Două bufniţe şi-o librărie

12 decembrie 2017   Tema săptămînii

Oana DOBOȘI-POTCOAVĂ

Absolventă de Litere, cu un master în Politici editoriale la Paris, după o scurtă și fulgerătoare experiență în domeniul editorial românesc, am rămas tot în domeniul cărții și, împreună cu Raluca, ne am deschis propria noastră afacere, o librărie, în ciuda norului de pesimism care planează deasupra pieței de carte din România. Am vrut să lucrăm în apropierea cărților, ne place să citim, altfel nu se poate. Nu știu dacă, după un an de la deschidere, mă pot numi librar. Cînd sînt întrebată ce meserie am, mă trezesc zicînd că am o librărie, La Două Bufnițe, iar eu sînt una dintre bufnițe. Am știut de la bun început ce fel de cărți vrem și nu vrem să fie în oferta librăriei noastre, la fel de bine am mai știut că vrem să creăm un spațiu cultural independent pentru Timișoara.

Probabil că, în cele mai îndepărtate lumi imaginare, librarul stă și citește de dimineață pînă seara în librărie, recomandă și vinde cărțile în a căror valoare literară crede, este cel care le găsește cărților cititori, pentru că, nu-i așa, librarul împreună cu editorul sînt în primul rînd formatori culturali, și mai apoi comercianți, ei sînt cei care determină oferta în piața de carte, și nu publicul.

În viața de zi cu zi, meseria asta de bufniță care are o librărie presupune să cred în lumea imaginară de mai sus și, în același timp, să fac și o serie de lucruri administrative care mă transformă într-un om mare nemaipomenit de ciudat, asemeni businessman-ului din Micul Prinț. Mai exact, administrez cărți: închei contracte cu noi edituri sau depozite de carte, fac comenzi de noutăți sau de completare de stoc, comenzi pentru evenimentele care urmează să aibă loc în librărie, preiau cărți, le aranjez la raft, recepționez avize, trimit editurilor rapoartele de vînzări, fac plăți, contabilitate primară, previziuni bugetare, sînt responsabil de resurse umane. Lucruri ce țin pînă la urmă de administrarea oricărei afaceri, diferența e că atunci cînd investești într-o afacere din domeniul cărții, trebuie să ai răbdare, rezultatele sînt confirmate în timp, nu imediat – o librărie, ca și o editură, este o investiție pe termen lung. Și dacă stau să mă uit cu atenție la titlurile din Top 10 vînzări din primul an al librăriei noastre, nu pot decît să mă bucur că sînt cu totul altele decît în alte topuri. Pentru asta, cred că merită să fim niște bufnițe-librari care citesc de seara pînă dimineața la ele acasă.

● Raluca SELEJAN

Bună, eu sînt Raluca, co-fondatoarea librăriei independente La Două Bufnițe din Timișoara. Nu am nici o specializare în meseria pe care o practic, nu există nici un curs care să te pregătească pentru a fi librar. Nu există școli, facultăți, masterate sau specializări pentru asta. Poți studia biblioteconomie sau poți să faci un master de teoria și practica editării, iar eu sînt un fel de tocilar care are nevoie de școală și de cărți și de un îndrumător pe care nu l-a avut. Dar pentru meseria de librar nu am avut unde să mă școlesc. Am studiat Literele, am un master pe management cultural, am lucrat în organizare de evenimente culturale și comunicare și PR, tot în cultură. Pentru o mare parte din ce am acumulat îi sînt recunoscătoare Internetului, care m-a ghidat spre ce cărți să citesc în domeniu sau spre ce cursuri pot studia pe site-urile universităților din afară, spre interviuri și statistici de pe piața de carte din Europa, fiindcă pe România nu avem studii de piață la zi. Apoi, la fel de recunoscătoare le sînt oamenilor de la care am învățat și care au crezut în mine.

Abia a trecut un an de cînd am deschis, împreună cu Oana, librăria. Se poate spune că meseria de librar este pentru pasionații de carte care au umor și curaj și drag de a împărtăși pasiunea celor cu care intră în contact. Am avut cam 250 de evenimente, organizate de noi sau în parteneriat cu noi, pentru copii de toate vîrstele. Am primit titlul de „Librarul anului“ la Festivalul Internațional de Poezie și Muzică de Cameră „Poezia e la Bistrița“, ediția a IX-a, librăria a fost acceptată ca membru asociat în Federația Europeană și Internațională a Librarilor, am fost parteneri la evenimente sau festivaluri importante care au avut loc în afara librăriei și am fost la tîrgurile de carte de la Frankfurt, Londra și București. Pentru mine, a fi librar înseamnă să crești public-cititor, iubitor de artă și de muzică și să fii la curent cu tot ce se întîmplă pe piața de carte la nivel european, în principal. Ocupîndu mă zi de zi de comunicare și organizare de evenimente, cea mai mare parte a timpului mi-o petrec la laptop, la telefon și vorbind cu oamenii care intră în librărie. Dar, pentru a fi librar, trebuie să ai cunoștințe de literatură și disponibilitatea de a-l asculta pe cel care e în fața ta. Pentru că rolul cel mai important al librarului este, pentru mine, rolul de mediator cultural. Printre cele mai dragi evenimente ale noastre îmi sînt cele cu copiii, fiindcă acolo observi, de la o întîlnire la alta, cum copilul își dezvoltă creativitatea și limbajul, iar asta este minunat. Vezi adolescenți care vin să te întrebe ce să citească, pentru ca mai apoi să te întrebe ce să le cumpere părinților de citit. Discuți cu oamenii care îți trec pragul despre cărți, despre concerte și expoziții. Faci mediere culturală.

Era să uit, am o specializare care este la fel de necesară pieței de carte, fiindcă, fără ea, nu am fi primit autorizația de a deschide și o micuță cafenea integrată în spațiul librăriei: am specializare de barman – pentru cele trei mese și patru scaune din spațiul de evenimente. Dar „keep the dream alive“: am cel mai frumos job din lume și îl ador. 

Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan sînt fondatoarele librăriei La Două Bufnițe din Timișoara.

Foto: A. Potcoava

Mai multe