"dramAcum" - o istorie -

"dramAcum3" este un proiect în desfăşurare, al treilea avatar al unei idei utopice, lipsită de pragmatism, antipatic-simpatică, obraznică şi destabilizatoare. "dramAcum" are şi o istorie care începe pe 25 octombrie 2002. Necesitatea unui proiect de promovare a dramaturgiei contemporane era evidentă, nu argumentele lipseau. Era nevoie de un nucleu activ şi de un concept eficient. Membrii fondatori au fost Andreea Vălean, Gianina Cărbunariu, Radu Apostol, Alexandru Berceanu, iar conceptul iniţial a fost acela al construcţiei unei relaţii privilegiate între regizor şi dramaturg. Afinităţile personale au fost importante, ceea ce îi apropia fiind mai ales o idee comună despre teatrul contemporan. Exista şi un model: Andreea Vălean venea după un stagiu la Royal Court. Am parcurs alături de ei o bună parte a acestui drum, cei patru continuînd studiile la masterat. În seara de 25 ianuarie, în Atelierul de regie "Ion Sava", la UNATC, se lansau public două direcţii de lucru: un concurs de dramaturgie românească adresat autorilor tineri (sub 26 de ani) şi un program de traduceri din dramaturgia recentă, în special din limbi de circulaţie restrînsă. Două idei şi-au demonstrat forţa: echipa regizor/dramaturg, ca echipă de creaţie activă pe tot parcursul procesului de producţie a spectacolului, şi echipa regizor/traducător, ca echipă de cercetare a tendinţelor novatoare în teatrul contemporan. A mai fost nevoie de un lucru simplu: tăria de a nu renunţa. Sloganul obliga: Ai o idee? Ţi-o facem!. Baza de lucru - în şcoală, sponsor - Fundaţia "Raţiu" România. Concursul a produs o selecţie de 16 texte dintr-un total de 115. Un tînăr dramaturg, Peca Ştefan, impresionase prin nonşalanţa cu care îşi prezenta piesele, unele texte erau scrise de studenţi/absolvenţi de teatru sau litere şi demonstrau o sensibilitate proaspătă, altele erau schiţe promiţătoare (sau doar amăgitoare) ale unor dezvoltări dramatice interesante. Surpriza programului de traduceri a produs-o Carmen Vioreanu: autorii nordici contemporani aduceau o tematică, o viziune şi o scriitură dramatică neobişnuite şi novatoare. Prima influenţă s-a simţit chiar în facultate, în examenele de regie şi în repertoriul Studioului Casandra (stagiunea 2003/2004 a fost dominată net de texte contemporane - Mă cheamă Isbjorg, sînt o leoaică de Havar Sigurjonsson, regia Gianina Cărbunariu şi K+M+R+L de Mattias Anderson, regia Adriana Zaharia proveneau din proiectul "dramAcum"). Dificultăţile în promovarea textelor originale se dovedeau însă mult mai mari. Ceva se mişca, iar semnalul cel mai clar l-a dat spectacolul Stop the Tempo, realizat la Teatrul Luni de la Green Hours de Gianina Cărbunariu. Stop the Tempo este emblematic pentru prima fază a proiectului "dramAcum", chiar dacă a apărut ca o creaţie singulară, în afara concursului de dramaturgie sau a programului de traduceri. Semnificaţiile cuvîntului-cheie ce a dat numele proiectului se regăsesc integral în acest spectacol: dramaturgia - cum?, dramaturgia - acum. Un text care vorbea direct în perioada de maximă intimidare a discursului public după 2000, asumînd un punct de vedere radical, dar şi o stilistică radicală: un spectacol construit cu un minim de resurse scenice (cîteva lanterne), un spectacol în care actorii îşi citeau datele de identitate reale din buletinele personale. Lansarea proiectului "dramAcum 2" a însemnat şi schimbări de strategie: grupul s-a deschis invitînd noi membri (Ana Mărgineanu, Adriana Zaharia, Vlad Masaci, Sorin Militaru), concursul de dramaturgie a fost dublat de organizarea unor ateliere dedicate tinerilor autori, s-a stabilit un parteneriat cu Teatrul Act. În mod fericit, proiectul "dramAcum 2" a beneficiat de sprijinul simbolic conferit de Premiul Special al AICT - secţia română şi de sprijinul concret al Ludmilei Patlanjoglu, preşedinta acestui for. Au existat şi dezamăgiri, dar "dramAcum 2" a produs o selecţie de cinci piese prezentate în spectacole-lectură la Teatrul Foarte Mic, în octombrie 2004: Fuck You Europa de Nicoleta Esinencu (regia Alexandru Berceanu, ulterior montată de acesta la Teatrul din Galaţi), Elevator de Gabriel Pintilei (regia Adriana Zaharia, pusă apoi în scenă la Teatrul Foarte Mic), Radical de Vera Ion (regia Ana Mărgineanu, în repertoriu la Teatrul Foarte Mic, cu noul titlu Vitamine), D.W. de Bogdan Georgescu (regia Radu Apostol) şi Anatema şerasedţ de Carmen Vioreanu (regia Gianina Cărbunariu). Roberta Levitow - profesor de playwriting invitat din SUA - a condus workshop-ul "Cum să scrii ceva nou" organizat în primăvara lui 2004 la Teatrul Act, continuat la Bistriţa (august 2004 şi 2005), iar întîlnirile cu publicul au fost axate pe ideea explorării unor noi tematici (Comunismul pe înţelesul copiilor şi De pe stradă - tot la Teatrul Act - la realizarea cărora criticul Iulia Popovici a avut o contribuţie importantă). "dramAcum 2" a explorat în direcţii diverse, continuate de o nouă generaţie de studenţi din UNATC care se regăsesc în "tangaProject", pe o strategie care pune în prim-plan ideea de atelier teatral şi ideea de grup de creaţie, renunţînd la organizarea unui concurs de dramaturgie. Un proiect viu nu se fixează, devine o sursă deschisă, capabilă să se dezvolte prin impulsul creativ pe care îl transmite. Sloganul "dramAcum 2" a fost Treceţi graniţa!, un slogan simplu şi imperativ, referinţa fiind mai degrabă la graniţele din noi, la graniţa care desparte textul nou de scenă. În cele din urmă, se vede că nici un fel de graniţă nu este impenetrabilă, nici o graniţă nu este definitivă. Cu atît mai puţin graniţa dintre dramaturg şi regizor.