Ediţia a cincea

17 august 2016   Tema săptămînii

Am ajuns la a cincea e­di­ție. A început în 2011, în­tr-un soi de entuziasm cam ingenuu, cînd cu toții ne bucuram că am inventat ceva care ni se părea bun, frumos, interesant și potrivit. Potrivit cu Dilema, cu Alba Iulia, cu oamenii locului. De atunci, a tot crescut. Iar pe lîngă entuziasm, a trebuit să mai adăugăm cîte ceva, pe măsură ce am cunoscut mai bine publicul festivalului.

Festivalul Dilema veche a avut noroc. În primul rînd, pentru că niciodată, în zilele festivalului, nu a plouat. Ceea ce, pentru evenimente care se desfășoară în aer liber, e esențial. În al doilea rînd, a avut noroc de oameni pasionați care, organizîndu-l an de an, l au făcut să crească. În al treilea rînd, a avut noroc de public: oamenii din Alba Iulia, dar și din alte locuri (sînt tot mai mulți, de la an la an, cei care vin în Cetatea Alba Carolina special pentru festivalul nostru).

Din 2011 pînă acum, cantitatea de festivaluri din România a crescut foarte mult, ceea ce e bine. Și încă mai e loc; în Franța, bunăoară, sînt vreo 2000 de festivaluri pe an. Iar în Uniunea Europeană există politici publice de încurajare a unor asemenea manifestări. A se vedea, de exemplu, emblema „Europe for Festivals, Festivals for Europe”, pe care am dobîndit-o și noi. Ce loc are Festivalul Dilema veche în acest context? Numai publicul poate decide asta. Noi încercăm să oferim un prilej de sărbătoare comunitară pentru oamenii cu dileme. Din Alba Iulia și de oriunde.

Ilustraţie de Ion BARBU

Mai multe