Drumul în sus
Pentru americani, the first floor este parterul, iar the second floor este etajul întîi; pentru englezi, the first floor este etajul întîi (parterul fiind the ground floor). La americani, downtown este centrul – zgomotos, de afaceri – al orașului, iar uptown sînt zonele rezidențiale liniștite, aflate cît mai departe de acesta. La englezi, uptown (folosit rar) este centrul unui oraș. În Anglia, spre deosebire de SUA, a public school este o instituție privată, la care liceanul învață contra unei taxe. Să trecem însă de la lingvistică și la viața de zi cu zi. Americanii circulă pe dreapta șoselei și au volanul mașinii pe stînga, iar englezii circulă pe stînga avînd volanul pe dreapta. Chiuvetele americane au un singur robinet, pe cînd cele englezești au robinete separate, unul pentru apa rece, altul pentru apa caldă. În băile americane, lumina se aprinde de la comutator, iar în cele englezești, de la un fir care atîrnă din tavan. Pîinea prăjită (toast) de la micul dejun se pune, la englezi, pe suporturi metalice cu spații individuale, ca să iasă aburul și să rămînă crocante; americanii pun feliile una peste alta, iar uneori le și acoperă cu un șervet. Americanii beau berea rece ca gheața. La englezi există sortimente care se beau la temperatura camerei, iar altele chiar încălzite la foc, aidoma grogului. Iar lista ar putea continua și ar deveni cu atît mai lungă cu cît limbile și popoarele sînt mai diferite.
Am putea lua partea unora sau altora, argumentînd: „dar e logic să...”, „e o chestiune de bun-simț să...”. Cu alte cuvinte, făcînd apel la existența unei logici naturale sau a unui simț comun propriu speciei noastre, de la care anumite comportamente ar face excepție (îmi vine în minte titlul unei cărți scrise de G. Renier, în 1931: The English: Are They Human?). Termenul acesta de simț comun, prin care am tradus englezescul common sense, trimite, la origine, la acele trăsături biologice universal umane cu ajutorul cărora primim informații din mediul înconjurător. Atestată în documente la sfîrșitul secolului al XIV-lea și provenită din latinescul sensus communis, sintagma se referă la capacitatea creierului de a integra impresiile sosite prin cele cinci simțuri într-o viziune unitară și coerentă asupra lumii, capacitate al cărei revers se reflectă în antonimele ei – insanity („nebunie”), folly („sminteală”). Sensul extins – așa cum rezultă el din românescul bun-simț și din sinonimele englezești mother wit, „inteligență nativă”, sensibility, „rațiune”, wisdom, „înțelepciune” –, cu care sintagma apare vreo două secole mai tîrziu, reflectă, probabil, o așteptare generală a societății vizavi de fiecare individ, în urma progreselor cognitive. Cu alte cuvinte, pe parcursul maturizării, în interiorul simțului comun (pe care îl au și organismele animale în funcție de specie) se articulează (sau ar trebui să se articuleze) bunul-simț. Spre deosebire de simțul comun, înnăscut, bunul-simț e dobîndit, se formează prin cultură.
Denumirile și comportamentele ilustrate de cazurile de mai sus sînt efecte ale culturii, ale experienței transmise de generațiile anterioare (pînă și gustul poate fi influențat de comunitatea în care trăiești). Cum spune George Lakoff – teoria lui common sense funcționează bine doar în cazurile simple, dar dă greș atunci cînd avem de-a face cu perspective diferite asupra lumii, adică cel mai frecvent. Sau cum constată Solomon Marcus: „Dezacordul provine dintr-o diferență în punctul de vedere”. Dacă cercetăm istoria circulației (din Antichitate și pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea s-a mers pe stînga drumului peste tot), argumentul folosit pentru existența a două robinete (să nu se contamineze apa rece, potabilă, de microorganismele din apa caldă care stătea depozitată), teoria firului din tavan (curentul electric este primejdios), denumirea public school (instituție accesibilă, adică, oricărui elev, indiferent de locul de domiciliu, religie și ocupația părinților), așadar, dacă cercetăm toate acestea, înțelegem logica din subsidiar. Pînă și chestiunea parter/etaj e logică – primul arată poziționarea construcției (pe pămînt), al doilea indică ordinea în constituirea structurii. Totul depinde, clar, de punctul de vedere.
Realitățile altor popoare, lingvistice sau de altă natură, ne par ciudate cînd diferă de ale noastre, pentru că experiența proprie și cultura din care facem parte dictează interpretarea modului în care le percepem. E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun. Ele merg o vreme împreună, dar apoi cel de-al doilea trebuie să se desprindă și să se ducă tot mai sus, în lume, și adînc, în sine. De altfel, lui sense i s-a reconstruit rădăcina proto-indo-europeană *sent-, „a merge”, care a dat, în engleza veche, un cuvînt care înseamnă „drum”, „călătorie”. Bunul-simț e generativ, la fel ca gramatica lui Chomsky: știm unde își începe călătoria, lucrează cu un număr finit de elemente, dar drumul de parcurs și capacitatea de extindere sînt potențial infinite. Altior. Excelsior.
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.