E deja în mintea şi în mîinile noastre
Cît de „pregătită“ este România pentru a intra în zona euro? Dar Europa? Ce semn mai mare de încurajare pentru eurooptimiștii din Europa de Est decît pledoaria președintelui Comisiei Europene în discursul anual despre starea Uniunii în care a propus imperios extinderea Spațiului Schengen și a zonei euro? Nici unul. Numai că primele ecouri la discursul lui Jean-Claude Juncker nu lasă loc pentru prea mult optimism. Premierul Olandei, Mark -Rutte, s a grăbit să-l ironizeze pe președintele Comsiei Europene spunînd că are o viziune „romantică“. Nu s-a lăsat mai prejos nici cancelarul Austriei, Christian Kern, doar că tonul a fost tranșant. El a spus că „viziunea lui Juncker este negîndită“.
În fața acestor riposte, este limpede că, oricît de mare susținător al Uniunii Europene ai fi, nu poți decît să cazi pe gînduri. Este clar că în rîndul Uniunii Europene există două sau chiar mai multe curente de opinie. Simplificat, „deal-ul“ făcut la intrarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană a fost destul de simplu: „Noi ne deschidem porțile pentru investiții și produse din Vest, voi vă deschideți frontierele pentru muncitorii din Est“.
Principiile afacerii au fost respectate de România. Și-a deschis piața, pe principiile europene ale piețelor comune, atît pentru produse, cît și pentru investitori. Piețele au fost deschise atît de profund încît, atunci cînd crește consumul pe piața internă, cererea este substanțial completată cu produse ale partenerilor noștri din Europa de Vest. În plus, investitorii străini au căpătat amploare în economia românească în așa fel încît abia dacă mai găsești cîteva companii cu capital românesc în topul primilor 100 de exportatori.
De exemplu, sistemul bancar românesc este dominat de capitalul austriac, stat care a avut cea mai rapidă reacție la propunerea strategică făcută cu ocazia analizei stării Uniunii Europene de președintele Jean-Claude Juncker. Nu este de sperat, și nici nu ar fi sănătos, ca România să aibă parte de concesii pentru intrarea în zona euro, dar a invoca, precum premierul austriac, dumping-ul social este, în esență, o respingere a principiilor piețelor libere la nivel european. Toată această dezbatere, aflată abia la inceput, ne arată că România trebuie să se aștepte la multă intransigență în drumul său către zona euro. Aceasta este abordarea care vine dinspre Uniunea Europeană în materie de lărgire a zonei euro.
Dacă, în Europa, lucrurile și viziunile sînt diferite, ba chiar destul de încurcate, nici acasă, în România, lucrurile nu stau mai bine. Astfel, nimeni nu este eurosceptic pe față, dar, în schimb, în buna tradiție românească, multă lume este „fitilistă“.
Atunci cînd nu vrei în zona euro nu ai decît să te întrebi: „Este România pregătită pentru a intra în zona euro?“. Punct. Pentru că este foarte probabil ca România să nu fie pregătită nici peste două-trei decenii pentru a adopta moneda europeană.
Să fim serioși. Din multe puncte de vedere, România este de facto în zona euro. Priviți factura la telefonie mobilă și veți vedea că se raportează la euro, atunci cînd mergeți la o pensiune sau la un hotel, în România, de multe ori vi se comunică tariful în euro, tranzacțiile imobiliare se discută în euro și se achită în lei, salariile se negociază în euro, creditele se iau în euro, iar românii plecați în Europa trimit acasă bani tot în moneda europeană. Euro este deja în mintea și în mîinile noastre.
M-am întrebat cum am defini lipsa de pregătire a economiei românești pentru a intra în zona euro și am încercat să găsesc răspunsuri la specialiști. Unii spun că vom fi pregătiți să intrăm în zona euro atunci cînd vom face reforme. Dar reformele se fac de 27 de ani și pare că nu se mai termină. Alții spun că trebuie să avem o sincronizare a ciclului economic cu statele dezvoltate ale Europei. Perfect, doar că sintagma este atît de complicată încît este dificil să o explici cetățeanului de rînd. O altă parte spune că în zona euro companiile românești nu vor mai avea posibilitatea să cîștige competitivitate prin devalorizarea monedei naționale în raport cu cea europeană. Este un argument de netăgăduit.
În fine, politicienii se tem că trecerea la euro va duce pe termen scurt la creșterea prețurilor și, implicit, la o scădere a nivelului de trai. Ceea ce, este adevărat, s-a mai întîmplat și în alte state.
Totuși, unu cu unu fac doi. Dacă Europa nu face nimic, nici în România nu sînt semne încurajatoare. Din această combinație, România va rămîne mulți ani în afara zonei euro.
Constantin Rudnițchi este analist economic și jurnalist la RFI.
Foto: flickr