Din sursă sigură

În 1969, Edgar Morin a publicat, la Seuil, o carte intitulată La rumeur d'Orléans, care refăcea istoria unui scandal judiciar mediatic şi politic. Subiectul acesteia, un zvon amplificat, rulat şi considerat "din sursă sigură", friza psihoza colectivă: în cîteva magazine de lenjerie intimă din Orléans, ţinute de comercianţi evrei, mai multe tinere femei fuseseră adormite şi răpite din cabinele de probă, pentru a fi livrate unor reţele de prostituţie. Un martor, care a dispărut la anchetă, mărturisea chiar că a văzut un submarin urcînd pe Loara ca să transporte "prada". La anchetă s-a dovedit că nu lipseşte nici o femeie din oraş, că în respectivele boutique-uri, între timp vandalizate, nu existau nici capcane, nici seringi hipodermice pentru adormirea clientelor. S-a mai observat însă că scenariul fusese calul de bătaie al presei locale şi mai ales că el nu se aprinsese din nimic: cu un an înainte, fusese tema unui polar publicat în "Livre de poche", reluat apoi în cartea unui jurnalist englez (tradusă la Albin Michel) şi, în cele din urmă, într-un săptămînal, Noir et blanc. După apariţia volumului lui Edgar Morin, s-a constatat că povestea cobora şi urca în continuare Loara cu o viteză uluitoare, ajungînd pînă la Strasbourg, Montréal şi chiar în Coreea. Bîrfele amplificate, zvonurile colportate, rumorile difuze au fost dintotdeauna şi în mai toate mediile partea nevăzută şi uneori decisivă a lucrurilor. Numite frumos "informaţii non-oficiale", ele pot lua, mai ales cu ajutorul Internetului, forme epidemice: frica de tehnologie sau panicile alimentare declanşează periodic asemenea pandemii. În lumea literară, în politică, în show biz informaţiile "din sursă sigură" livrate, cu un clin d'oeil imperceptibil, cu o aplecare din umăr, cu o obligatorie implicare a celui ce ascultă indulgent sau participativ fac (şi mai ales desfac) relaţii, prietenii, complicităţi. Dezminţirea (adevărul, cum s-ar zice) n-are, în schimb, nici un haz. Pe cine interesează că Cei trei muşchetari n-a fost scris totuşi de Auguste Maquet, că la 11 septembrie a fost un atentat terorist şi nu o conspiraţie pusă la cale de CIA, că D'Annunzio bea şampanie dintr-o cupă şi nu din craniul unei virgine? Să fim serioşi... Nu e nici o dilemă. Gura lumii ştie mai bine: nici dacă dai cu fumigene, nu iese fum fără foc... (S. S.)