Draga mea Chira,

Se aude un sforăit nemaipomenit din patul tău. Începe de undeva de jos, dintr-un demisol de zgomote fonfăite, creşte, se ridică pînă în pod, se subţiază, se transformă într-un piuit păsăresc şi cade după vreo patru secunde înapoi, în pivniţa de balauri răguşiţi. Cine sforăie aşa a înghiţit un tenor, un bariton, un casetofon? Sau doar un acordeon?

Iubito, mai că îmi vine să te trezesc şi să-ţi recit aceste două versuri inventate ad-hoc. Sînt sigură că te-ar distra şi mi-e că n-o să le mai ţin minte pînă mîine, cînd mă voi trezi panicată că trebuie să ajungem la grădiniţă, că trebuie să fac cumva să-ţi şterg mustăţile de pisică de pe obraji şi să-ţi spăl acuarelele mov şi portocalii de pe picioare. Te-aş trezi să rîdem împreună de buldogul ăsta al nostru şi de sforăielile lui, dar şi să te rog nişte lucruri importante. Ştii că sînt o mamă care are puţine rugăminţi, ştii că nu zic aproape niciodată „te rog, pune-ţi căciula“ sau „te rog să mănînci tot“, nici măcar „te rog să-ţi speli mustăţile de pisică“, dar chiar şi aşa, tot simt nişte cuvinte care îmi gîdilă cerul gurii pentru că vor să plece de la mine şi să ajungă la tine.

Aşa, draga mea, ştii ce te-aş ruga? Te-aş ruga să nu te fîstîceşti cînd cineva rîde de tine. Mai ştii cînd te-ai oprit într-o zi în dreptul unui ghiveci în care era o muşcată cam paradită şi ai început să-i pupi toate frunzele? Eu te-am întrebat mirată ce faci, tu mi-ai spus că vrei să-i treacă muşcătura mai repede, iar eu am rîs ca o fraieră. 1-0 pentru tine.

Te-aş mai ruga şi să nu imiţi pe nimeni cînd dansezi. Ştiu că o să vină un moment în care nu o să te mai simţi în largul tău să dansezi ca Baloo, ştiu că, peste cîţiva ani, dansurile tale de derviş mic, cu rochiţă, se vor transforma în acţiuni prudente, studiate şi îmbibate cu simţul ridicolului, dar încearcă să nu imiţi pe nimeni cînd dansezi, ca să nu intri într-o serie lungă de încurcături declanşate de cineva care crede că eşti altcineva.

Te-aş ruga şi să nu uiţi că a existat o perioadă în viaţa ta în care coborai trei etaje în aproximativ o oră, pentru că drumul era plin de lumi mici de păianjeni, furnici, gîndăcei despre care voiai să ştii ce mănîncă la prînz, dacă au fraţi şi surori şi dacă le e frică de noi. Nu uita că a fost o vreme în care te uitai la desene animate cu un borcan cu mormoloci din Cişmigiu în mînă şi aveai grijă ca ecranul să fie aşezat în aşa fel încît să vadă toţi cinci ce se întîmplă în film. Nu uita că, la un moment dat, îţi plăceau rîmele mai mult decît cinematograful. Toate aceste lucruri au legătură directă cu libertatea, etica, iubirea, relaţiile, munca şi alte chestiuni importante cu care au de-a face oamenii mari.

Te-aş ruga, draga mea fetiţă, să faci cumva şi să găseşti o pereche de gene ca cele din povestea pe care ţi-am spus-o în seara asta şi care nu este decît o vagă amintire a unei poveşti japoneze pe care mi-o citeau părinţii mei cînd eram de vîrsta ta. În povestea asta era un băiat sărac, sărac, sărac, care căpătase o pereche de gene fermecate. Ştii ce făceau genele astea? Cînd le avea la ochi, ele îl ajutau să-i vadă pe oameni aşa cum erau ei de-adevăratelea. Pac! îşi punea el genele… şi pac! oamenii din jurul lui se trasformau în lupi, vulpi şi broaşte. Asta pînă într-o zi, cînd s-a întîlnit cu o fată, el pac! cu genele, dar fata nu se transforma în nimic. Cu gene sau fără gene, ea rămînea tot o fată. Ca să-ţi spun un secret, eu am nişte gene dintr-astea, stau cu ele la ochi şi acum văd o fetiţă şi un buldog. Nu pot să ţi le dau ţie, pentru că fiecare dintre noi trebuie să-şi facă rost de genele lui, dar sigur vei găsi tu unele pe măsura ta. Să le foloseşti cît mai des.

Şi încă ceva, draga mea Chira. Cînd nimic nu va mai fi, cînd sforăitul unui buldog va dispărea ca şi cum nu ar fi existat vreodată, să ştii că fiecare atom din care eşti tu făcută va circula liber printre stele şi va păstra undeva puţină iubire de-a mea. Asta e ceva.

Dar acum trebuie să dormi. Am pus ceasul să sune devreme şi poate că mîine n-o să mai întîrziem la grădiniţă.

Despina Bădescu coordonează, de aproape doi ani, site-ul Totuldespremame.ro.