Distracţii de altădată

* "Tinerii care vin la bal sînt datori să danseze. Cei care nu dansează, afară dacă n-au motiv serios care să-i scuzeze, fac disperarea persoanelor de gazdă, care vor fi dureros impresionate văzînd că domnişoarele şi doamnele tinere aşteaptă în zadar pe scaune ca un tînăr Ťsă binevoiască» să se ocupe de ele. Pe de altă parte, nimic mai trist decît să vezi că tinerii par nişte blazaţi care nu iau parte la petrecere şi stau deoparte, pe lîngă uşi, ca nişte mobile şi par a se întreba că ce-au venit să caute la bal?" (Dna. Alina G., Buna cuviinţă. Cum să se poarte omul în toate ocaziile vieţei, Bucureşti, 1908) * "Mixajul muzical din Bucureştiul anilor ’20-’30 este generos: pe lîngă muzica simfonică se aud şi sonorităţile stranii ale jazz-ului cu care se delectează tinerii, pe lîngă soliştii de operă şi şlagărele unor cîntăreţi de muzică uşoară care sînt primii imprimaţi pe discul de ebonită, pe lîngă Bayreuth unde ajunge Cella Delavrancea ca să asculte Wagner, e loc şi de mahalaua Bucureştiului unde fredonează Mitică, pe lîngă orchestrele de la Ateneu răsună şi micile orchestre din restaurantele cu dancing, duminica se aud fanfare în parcuri şi clopote la biserici, pe stradă flaşnetarii îşi prezic viitorul pe muzică şi cîrîituri de papagal, îndrăgostiţii fluieră fals Vrei să ne’ntîlnim sîmbătă seara, cheflii cîntă în grădini Ionel, Ionelule, nu mai bea, băiatule, radioul are paraziţi, discul de patefon zgîrieturi, din stradă încep să se facă auzite claxoane răguşite, iar la teatru, înainte de căderea cortinei, se strigă: ŤMuzica! Muzica!». Numai în vacanţa de vară, topit sub cele 44° C arătate de marele termometru de pe Calea Victoriei, Bucureştiul tace." (Ioana Pârvulescu, Întoarcere în Bucureştiul interbelic, Editura Humanitas, 2003)