"Eroii au nevoie să nu fie uitaţi" - interviu cu colonelul dr. Marian POPESCU

24 octombrie 2012   Tema săptămînii

Ce este un erou?

De-a lungul timpului, statutul de eroi îl primeau militarii căzuţi la datorie pe cîmpul de luptă. Aceştia se distingeau prin spirit de sacrificiu şi curaj excepţional. Chiar dacă au decedat în conflicte diferite – Războiul de Independenţă, Al Doilea Război Balcanic, Primul sau Al Doilea Război Mondial – toţi şi-au dat viaţa pentru cauze nobile sau drepte. De acelaşi statut se bucură şi militarii căzuţi în timpul misiunilor din teatrele de operaţii. În legea de funcţionare a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), noţiunea de „erou“ este definită, indirect, de art. 2, astfel: „Mormintele de război sînt locurile de înhumare a persoanelor care au decedat în timpul şi din cauza conflictelor armate ca urmare a îndeplinirii unui serviciu comandat sau voluntar în interesul Statului ai căror cetăţeni au fost, precum şi alte locuri în care se păstrează rămăşiţele pămînteşti ale acestora“.

Pe site-ul Oficiului (www.once.ro) există liste cu morţi de război; sînt acestea actualizate cu cei căzuţi în conflicte recente din teatrele de operaţii din străinătate?

Ce este publicat pe site reprezintă o mică parte din rezultatul cercetărilor întreprinse de specialiştii instituţiei în fondurile arhivistice. Actualizăm permanent evidenţa mormintelor şi monumentele comemorative de război româneşti din ţară şi din străinătate. Spre exemplu, această evidenţă este structurată inclusiv pe categorii, în funcţie de natura lor (cimitire, parcele de onoare, mausolee, osuare, monumente, plăci comemorative etc.), iar pentru cele din străinătate ţinem evidenţa pe ţări şi în cadrul acestora pe localităţi şi regiuni, în ordine alfabetică.

Ca să vă faceţi o idee despre amploarea acestor evidenţe, ar trebui să ştiţi că militarii români morţi în războaie au fost înmormîntaţi pe teritoriul naţional a 31 de state din Europa şi Asia. Pînă acum au fost identificaţi aproximativ 133.000 de eroi români, decedaţi în timpul luptelor, în spitale sau în prizonierat, înmormîntaţi în cca 3000 de locuri de înhumare. Pe baza informaţiilor din fondurile arhivistice, a bibliografiei studiate şi a cercetărilor de tren, au fost identificate 208 opere comemorative de război ridicate în memoria eroilor români pe teritoriul a 16 state, în 187 de localităţi.

O tradiţie întreruptă 50 de ani

De pe site am aflat că anual au loc mai multe concursuri cu tema „Să nu ne uităm eroii“; cine participă şi după ce criterii sînt aleşi cîştigătorii?

ONCE şi-a propus, şi pînă în prezent a reuşit, să organizeze în fiecare an cîte trei-patru ediţii ale acestui concurs online, concurs cu tematică istorică şi, în special, din domeniul de activitate al instituţiei. Oficiul urmăreşte prin acest concurs, adresat tuturor celor pasionaţi de istorie, valorificarea, în plan educativ, a memoriei celor căzuţi pentru ţară, dar şi promovarea cultului eroilor, ca element de identitate naţională.

Ţin să menţionez că această activitate, aflată la ediţia a XXIV-a, se desfăşoară în baza Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război. Concursul se desfăşoară conform unui regulament postat pe site, care stabileşte clar modul de organizare, stabilirea cîştigătorilor, premiile oferite etc., iar în ceea ce priveşte participanţii, aceştia sînt, în general, persoane interesate de istoria României, elevi de la şcoli generale şi licee, profesori, colaboratori apropiaţi ai Oficiului.

De ce este recomandat să întreţinem cultul eroilor?

V-aş putea răspunde citînd unele personalităţi ale istoriografiei şi culturii româneşti. Nicolae Iorga afirma că „neamul devine etern prin cultul eroilor“, iar Mihail Kogălniceanu susţinea că „marile nădejdi ale unui popor nu înfloresc decît în argila sfintelor morminte ale eroilor; vai de popoarele care uită de ele!“.

Simt însă nevoia unor completări pentru a face cunoscut faptul că România a fost una dintre primele ţări preocupate de cinstirea memoriei militarilor căzuţi în ţară şi în străinătate, precum şi de cea a militarilor străini înhumaţi aici. Cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa pentru România, protejarea mormintelor din ţară şi din străinătate sînt datorii ale statului şi ale fiecărui cetăţean. Există, de asemenea, tradiţia de a respecta mormintele cetăţenilor căzuţi pe teritoriul ţării noastre, indiferent dacă ne-au fost aliaţi sau inamici.

Grozăvia dezastrului provocat de Primul Război Mondial a sensibilizat întreaga opinie publică mondială, inclusiv pe cea românească, comemorarea celor căzuţi (cca 300.000 de români morţi) fiind reglementată juridic, România fiind printre primele ţări unde s-a înfiinţat o instituţie specializată: în septembrie 1919, Societatea „Mormintele eroilor căzuţi în război“, sub înalta ocrotire a Reginei Maria şi prezidată de Patriarh. În 1927, prin Legea asupra regimului juridic al mormintelor de război, instituţia şi-a schimbat denumirea în Societatea „Cultul Eroilor“, pentru ca, în 1940, să se transforme în Aşezămîntul Naţional „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor, instituţie a statului. Societatea „Cultul Eroilor“ a reuşit atunci să amenajeze sute de cimitire şi monumente în majoritatea localităţilor României Mari.

În 1948 însă, Aşezămîntul a fost desfiinţat, iar comemorarea eroilor şi-a pierdut semnificaţia de pînă atunci. Începînd cu 1990, cultul veritabil al eroilor a renăscut. Prin înfiinţarea, în 2004, a ONCE, s-a creat cadrul juridic necesar reluării şi continuării tradiţiei în acest sensibil domeniu, tradiţie întreruptă vreme de 50 de ani.

Întreţinerea necropolelor de război

Ce poate face Oficiul pentru „mormintele în suferinţă“ ale eroilor?

În primul rînd, trage un semnal de alarmă, atunci cînd acestea sînt grav afectate, vandalizate sau, cum se întîmplă în cele mi multe cazuri, abandonate.

Legea ne permite să acţionăm pentru mormintele şi a monumentele comemorative de război româneşti şi străine de pe teritoriul ţării, mai ales prin colaborarea cu instituţiile publice şi cu autorităţile administraţiei publice locale, în a căror administrare sau proprietate se află şi care, la rîndul lor, au atribuţii privind menţinerea evidenţei, protejarea şi îngrijirea lor. În acest scop, Oficiul organizeză anual mai multe misiuni de inspecţie pentru a constata starea de conservare şi de întreţinere a monumentelor de război. Dacă se constată nereguli, întocmim adrese către administratorii acestora şi solicităm luarea măsurilor necesare pentru remedierea problemelor constatate şi aducerea acelor abiective comemorative la o formă demnă de memoria eroilor.

Pentru mormintele şi operele comemorative de război româneşti din străinătate, Oficiul îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor acorduri bilaterale. Pînă acum, România a încheiat astfel de acorduri interguvernamentale cu Republica Federală Germania (Bonn, 1996), Federaţia Rusă (Bucureşti, 2005), Slovacia (Bratislava, 2006), Ungaria (Bucureşti, 2008), Slovenia (Ljubljana, 2011) şi Republica Moldova (Iaşi, 2012).

În ceea ce priveşte acordarea de fonduri pentru realizarea unor proiecte de reconstrucţie a cimitirelor şi monumentelor comemorative, Oficiul le finanţează cu precădere pe cele care privesc obiectivele româneşti din străinătate, iar pentru cele de pe teritoriul ţării se implică financiar în funcţie de importanţa şi de amploarea acestora, în conformitate cu prevederile legale referitoare la accesarea fondurilor nerambursabile.

Oficiul mai organizează tabere de voluntari?

Anii trecuţi, am organizat tabere de tineri voluntari pentru îngrijirea cimitirelor de onoare ale militarilor români înhumaţi în străinătate (în Slovacia la Zvolen şi în Ungaria la Ostffyasszonyfa), dar şi pentru îngrijirea cimitirelor româneşti şi străine de la noi (la Oradea, Lipova, Constanţa, Vlădeni, Timişul de Sus). În ultimii ani însă, din cauza restricţiilor financiare, Oficiul n-a mai putut desfăşura astfel de lucrări de curăţare, consolidare şi întreţinere a necropolelor de război. Poate în viitor, dacă vom avea şi sprijinul autorităţilor locale, vom putea relua organizarea taberelor de voluntari.

Ce alte tipuri de evenimente mai organizează Oficiul?

În general, activităţi comemorative şi cultural-ştiinţifice. Vă dau două exemple.

Ziua Eroilor, sărbătoare naţională, în cea de-a 40-a zi de la Sfintele Paşti, Ziua Înălţării Domnului Isus Hristos. Cu această ocazie au loc manifestări comemorative în Bucureşti, precum şi în toate municipiile-reşedinţă de judeţ, dar şi în străinătate unde există cimitire de onoare, opere comemorative sau necropole de război multinaţionale.

Apoi, organizăm anual cîte o sesiune de comunicări ştiinţifice cu tematică istorică care se bucură de participarea a numeroşi istorici şi specialişti. Toate materialele documentare susţinute şi prezentate în cadrul acestor sesiuni au fost publicate în cadrul a trei volume intitulate Eroi şi morminte.

Sînt eroii români suficient comemoraţi?

Eroii români şi nu numai, din ţară şi din străinătate, sînt comemoraţi. Dacă ţinem însă cont că aceşti eroi au făcut sacrificiul suprem pentru neam şi ţară, consider că ceea ce facem pentru cinstirea şi păstrarea memoriei lor nu va fi niciodată suficient. Majestatea sa Regina Maria spunea foarte frumos: „Nu vărsaţi lacrămi pe mormintele eroilor, ci mai curînd slăviţi-i în cîntece, aşa ca faima numelui lor să rămînă un ecou prin legenda veacurilor“.

De ce anume au nevoie eroii cel mai mult?

Eroii au nevoie să nu fie uitaţi, iar activităţile de cinstire a memoriei lor să aibă un caracter solemn şi comemorativ, nu unul superficial şi monden.

În prezent, nu ne mai confruntăm cu conflicte majore precum cele care au marcat istoria secolului XX, dar România s-a integrat, în ultimii ani, într-un sistem european şi transatlantic de garantare a siguranţei sale naţionale. Prin urmare, în contextul politicii internaţionale actuale, adecvate unui mediu globalizant, trebuie să ne recomandăm ca fiind români prin istoria şi eroii istoriei noastre. Istoria este cea care ne individualizează şi ne modelează conştiinţa identitară.

Colonel dr. Marian Popescu este directorul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. Mai multe la www.once.ro.

a consemnat Marius CHIVU 

Foto: M. Chivu

Mai multe