Europa are guturai

28 septembrie 2011   Tema săptămînii

- argument -

Dacă dispare euro, eşuează întregul proiect european. În ultima vreme, acest argument a fost invocat pe tonuri tot mai isterice. Eventualitatea unui faliment al Greciei îi sperie pe euro-entuziaşti şi îi întărîtă pe euro-sceptici. Deocamdată, primii par să fi cîştigat bătălia, cel puţin în dezbaterea publică. S-a ajuns la un acord, există un plan de salvare pentru această ţară, s-au găsit chiar şi fonduri considerabile pentru a finanţa deficitul. Dar războiul nu a fost nici pe departe cîştigat: banii par să fie absorbiţi de o gaură neagră, iar Grecia nu reuşeşte să iasă din marasm. Promisiunile electorale fără acoperire, avantajele sindicale obţinute în ultimii ani, incompetenţa organelor fiscale, corupţia funcţionarilor – în fine, problemele interne ale ţării – au fost transferate din plan naţional în sfera problemelor europene. Ceva nu funcţionează cu acel membru – deci organismul, în ansamblu, e bolnav. Se vorbeşte tot mai des despre faptul că statele Uniunii ar trebui să-şi înscrie, în Constituţie, plafonul maxim al datoriei publice. Germania a făcut deja acest lucru; Franţa, Spania şi Portugalia sînt pe cale să adopte un asemenea articol; Irlanda şi Polonia au iniţiat, şi ele, demersuri în acest sens. Tendinţa e destul de clară: fiecare ţară are voie să-şi definească propriile politici fiscale şi sociale – totul e să iasă socoteala. E un principiu de bun-simţ: „mai bine o regulă pentru toţi decît un guvern pentru toţi“. Problema apare însă în momentul în care principiul e pus să lucreze în practică. Pentru că echilibrul este greu de găsit la nivelul unui întreg continent. 

Dacă Europa e, într-adevăr, bolnavă, atunci care să fie terapia cea mai adecvată? Extirparea organului atins de boală şi „resetarea“ organismului? Un transplant, care ar presupune enorme riscuri pentru funcţiile vitale? Sau nişte proceduri alternative, holistice, cu perspective promiţătoare, dar încă neverificate? Evoluţia de pînă acum a bolii ar fi cerut o intervenţie imediată şi radicală: dacă statele naţionale ar fi putut alege în locul Uniunii, atunci Grecia ar fi rămas fără euro, iar UE cu un membru invalid. Pînă la descoperirea unei soluţii-miracol, Uniunea se tratează prin transferul de energie de la cel mai puternic stat, Germania, către membrul bolnav, Grecia. Deocamdată, de la Bruxelles ni se transmite că „boala“ e sub control. Oficial, Europa are guturai.

Mai multe