Dimineaţa stricată

- Măi, eu consider că am muncit pînă acum pentru ţară, tu ştii că am împins şi eu cît am putut, gata, am intrat în UE, am plecat şi am intrat în etapa egoistă a vieţii mele. Tu ce mai faci? - Bine, uite, lucrez la un raport despre ce vor noile membre ale UE să facă înăuntru. Scriu capitolul despre România. - Şi ce vrea România în UE? - Uf, e complicat! Vrea să mişte lucruri mici, bătălii minuscule pe temele pe care se ceartă ăia, în general pe poziţii făcute de birocraţi, avem oameni buni pe care îi scoatem la înaintare, dar ei nu pot implica poziţia României, pentru că factorul politic nu prea are idee ce vrem, deci ne lipsesc deciziile mari, strategice. Nu poate un director de minister să îmi spună ce vrea România cu politica agricolă comună, susţinem Franţa care vrea subvenţii, susţinem Marea Britanie care vrea dezvoltare rurală, astea sînt decizii politice mari. Fără ele, lucrăm pe mize mici. Altfel, m-am tot chinuit să identific temele proprii României, adică ce am vrut noi să exportăm pe agenda UE. Am găsit trei pînă acum: Republica Moldova, colaborarea la Marea Neagră şi problema romilor, unde am încercat să le plasăm lor jucăria, dar nu prea ne-a ieşit, adică au zis că da, e bine, poate, dar nimic concret, a predominat argumentul că, dacă vom proclama romii o minoritate europeană, se va crea un precedent şi vor dori şi alţii, mai ales musulmanii din Vest. - Şi cu Moldova ce am făcut? - Mă, aşa haotici cum sîntem, ne-am ţinut barem de ceva clar aici: ţinem cu dinţii ca oricînd vine vorba de UE în spaţiul estic să apară acolo şi Moldova, să ţinem uşa deschisă pentru ei pînă cînd UE se simte gata să mai accepte state din Est şi pînă vor avea şi moldovenii un guvern normal la cap care să facă ceva pe bune ca să se integreze. E tot ce putem să facem acum, dar măcar avem o strategie, nu ne costă mult, sîntem toţi de acord, adică şi Geoană, şi Băsescu, şi cine vrei, aşa că măcar e un domeniu unde România se poate angaja pe termen lung. - Şi ţi se pare că e o strategie deşteaptă? - Mă, da, în condiţiile date, da, ce altceva poţi să faci? Apropo, prin 2005-2006 erai încă la (...autocenzură din înalte motivaţii patriotice...), e adevărat că Băsescu le-a transmis să se unească repede cu noi şi să intrăm împreună în UE? - De unde ştii asta!? Am auzit şi noi, dar asta arată doar cît de dus cu pluta era Băsescu. - Da, poate că nu mai pupam nici noi UE. Dar dacă îi ieşea... Hai, că diferenţa între dus cu pluta şi erou naţional nu e chiar atît de mare, depinde de context şi rezultat. - Şi care era ideea? Chiar vrem noi să ne unim cu Moldova? Mă, eu nu ştiu ce afilieri sufleteşti ai tu, dar ştii că eu sînt din Moldova noastră. Am şi ceva rude dincolo. - Aaa, dacă e să vorbim personal, mie ar trebui să mi se rupă, ţăran din sud sadea. Dar nu poţi să ignori că sînt cîteva milioane de români... - Cine zice că sînt români? Şi chiar dacă, nu asta e ideea. Mă, ce vrem noi de fapt cu Moldova în UE? - Păi, nu ţi-am zis!? Să o ţinem lipită de uşă pînă e gata să treacă pragul şi pînă se deschide uşa. Nu înţeleg ce mă întrebi. Îi ajutăm cum putem. Acum două săptămîni am reuşit să scoatem un document semnat de miniştrii UE despre Moldova, în care UE le zice că, dacă continuă reformele, vor intra într-un acord cu perspectivă de a deveni membru. Ai noştri au insistat să se dea un semnal acum, că vor negocia să includă Transnistria în alegerile de la anu’, şi ne-a fost frică că e încă un moment în care Rusia îi va presa pentru federalizare. Eu zic că e o reuşită, apare într-un document UE perspectiva admiterii Moldovei cînd va fi pregătită, şi asta fix cînd Rusia e gata să le mai apese piciorul pe gît. Iar dacă ne ţinem cu dinţii de idee, urmează preşedinţia suedezilor, care împreună cu polonezii au propus Strategia pentru Est. Deci, acum este interes pentru zonă, urmează doar să le vindem ideea că Moldova nu trebuie să depindă de rămaşi în urmă, ca Belarus, sau că e mai previzibil de integrat decît Georgia, deci ţările să fie judecate individual şi, dacă se urnesc şi moldovenii, se potriveşte. Apropo, dacă eram noi judecaţi individual nu mai intram în UE, acum vrem asta pentru Moldova. - Aşa, deci noi ţinem cu tot dinadinsul să împingem spre UE un stat total disfuncţional. Ce stat e ăsta, fără identitate clară şi cu Transnistria în balamale? Noi tot încercăm să întărim acest stat şi să-l ajutăm. De ce? Ca să-l aducem în UE cu noi? Ca să ce? Ne vor fi recunoscători? Chiar dacă reuşim prin absurd, Moldova în UE ne va fi duşman acolo. Tu nu înţelegi că România prin simpla ei existenţă ameninţă Moldova? Dacă o parte din populaţie vrea să se unească cu România, atunci puterea de acolo, toţi nomenclaturiştii care se vor miniştri în loc de şefi de judeţe româneşti nu vor face decît să se opună României. Moldova în UE va faulta tot ce propune România, din principiu, pentru că numai prin distanţare faţă de România poate exista Republica Moldova. - Uite că la asta nu mă gîndisem. Mi se părea că e natural să o vrem acolo, să ne unim în UE, sună frumos. Dar tot nu înţeleg de ce îţi pui problema asta, măcar să ajungă Moldova acolo. Şi care e alternativa pînă atunci? România e un outsider în jocul de acolo. Nu putem decît să ne lipim la căruţa UE şi să o împingem puţin în direcţia aia. Nu depinde de noi ce se întîmplă la Chişinău. - Alternativa e dezmembrarea. O Moldovă mai mică, fără Transnistria. Asta se duce la Rusia sau la Ucraina sau la cine dracu’ se încurcă cu ea, restul Moldovei nu are unde să se ducă şi nu mai are de ce să facă balet, ba cu UE, ba cu Rusia, cum face acum ca să păstreze Transnistria. - Şi ce ai rezolvat? O Moldovă mai mică în UE - tot riscăm să băgăm acolo un ghimpe în coastă, mai degrabă decît un aliat. Şi parcă ai manie să te joci cu şerveţele geostrategice, vrei tu să împarţi Moldova. Asta este Moldova, aşa o luăm pe inventar, ţinem uşa UE deschisă pentru ea sau nu? Asta e singura întrebare care depinde de noi. - Nu, las-o afară. Nu o să zic niciodată chestia asta în public, dar ne batem capul degeaba şi riscăm şi să ne ardem cu ei. - Cred că eşti nerealist şi te joci aiurea de-a Churchill. Oricum, mi-ai faultat singura politică proprie şi coerentă a României în UE, celelalte două sînt în suferinţă, Marea Neagră aşteaptă ceva concret, iar pisica moartă cu romii nu am reuşit să o aruncăm peste gard, la Bruxelles. Mi-ai stricat dimineaţa! (Acest dialog este o reproducere aproximativă a unei discuţii avute recent cu un om deştept. Să ne fie clar, dintre cei doi împricinaţi, eu eram patriotul care apăra cauza naţională. Parol!)