Economia socială şi "Fabricat în Ţara lui Andrei"

La ora actuală, proiectul social al Petrom – „Fabricat în Ţara lui Andrei“ este cea mai mare competiţie de afaceri sociale din România, prin care compania susţine antreprenoriatul social ca o soluţie economică viabilă, creînd locuri de muncă şi schimbînd atît destinele vieţilor unor persoane aflate în dificultate, cît şi mentalităţi ale unor comunităţi întregi.

Ce înseamnă însă aceste concepte economice care vizează afacerile sociale şi antreprenoriatul social? Într-un studiu realizat de Petrom în colaborare cu Fundaţia NESst, economia socială – cunoscută şi sub numele de „economie solidară“ – este o noţiune care a apărut atît din „necesitatea de a găsi soluţii noi, inovatoare pentru rezolvarea unor probleme sociale, economice sau de mediu ale comunităţilor“, cît şi „pentru satisfacerea nevoilor membrilor comunităţii, care nu sînt satisfăcute sau care sînt insuficient acoperite de sectorul public sau privat.“

(Sursa: IES – Institutul de economie socială, www.ies.org.ro, „Politici pentru economia socială UE“)

Scopul acestui tip de economie vizează „îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei comunităţi şi oferirea de noi oportunităţi pentru persoanele dezavantajate sau aflate în situaţii de dificultate, iar realizarea profitului prin activităţi de economie socială nu este primordială.“

Economia socială include forme diverse de organizare şi/sau juridice cum ar fi: cooperativele, societăţile mutuale, asociaţiile, fundaţiile, precum şi afacerile (sau întreprinderile) sociale.

Economia socială în Europa şi în România

Conform aceluiaşi studiu, în Uniunea Europeană, economia socială se bucură de o largă recunoaştere, atît la nivelul statelor membre, cît şi al instituţiilor europene, reprezentînd aproximativ 10% din ansamblul întreprinderilor europene (respectiv 2 milioane de întreprinderi) şi 6% din totalul locurilor de muncă (IES – Institutul de economie socială, www.ies.org.ro, „Politici pentru economia socială UE“). Făcînd parte dintr-un model social şi de bunăstare european, economia socială deţine mecanismele necesare generării unui nivel ridicat de servicii (inclusiv servicii sociale de interes general), produse şi locuri de muncă.

Antreprenoriatul social

Cînd vorbim despre antreprenoriat social, vorbim, în primul rînd, de o afacere care urmăreşte mai mult impactul social, decît scoaterea neapărată a unui profit, scopul antreprenorilor sociali fiind acela de a construi afaceri pe criterii etice, afaceri durabile care să aibă un impact pozitiv asupra comunităţilor în care sînt desfăşurate.

Pentru a avea succes în antreprenoriat social, este însă nevoie de un model inovator de afaceri, care să vizeze atît impactul social, cît şi obiective de autosusţinere financiară. Antreprenorul social este cel care trebuie să găsească resorturile de a dezvolta produse şi servicii pentru pieţe care încă nu beneficiază de oferte adaptate nevoilor lor.

La nivel internaţional, antreprenoriatul social este cel mai răspîndit în Statele Unite ale Americii (ţinînd cont că termenul a fost dezvoltat prima oară acolo) şi în ţările dezvoltate ale Europei de Vest (Italia, Franţa, Marea Britanie, Suedia, Belgia, Olanda).

Cu toate acestea, în ultimii ani, antreprenoriatul social şi-a găsit aplicabilitatea şi în ţările sărace, şi pe pieţele emergente din ţări din America de Sud, Africa şi Asia.

Sub o formă sau alta, antreprenoriatul social este răspîndit în toate ţările, singura diferenţă fiind că, în ţările dezvoltate, acesta este recunoscut din punct de vedere legal şi se bucură de suport prin subvenţii şi facilităţi fiscale, iar în ţările mai slab dezvoltate, acesta există şi este aplicat, însă nu este recunoscut.

(Centrul de Resurse pentru Economie Socială – www.economiesociala.net)

Antreprenoriatul social în România

La ora actuală, în ţara noastră, deşi există potenţial de creştere pentru dezvoltarea acestui sector, numărul organizaţiilor pioniere, care au observat potenţialul acestui sector şi desfăşoară activităţi de responsabilitate socială în zona de antreprenoriat social e destul de mic. Fiind relativ la început de drum, antreprenoriatul social este adeseori confundat cu responsabilitatea socială corporativă (CSR). I-am întrebat pe cîţiva reprezentanţi ai Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC) despre diferenţa între cele două concepte. Am aflat că, în primul rînd, „între antreprenoriatul social şi CSR e o diferenţă de scop. În responsabilitatea socială, proiectele sociale sînt mijloace prin care sînt atinse obiective de afaceri. La antreprenoriatul social, activităţile economice şi obiectivele de afaceri sînt mijloace prin care sînt atinse misiunile sociale ale organizaţiilor. Întreprinderile sociale au metode diverse prin care îşi ating scopurile sociale. Unele creează locuri de muncă, altele produc lucruri sau înfiinţează servicii pentru persoane defavorizate sau comunitate. Oricum, scopul lor este să ofere răspunsuri unor probleme sociale. Responsabilitatea socială e fie o obligaţie morală, fie o modalitate prin care companiile satisfac părţile implicate în afacerea lor, de la angajaţi pînă la clienţi. Este o alegere strategică, ce poate lua forme diferite, cum sînt asocierea cu diferite cauze sociale, activităţi filantropice (sponsorizări) sau promovarea voluntariatului angajaţilor. În felul acesta, companiile îşi propun să îşi crească notorietatea, să îmbunătăţească satisfacţia angajaţilor sau să-i facă fideli pe clienţi. Practic, este un comportament organizaţional.“

Cît despre diferenţa între o „afacere socială“ şi un „business normal“, care, la rîndul său, prin crearea de locuri de muncă, ar avea impact social, Mona Nicolici, Head of Community Relations & SocialAffairs, Petrom, declara că antreprenoriatul social presupune „o soluţie pe termen lung, care urmăreşte rezolvarea unei probleme sociale printr-un business viabil economic. Diferenţa esenţială vine din problema care stă la baza proiectului şi a planului de afaceri. O întreprindere socială îşi propune să rezolve prin chiar activitatea sa o problemă socială critică, contribuind în acest fel la dezvoltarea pe termen lung a comunităţilor. Activităţile comerciale sînt principala sursă de venit pe termen lung, iar scopul fundamental este bunăstarea comunităţii. Astfel, afacerile sociale reinvestesc profitul obţinut în activităţi care au ca obiectiv rezolvarea respectivei nevoi a comunităţii. Şi, nu în ultimul rînd, afacerile sociale desfăşoară şi promovează activităţi prietenoase cu mediul.“

Legea Antreprenoriatului Social

Vorbind despre cadrul legal, aflu că România face parte din rîndul ţărilor unde nu există încă un cadru legislativ special pentru derularea activităţilor de antreprenoriat social.

A existat, la un moment dat, un proiect pentru Legea Antreprenorului Social, iniţiat de parlamentarul PSD Iulian Iancu, adoptat de Senat, dar oprit în Camera Deputaţilor de o campanie dusă de Coaliţia Economiei Sociale, iniţiată de Institutul de Economie Socială din cadrul FDSC. Coaliţia, care a grupat 130 de organizaţii, a militat activ pentru respingerea acestui proiect de lege, din cauză că acesta era în contradicţie cu toate principiile europene în domeniul economiei sociale. „Contestam faptul că iniţiativa pornea de la o premisă falsă“ – declară reprezentanţii FDSC – „aceea că actorii economiei sociale nu există în România şi că e nevoie de înfiinţarea lor prin această lege. Proiectul de lege includea, în definiţia antreprenorului social,  statul şi corporaţiile multinaţionale/naţionale, şi recunoştea numai actorii economiei sociale (asociaţii, fundaţii, cooperative etc.) care au în obiect de activitate acţiuni de antreprenoriat social sau doresc să se implice în acestea în calitate de parteneri ai statului sau companiilor. Această definiţie este în totală contradicţie cu recomandările din Rezoluţia Parlamentului European din 19 februarie 2009, referitoare la economia socială (2008/2250(INI)). Iniţiativa confunda antreprenoriatul social cu responsabilitatea socială a companiilor.“

Sectorul neguvernamental şi antreprenoriatul social

Cel mai reprezentativ segment al economiei sociale în România este constituit din asociaţii şi fundaţii.

În perioada 1990-2010, sectorul neguvernamental a avut o dezvoltare spectaculoasă, ajungînd la peste 22.000 de organizaţii active şi aproximativ 109.882 de angajaţi.

Cum văd diferitele organizaţii şi fundaţii dezvoltarea antreprenoriatului social în România?

Franz Karl Prüller, membru al Consiliului şi director Programe Dezvoltare Socială – Fundaţia ERSTE, declară că „acest concept de afacere socială poate fi o soluţie foarte eficientă, care să ajute la depăşirea multor probleme ale societăţilor de azi – integrarea pe piaţa muncii a diferitelor grupuri dezavantajate, eliminarea sărăciei în comunităţile subdezvoltate etc.“ În viziunea fundaţiei, „afacerile sociale pot funcţiona în diferite zone şi în orice ţară, independent de nivelul de dezvoltare. Credem şi că antreprenoriatul social e un instrument eficient pentru organizaţiile nonprofit, pentru a-şi asigura finanţare suplimentară, în afara donaţiilor şi a fondurilor europene, care devin din ce în ce mai greu de obţinut. Astfel, pot obţine un grad mai ridicat de autonomie şi siguranţa că vor putea să-şi continue acţiunile, chiar şi într-o perioadă de criză economică. Vedem antreprenoriatul social ca putînd fi benefic oricărei societăţi de top în Europa Centrală şi de Sud-Est: stimulînd energia şi creativitatea tinerilor antreprenori, sensibili la problemele sociale. Ideile lor sînt necesare pentru a configura societăţile într-un mod pozitiv şi pentru a prelua iniţiativa acolo unde nu reuşesc administraţiile publice sau unde nu au resursele necesare pentru a acţiona. Pentru ca antreprenoriatul social să aibă succes, trebuie să ne dedicăm eforturile în schimbarea mentalităţii, pentru a face acest concept cunoscut pe o scară cît mai largă.“

Despre dezvoltarea antreprenoriatului social în ţara noastră, Franz Karl Prüller declară că „astăzi, România are probabil cea mai vibrantă scenă de întreprinderi sociale în Europa Centrală şi de Sud-Est. Astfel, au apărut multe afaceri de succes, de la instituţii de microfinanţare la companii care produc scaune cu rotile, de la organizaţii precum Ropot, care, la rîndul lor, formează tineri întreprinzători sociali, la o reţea de comercianţi de obiecte de artizanat de etnie romă. Fără exagerare, au apărut sute de întreprinderi tinere, creatoare, cu orientare socială. Aceasta ne determină pe noi şi pe mulţi alţii să avem speranţa şi încrederea enormă pentru o codezvoltare pozitivă şi puternică a sectorului civil şi de business în România.“

Pe aceeaşi temă, parteneri ai Petrom în dezvoltarea întreprinderilor sociale, Zoltan Bereczki, manager dezvoltare întreprinderi Fundaţia NESsT, declară că „interesul pentru întreprinderi sociale (sub diversele lor nume şi avataruri: afaceri sociale, antreprenoriat social ş.c.l.) a crescut enorm în ultimii ani, inclusiv în România. Dacă, la începuturi, NESsT făcea pionierat în dezvoltarea de întreprinderi sociale din ţara noastră, ne bucură mult să vedem că domeniul creşte tot mai mult. A cumpăra produse sau servicii de la o întreprindere socială – dincolo de faptul că a ajuns un trend „pe sistem“ eco-fair trade-chic – este un gest inspirat, conştient, responsabil, la care vă încurajăm.“

Şi Claudia Iordache, expert în comunicare la Fundaţia Soros România, vede antreprenoriatul social ca o axă de intervenţie socială. „Antreprenoriatul social e un concept inovator, care propune rezolvarea unei probleme sociale printr-o activitate economică. Spre deosebire de alte tipuri de intervenţie comunitară, antreprenoriatul social propune proiecte cu efecte transversale şi pe termen lung, în comunităţile în care funcţionează structuri ale economiei sociale. Avînd la bază o afacere, întreprinderea socială e o entitate dinamică, ce creşte pe măsură ce afacerea se dezvoltă. Creşterea locurilor de muncă asigură acces la servicii de sănătate, educaţionale. Activitatea economică a unei întreprinderi sociale valorifică resursele zonei în care se dezvoltă afacerea socială şi competenţele, abilităţile oamenilor. Venitul generat de activitatea economică serveşte la îndeplinirea misiunii sociale fie prin profilul angajaţilor, care lucrează într-o întreprindere socială (persoane dezavantajate: romi, persoane care au părăsit timpuriu şcoala, care trăiesc în zone izolate, persoane cu dizabilităţi), fie prin acţiunile sociale pe care întreprinderea le organizează: strîngere de fonduri pentru proiecte locale, festivaluri locale, amenajarea parcurilor.“ Despre diferenţa între modelele de antreprenoriat social implementate în România, faţă de alte ţări din Europa de Est, Claudia Iordache declară că în România „se găsesc aceleaşi modele de antreprenoriat social ca şi în restul Europei de Est. Pe de o parte, din punct de vedere juridic, formele de organizare sînt ONG-urile, cooperativele de agricultori, CAR-urile. Pe de altă parte, din punct de vedere al filozofiei de înfiinţare şi funcţionare, structurile economiei sociale din România pun accent cu precădere pe inovare şi pe beneficii sociale, activitatea economică fiind mijlocul prin care este atinsă misiunea socială.“

„Fabricat în Ţara lui Andrei“

Vorbind despre evoluţia afacerilor sociale din România comparativ cu alte ţări, Mona Nicolici – Petrom, declara că „afacerile sociale au devenit, în ultimii ani, o direcţie de acţiune şi implicare tot mai puternică, atît pentru ONG-uri, cît şi pentru antreprenori. Tot mai multe organizaţii nonguvernamentale se implică în antreprenoriat social, pe măsură ce devin tot mai conştiente de faptul că acesta reprezintă o soluţie viabilă pentru a-şi asigura independenţa financiară şi a-şi creşte nivelul de sustenabilitate.“

Cît despre propagarea din ce în ce mai amplă a fenomenului în România, reprezentanta Petrom susţine că la aceasta „contribuie şi antreprenorii clasici, care descoperă afacerile sociale ca alternativă sustenabilă la modul tradiţional de a face business, în care atît antreprenorul, cît şi societatea au de cîştigat.“
Deşi în momentul de faţă nu există statistici referitoare la numărul sau impactul afacerilor sociale din România, totuşi, Atlasul Economiei Sociale, realizat de FDSC, consemna în 2011 peste 25.000 de organizaţii active în economia socială, care generează venituri de 1,5 miliarde de euro, dintre care 18,5% sînt proveniţi din activităţi economice, şi care angajează peste 163.000 de persoane (3,3% din totalul de angajaţi – faţă de 6% media din UE). O parte dintre cele 25.000 de organizaţii care compun acest sector în creştere al economiei sînt afaceri sociale.

Şi în mediul internaţional, antreprenoriatul social e un fenomen aflat în plină dezvoltare. „Numai întreprinderile sociale în care partenerul strategic al competiţiei «Fabricat în Ţara lui Andrei», Fundaţia NESsT, a investit de-a lungul timpului – 120 la număr, din 10 ţări, de-a lungul a 15 ani –, au creat peste 12.000 de oportunităţi economice şi au influenţat, în mod pozitiv, viaţa a peste 280.000 de persoane marginalizate.“

Cît despre Uniunea Europeană, „aceasta angajează în muncă peste 11 milioane de persoane, adică peste 6% din forţa activă de muncă.“ Mi se dă şi un exemplu concret de ţară care încurajează dezvoltarea afacerilor sociale: în Marea Britanie, 58% dintre întreprinderile sociale au crescut în 2011, faţă de 28% din IMM-uri. „Această creştere a fost încurajată de faptul că organizatorii Jocurilor Olimpice au hotărît să includă cît mai multe întreprinderi sociale în tot ceea ce a însemnat Olimpiada de la Londra. În cadrul pieţei internaţionale, dar şi locale, cererea de produse realizate de afaceri sociale este în creştere.“

Aflu şi că „un număr tot mai mare de corporaţii sînt interesate să includă antreprenorii sociali în rîndul furnizorilor lor (aplicînd principiul de corporate shared value ca nivel următor al responsabilităţii sociale).“

Pe lîngă sprijinul financiar acordat antreprenorilor sociali, „deschiderea corporaţiilor spre această zonă are o serie de beneficii clare, precum încurajarea inovării şi creativităţii, motivarea antreprenorului şi a angajaţilor.“ Prin modelul lor de business, afacerile sociale îmbunătăţesc condiţiile de viaţă ale celor marginalizaţi, reducînd numărul celor asistaţi social şi transformîndu-i în actori activi pe piaţa muncii, devenind, astfel, contributori la bugetul de stat, motiv pentru care autorităţile – mai exact Ministerul Muncii şi agenţiile pentru IMM-uri – sînt interesate de subiect şi încearcă să reglementeze domeniul prin proiectul Legea Economiei Sociale.

Cît despre riscurile pe care o afacere socială o implică, Mona Nicolici declară că, în faza de început, trebuie să facă faţă multor riscuri economice şi sociale. „Acesta e motivul pentru care ele au nevoie de sprijin susţinut, pe termen lung, în primul rînd din partea autorităţilor. La nivel european, în schimb, lucrurile sînt mai avansate, autorităţile fiind conştiente de importanţa acestora pentru dezvoltarea socială. În aprilie 2011, afacerile sociale au fost incluse ca unul dintre motoarele pentru creşterea competitivităţii UE în Single Market Act şi, recent, în cadrul noii Social Business Initiative şi European Social Entrepreneuship Funds (serie de măsuri coordonate de Comisia Europeană).“

Mi se spune că acest exemplu ar fi benefic pentru dezvoltarea accelerată a antreprenoriatului social şi în România, într-un mod constructiv şi într-un mediu reglementat legal.

„Credem cu tărie că antreprenoriatul social reprezintă o soluţie pe termen lung, nu doar pentru că rezolvă punctual problemele sociale ale comunităţilor, dar şi pentru că le ajută să se susţină singure pe viitor. Afacerile sociale sînt benefice tuturor părţilor implicate: oamenilor, mediului, societăţii şi antreprenorului. Antreprenoriatul axat pe preocuparea reală legată de o problemă duce la crearea de comunităţi, la educare şi, de ce nu, la schimbarea paradigmei în care trăim. Acesta e motivul pentru care Petrom a ales să încurajeze dezvoltarea afacerilor sociale, ele reprezentînd atît un model de business, cît şi un mod sustenabil de a transforma probleme sociale în oportunităţi de afaceri.“

Vorbind despre implicarea Petrom în dezvoltarea antreprenoriatului social din România, vorbim, bineînţeles, despre „Fabricat în Ţara lui Andrei“, cea mai mare competiţie de afaceri sociale din România.

Aflu de la reprezentanţii Petrom că anul acesta, în competiţie s-au înscris peste 500 de proiecte, dintre acestea, 20 fiind finaliste. „Cei care le-au propus vor beneficia de pregătire şi consultanţă din partea Fundaţiei NESsT, pentru a-şi transforma ideile în planuri de afaceri“ – declară Mona Nicolici.

De asemenea, vor primi şi sprijin financiar, în limita a 1500 de euro, pentru a realiza cercetări locale în comunităţile vizate de proiectele lor.

„La sfîrşitul acestui an, vor fi selectate cele 10 afaceri sociale care vor fi finanţate de Petrom cu granturi în valoare totală de pînă la 350.000 de euro. Drumul lor nu se încheie aici. În 2014, ei vor primi finanţare nerambursabilă pentru iniţierea afacerii. De asemenea, vor beneficia de consultanţă din partea experţilor «Fabricat în Ţara lui Andrei», timp de aproximativ un an, în domenii-cheie pentru antreprenori: management financiar, legislativ, marketing şi distribuţie.“

Astfel, afacerile fabricate în „Ţara lui Andrei“ vor avea un impact social vizibil prin locurile de muncă pe care le creează şi vor oferi un model de dezvoltare durabilă pentru comunităţile din întreaga ţară. „Pe lîngă finanţarea celor 10 cîştigători, vom încerca să găsim susţinere financiară şi pentru realizarea afacerilor propuse şi de către ceilalţi 10 finalişti.“