Elogiu maturităţii
Într-unul din multele lui panseuri pline de viaţă, Alexis Zorbas, eroul lui Kazantzakis, spune la un moment dat cam aşa: cînd eram tînăr, împărţeam oamenii în greci şi turci. Grecii erau buni, turcii erau răi. La maturitate n-am mai împărţit oamenii decît în buni şi răi. Acum, la bătrîneţe, spun doar atît: Bieţii oameni! În rest, tot vorba lui Zorbas: "Viaţa e o taină, iar omul e o brută". Ioana Pârvulescu P.S. Aş fi vrut să scriu un adevărat elogiu maturităţii, vîrstă în genere neatrăgătoare, estompată, în timp ce extremele (copilăria sau tinereţea, pe de o parte, şi bătrîneţea, pe de alta) sînt subliniate, scrise cu majuscule, atît în cărţi, cît şi în viaţă. Dar ar fi sunat probabil ciudat, ca orice elogiu. De aceea am preferat acest minuscul trompe-lâoeil: se uită la tine din oricare colţ al vieţii l-ai privi. Fiecare îl poate considera un elogiu adus propriei vîrste.