectat limbajul receptiv şi expresiv, apar stereotipii, lipsa contactului vizual şi tendinţa la neschimbare, cu o lipsă a empatiei. Relaţie foarte bună cu obiectele şi deficitară cu fiinţele.
Vă mai amintiţi care a fost momentul în care aţi pus un prim diagnostic de autism unui copil?
Da, în anul 1992.
De atunci şi pînă acum, cum a evoluat numărul cazurilor de autism?
Evoluţia incidenţei şi a prevalenţei autismului este impresionantă. După datele furnizate de către Centrul de Control al Bolilor din SUA, în anul 2008, aproximativ 1 copil din 88 e diagnosticat cu TSA – tulburarea de dezvoltare cu cea mai rapidă creştere a prevalenţei, de 3-4 ori mai frecventă la băieţi. După date din ianuarie 2010, 1% (1 din 110 copii, dintre care 1 din 70 băieţi) are TSA. A apărut o creştere de 57%, între 2002-2006, şi de 600% în ultimii 20 de ani, în special pentru TSA cu un IQ normal. Vă pot furniza şi nişte date referitoare la TSA pentru zona Transilvania. Dacă între 1986-1997 s-au consemnat 43 de cazuri internate cu TSA, într-un singur an – respectiv 2008 – s-au consemnat 408 internări cu aceeaşi tulburare! Creşterea este reală şi s-ar putea datora perfecţionării scalelor de evaluare, dar şi condiţiilor de mediu, mutaţiilor genetice şi epigenetice.
Dintre părinţii care vin la dvs. cu copiii lor, în ce proporţie sînt trimişi de către medicii de familie? Vin suficient de devreme, astfel încît terapia să poată avea succes?
Majoritatea vin trimişi de către medicii de familie. Din păcate, încă sînt destul de mulţi copii care ajung după vîrsta de 4 ani.
Ce ar trebui schimbat în România, în aşa fel încît un copil cu autism să poată avea toate şansele de recuperare?
Ar trebui ca toate verigile implicate în depistarea, evaluarea, tratarea şi educarea acestor persoane să fie funcţionale şi să colaboreze strîns, ca o adevărată echipă. Legislaţia ar trebui să prevadă suportarea celei mai mari părţi a costurilor de îngrijire de către stat, atît la vîrsta copilăriei, cît şi a maturităţii.
Viorel Lupu este conf. univ. dr., psihiatru şi psihoterapeut, şeful Clinicii de Psihiatrie Pediatrică din Cluj-Napoca.
a consemnat Luiza VASILIU