După 20 de ani

Cîndva prin 1998 debutam la revista Dilema veche, cu un articol despre tineri și politică. Cu tot avîntul vîrstei de 21 de ani, făceam o pledoarie pătimașă pentru acceptarea tinerilor în politică, încheiată patetic cu îndemnul de a-i pune serios la muncă, nu doar la cumpărat țigări. Țin minte că am cumpărat vreo 15 exemplare și le-am dat la toți vecinii cu care mă întîlneam în blocul nostru de muncitori, care habar nu aveau ce era cu revista asta fără poze, dar erau bucuroși: „Cristi de la scara 1“ ajunsese ziarist.

Iată deci că, după 20 de ani, redebutez la Dilema veche, practic la aceeași temă. Sărind puțin în timp, editorialist cu ceva succes fiind deja, prin 2011, am scris o serie de articole în Dilema veche, România liberă și Contributors.ro despre ceea ce era pe atunci o discuție vie: are șanse și cum ar trebui să arate un partid nou în România?

Atunci la modă era să zici dacă ești anti- sau pro-Băsescu. Sună ridicol acum cîtă energie am consumat cu tema asta. Am scris atunci că mai degrabă s-ar simți nevoia apariției unui partid altfel: „Ce trebuie să fie noul partid? Un cu totul alt gen de animal decît cele actuale. Şi pentru asta trebuie plecat de la defectele lor structurale, pentru a nu fi repetate. Cîteva puncte sînt esenţiale: structura membrilor, selecţia cadrelor, banii, transparenţa, regulile de onestitate. (…) Partidele noastre actuale nu sînt organizaţii structurate de jos în sus, ci invers. Cotizaţiile plătite de membri sînt mici şi oricum nu se încasează, fiecare lider local declară un anumit număr convenabil de membri (…). Pentru a convinge cîteva mii de oameni să-ţi dea 100 de euro pe an, trebuie să le oferi reguli de participare. Să ai alegeri interne directe pentru toate funcţiile“. Astăzi vedem în USR un prim partid diferit de toate cele apărute în ultimii 29 de ani pe scena politică. Un partid care are, în prezent, în jur de 6500 de membri. Care a arătat forța altor zeci de mii de simpatizanți în campania #FărăPenali și în organizarea de la referendumul CpF.

Veți spune că sînt subiectiv și politician. Normal că sînt, doar sînt vicepreședinte al USR. Dar țin la ideile astea pentru că m-am bătut pentru ele la Congresul USR care a adoptat prezentul statut și mă bucur să le văd și puse în aplicare. E, pînă la urmă, visul fiecărui intelectual care scrie la Dilema, nu? Să își vadă ideile funcționînd în viața reală.

Tocmai cînd citiți aceste rînduri, membrii USR sînt în săptămîna în care votează direct, cu toții, candidații partidului pentru europarlamentare. Scriu articolul după ce tocmai am terminat a 41-a întîlnire electorală internă, la filiala USR Călărași. Trei ore de vorbit cu oamenii, după alte 40 de întîlniri similare. Am propus acest sistem de alegeri interne directe în statut, mi-am convins colegii. USR inovează din nou. Și iată-mă acum și candidat în competiția internă.

În țara în care, la precedentele alegeri europarlamentare, cei doi lideri de partid din alianța în vogă și-au pus, amîndoi, nevestele pe locuri eligibile. În țara care a trimis în această instituție puternică, ce guvernează și viața românilor, o mulțime de dăncile și dăncili. În țara asta, USR organizează alegeri interne, primare, pe bune. Cu mii de membri care te pun sub lupă. E fascinant. Și epuizant dacă ești de partea asta a lupei.

Presa și celelalte partide încă tind să se uite la USR ca la un animal de pe altă planetă. Într-un fel, chiar sîntem. Vrem o țară ca afară, vrem să fim un partid ca afară. Fără tătuc, cu membri reali. Presa dă „pe surse“ chestii care țin de dezbateri interne, cu mii de oameni angrenați în discuții. „Scandal la USR“ se titrează. Nu e scandal, e dezbatere. Dezbatem. Dur, așa. Unii ar zice că ne certăm. Ne și certăm. Apoi votăm, unii cîștigă, alții nu, unii sînt bucuroși, alții bosumflați, mergem mai departe.

M-am luptat la congresul partidului, alături de alți colegi, să introducem în statut cît mai multe dintre mecanismele de funcționare la care făceam referire în articolul din 2011. Avem în statut acest mecanism al referendumului intern, în care votează toți membrii, online, pentru a decide pe temele majore.

Vă amintiți, probabil, anul trecut, cînd USR-iștii au decis prin referendum intern poziționarea partidului împotriva schimbării Constituției pentru a redefini familia. Nu a fost nici ușor, nici liniștit, lucrurile s-au precipitat, sîntem temperamentali. Tot zeci de dezbateri interne, prin toată țara. Dar am votat, am luat o decizie și am mers mai departe. Ce tămbălău a fost atunci în presă, ce distracție la celelalte partide! USR-iștii organizează referendum ca să decidă ce pizza să comande, au titrat prietenii noștri de la Times New Roman.

Dar inteligența colectivă a fost mai bună: USR a avut o poziție clară cînd a venit referendumul CpF. Și am avut dreptate. A eșuat. Nu doar că poporul USR a arătat simț istoric corect, dar democrația internă ultimă (referendum în care au votat toți membrii) a închis o dezbatere grea: decizia a fost acceptată și urmată.

Apropo, stați jos, că urmează să zic o grozăvie: eu cred că USR e singurul partid din România. Da, serios, USR e singurul partid real, cu membri reali, din România. Restul sînt fantome de partide. Uite, de exemplu, la filiala unde sînt eu membru, USR Sector 3. Sîntem aproape 300 de membri. Alegeri pe bune, lupte, bosumflări, împăcări, dezbateri, proiecte. Întreb și eu pe la partidele vechi: voi cîți sînteți la filiala de sector? Ah, vreo cîteva mii. Serios? Unde? Și cîți participă la acțiuni? Care acțiuni? Dacă le ceri să îi scoată în stradă, se dau răniți. Dacă îi întrebi de cotizații, se dau bolnavi. Celelalte partide există doar pe hîrtie. Celelalte partide sînt asociații de primari care își scot electoratul la vot. Cînd primarul nu mai performează e schimbat de baronul de mai sus. Nu au viață internă reală, membrii sînt la fel de reali ca sufletele moarte din romanul lui Gogol.

Cicikov cumpăra șerbi răposați ca să facă o afacere. La partidele vechi, nomenclatura raportează membri ca să ungă mecanismul de ocupat funcții și de adus bani. PSD se laudă cu o jumătate de milion. Celelalte partide vechi se aruncă la cifre de sute de mii. Ficțiuni pe hîrtie. USR are mii. Dar îi vedeți pe stradă, la semnături, îi vedeți în secțiile de vot. Facem agenda pentru că sîntem vii, pentru că sîntem onești chiar și cînd vorbim despre cîți sîntem.

Oameni noi, partide noi. Dar important e: și pe reguli noi. În 2011 scriam articolul „Rețeta pentru noul partid. Cîți v-ați băga?“. În 2016 „m-am băgat“: am făcut pasul de la teorie la practică. Am lăsat postul de ministru din guvernul tehnocrat și m-am alăturat USR. Era atunci un start-up politic, a devenit un partid parlamentar mai important pentru România decît procentul său de la alegeri, pentru că facem agenda. Din noiembrie 2017 mă ocup de extinderea USR, acesta e job-ul meu la partid, ca vicepreședinte. USR crește, se întinde, e peste tot. În 2020 îi batem. 

Cristian Ghinea este deputat și vicepreședinte al Uniunii Salvați România. Fondator al Centrului Român pentru Politici Europene. A fost redactor al revistei Dilema veche.