Două întrebări, mai multe concluzii

21 aprilie 2010   Tema săptămînii

Departe de teorii, definiţii şi rigori ale termenului. 1) Ce mai înseamnă elita pentru dvs.? 2) Ce modele mai aveţi în societatea românească de azi? Două întrebări care şi-au căutat răspunsul la firul ierbii. O definiţie sustrasă dintr-un mozaic de păreri. Păreri împărţite, de la opinii privind elita politică, la cele care găsesc modele de formatori în rîndul profesorilor de liceu sau şcoală generală, la cei care reuşesc să facă din lucrurile mărunte, adevărate căi de urmat, pentru că le fac cu pasiune. Cu alte cuvinte, unde ne îndreptăm gîndurile şi aspiraţiile? Unde ne mai dibuim astăzi modele şi lideri şi ce direcţii mai învăţăm (de la cine?) să urmăm?
Răspunsurile caută modele şi în figurile prinse în panoplia mass media, dar şi în rîndul celor pe care de multe ori îi avem (sau i-am avut printre noi), pe care lumea largă nu-i cunoaşte, nu-i apreciază la justa lor valoare, dar care ne-au format şi ne-au ghidat paşii spre valorile autentice.

Ana Maria Dâmboiu
25 de ani, fost bursier Fundaţia  „Dinu Patriciu“,  actual junior project manager

1) Elita se impune prin calitate. În ştiinţă se cumulează numărul contribuţiilor la dezvoltarea ştiinţei, în artă în general este supusă criticului aspru, „timpul“, în sport sînt cei mai ageri, în politică – cei care reprezintă interesele cel mai bine. Fiecare elită este supusă democratic popularităţii maselor. În majoritatea cazurilor se impune prin respect şi admiraţie. Şi totuşi, în cazul elitei politice din România… Mă refer cu precădere, în cele de mai jos, la elita politică pentru că îmi pare greu de măsurat capacitatea. În accepţiune democratică, elita se defineşte prin acea mînă restrînsă de oameni care au puterea de decizie în numele „celor mulţi“, indiferent dacă opţiunea este de centru dreapta sau stînga a politicii. Puterea reprezentării e larg definit şi intră în diverse polemici filozofice. Mă voi rezuma, totuşi, la a defini reprezentarea ca fiind exprimarea populară prin vot democratic liber şi deschis a unei clase politice menite a reprezenta interesele. Sînt aceştia automat elita noastră politică? Măsurînd propunerile electorale cu rezultatele mandatului, nu sînt elita noastră politică! Dar poate exista un stat fără elită politică? Avem un standard calitativ atît de jos? Sau se măsoară elita politică în altceva? Avem prea mulţi spectatori politici şi prea puţini spectatori politici angajaţi?
2) Mi-e greu să cred că există om în societate fără model, chiar şi într-o societate dezorganizată şi fără o cultură politică. De la modelele părinteşti la modele din rîndul profesorilor. Mi-e greu să identific modele în rîndul elitei politice din România pentru că nu cred în ea, dar cu siguranţă mă pot gîndi la modele din ştiinţă şi artă, de exemplu Marius Andruh, Viorel Barbu, Emil Burzo, Florin Constantiniu, Emilian Dobrescu, Sabina Ispas, Dan Rădulescu şi lista se continuă – nominalizările sînt aleatorii, şi nu definitorii.

Cristina Măniţă
24 de ani, masterand în cadrul Masterului de Lingvistică Teoretică Engleză, Universitatea Bucureşti

1) La prima întrebare ar trebui să se răspundă mai des. Primul lucru pe care l-am făcut pentru a răspunde a fost să caut cuvîntul în DEX. Nu că n-aş fi ştiut ce înseamnă, doar că termenul e folosit atît de des astăzi, încît am simţit nevoia să citesc o definiţie în adevăratul sens al cuvîntului, să mă întorc la înţelesul său de bază. Iată ce am găsit: a) Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc. şi b) Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. Prin urmare, cuvîntul e folosit cît se poate de oportun. Singura problemă ar fi că valorile sau ceea ce e „considerat bun şi demn de urmat“ s-au schimbat foarte mult azi şi nu neapărat în bine. Aşadar, n-aş şti să spun ce mai înseamnă elita astăzi; presupun că depinde pentru fiecare dintre noi.
2) Am mai multe modele. Pentru mine nu există un om în particular pe care să-l iau ca model. Sînt cîteva persoane pe care le privesc cu admiraţie şi care sînt foarte aproape de sufletul meu. Modelul meu în viaţă reprezintă, de fapt, un amalgam de atitudini, trăiri şi fapte. Spre exemplu, ador şi privesc cu profund respect oamenii care fac lucrurile temeinic, cu responsabilitate şi, dacă îmi este îngăduit a spune, chiar cu pasiune. Nu contează ce anume fac, fie că regizează un spectacol de talie internaţională, predau Present Perfect la clasa a VII-a sau fac cele mai bune clătite cu aromă de migdale. Ceea ce contează cel mai mult pentru mine este că se străduiesc să o facă cît de bine cu putinţă, că vor să fie cei mai buni!

Andreea Ofiţeru
jurnalist

1) Elita este/înseamnă ce e mai bun şi mai valoros într-un domeniu, indiferent care ar fi el. La facultate, elita e reprezentată de cei mai buni profesori, la redacţie – de cei mai buni ziarişti, în politică – de cei mai integri politicieni, în medicină – de cei mai buni medici şi aşa în orice domeniu.
Elitele sînt acele grupuri de oameni recunoscute de toată lumea ca valoroase într-un domeniu. Am observat că, de-a lungul timpului, elitele au reapărut peste ani, chiar dacă au fost decapitate în împrejurări mai mult sau mai puţin fericite. De aici, concluzia că este nevoie de ceva timp pentru a deveni de elită. Pot fi şi produse de elită precum revistele culturale, piesele de teatru, filmele. Aş risca să spun că elitele sînt cele de pe urma cărora rămîne ceva valoros.
2) Dacă aş începe cu un clişeu, aş răspunde că oamenii puternici nu au modele, ci mai degrabă prieteni cu care împărtăşesc aceleaşi valori. De la o anumită vîrstă, cînd simţi că te-ai maturizat şi ştii ce vrei, nu mai ai nevoie de modele pe care să le copiezi la fiecare pas. Eu am fost formată de tatăl meu şi el poate să fie primul model pentru mine. El mi-a deschis ochii spre lume, spre carte, spre cunoaştere, spre politică, spre Eliade, spre Noica, inclusiv spre Dilema veche. Ca o coincidenţă, astăzi, cînd scriu rîndurile astea, se împlinesc cinci ani fără modelul meu. Ideal ar fi să găsesc un model care să-mi satisfacă toate valorile: profesionale, culturale, familiale. Să mă facă să vreau să ajung ca el, dacă nu acum cînd îl iau drept model, atunci mai tîrziu.

Mai multe