Două mesaje de la Greenpeace România
Unbreak the city
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion? Poate e normal ca, atunci cînd lumea este amenințată cu distrugerea, să te grăbești să o vizitezi în doar patru zile. În febra momentului, tindem să uităm însă că industria aviatică este responsabilă pentru aproximativ 5% din emisiile globale de carbon. Așa că dăm click pe achiziționarea unui bilet dus-întors, indiferenți față de costurile sale ascunse.
Nu ne gîndim prea mult la ce impact au cele douăzeci de milioane de turiști într-un oraș precum Parisul, sau la cum turismul în masă poate conduce la gentrificare, cum afectează infrastructura locală, biodiversitatea și nici la cantitățile imense de gunoi pe care le produce. Conform Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), 14% din deșeurile lumii sînt aruncate anual de turiști.
Ne bucură însă cu adevărat o călătorie făcută în grabă pentru cîteva poze de Instagram care arată că am fost și noi acolo, în loc să ne luăm timp pentru o experiență anti-consumeristă?
Există și un concept pentru asta: slow travel – un mod diferit de a explora lumea prin evitarea locurile supraaglomerate, alegerea drumurilor mai puțin bătătorite, vorbind și cunoscînd localnici și, mai ales, luîndu-ți timp berechet pentru călătorit.
Așa că te invit să folosești trenul cît mai des, să citești și să scrii în jurnal în timpul călătoriilor, să te gîndești la resursele pe care le folosești, să experimentezi perspectiva unui localnic, să mergi la piață pentru a sprijini economia locală și să alegi și perioadele din afara sezonului.
Călătoriile ar trebui să fie despre bucurie sustenabilă și durabilă, despre conservarea frumuseții naturale și culturale a destinațiilor noastre, pentru ca și generațiile viitoare să se poată bucura de ele. (Olimpia Nicolae).
***
A distruge din prea multă dragoste
Turismul are o dublă ascendență, pare-mi-se: se trage din evadarea către înăuntru a romanticilor – periegeză pentru căutarea de sine – și din zelul intelectual iluminist care voia să descopere și să categorisească exhaustiv lumea.
Nobile îndeletniciri ambele. Pînă în ziua de azi, cînd o normală vulgarizare a multiplicat mobilurile, ne raportăm dual la turism: timp de reculegere, dedicat nouă și îmbogățirii noastre, pe de o parte, și goană pentru completarea insectarului cu selfie-uri la toate „obiectivele” turistice, pe de alta. Obiective ca opus al subiectivelor turistice, presupun.
În orice caz, turismul nu este doar o deplasare de la un punct la altul și, ca atare, șoferii de taxi, de TIR și curierii nu fac turism în orele de serviciu, iar conchistadorii nu au vizitat America. Similar, chiar dacă în timpul liber, turele cu motociclete enduro, ATV-uri, Buggy-uri, mașini 4x4 și alte mijloace motorizate în pajiștile, rîurile, pădurile și munții noștri nu sînt și nu trebuie considerate turism.
Sport, poate, dar e profund disonant să pretinzi că faci turism din dragoste de natură poluînd fonic și cu noxe, distrugînd covorul vegetal și solul fertil, provocînd eroziuni care cicatrizează peisajul, distrugînd tihna animalelor și a turiștilor nemotorizați. E ca și cum ai spune – mi-a fost dat să o aud de multe ori – că vînătorii omoară animale din prea multa dragoste ce le-o poartă și că masacrarea pădurilor este de fapt un act de tandrețe și grijă.
Toți și toate se pot împăca, nu arunc cu anateme, doar să avem un dram de discernămînt altoit pe trunchiul administrativ al țării. Nu e nemaiauzit să se normeze lucrurile, ar fi o reparație față de iluminiștii exploratori foarte meticuloși taxonomi. Să fie zone dedicate sporturilor motorizate și zone dedicate naturii și turismului lent. Să poți sta cufundat în mireasma unei pajiști alpine fără să fii călcat și împroșcat cu noxe, zgomot și noroi, și să poți îmblînzi adrenalina fără ca pietoni țîfnoși și localnici veninoși să pună jandarmii pe urmele tale.
Sper ca domnii și doamnele din Guvern să citească acest Dosar. (Valentin Sălăgeanu)
Olimpia Nicolae și Valentin Sălăgeanu sînt activiști în cadrul Greenpeace România.