Dilematicii la telecomandă II

6 martie 2009   Tema săptămînii

Trec peste intimidantul "cei mai deştepti dintre români" (altfel m-aş bloca întrebîndu-mă dacă nu cumva e prezumţios să şi răspund apelului dvs.) şi vă trimit lista mea de emisiuni tolerabile şi, unele (foarte puţine), recomandabile: • ApropoTV, PRO TV " poate cea mai onestă în termenii raportului între ce îşi propune să fie şi ce este: o emisiune de divertisment uşor care nu alunecă în vulgar, ostentaţie şi exagerare; • Cronica Cîrcotaşilor, Prima TV " discutabilă evoluţia din ultimii ani, dar încă OK; mi-e teamă însă că alunecă într-un comic facil; • Parte de Carte, PRO TV " uneori sînt discuţii interesante, deşi poate că ar trebui altfel alese cărţile prezentate; • Omul care aduce cartea, PRO TV • Garantat 100%, TVR 1 • Între Bine şi Rău, TVR 1 " putea fi uneori interesant dialogul dacă se ajungea la el. Nu ştiu sigur dacă mai este în grila TV, parcă nu; • BizBazar, Antena 3. Un mare regret: întreruperea emisiunii Altfel cu A. Pleşu şi G. Liiceanu, la Realitatea TV " tot aştept poate cîndva, pe undeva, va reveni într-o formă sau alta... Cam acestea ar fi... A, pare a fi relativ OK România, te iubesc, dar nu am reuşit să o urmăresc constant, aşa că încă nu pot să mă pronunţ şi s-o recomand. Seriale TV? De mult nu le mai urmăresc pe TV şi mă complac în condiţia de pirat, preluîndu-le de pe ODC: Neveste disperate, Dr. House, Dinastia Tudorilor, Prison Break. Dacă însă vizaţi seriale româneşti, despre ele nu pot să vă spun nimic. Dacă mă iau după promo-uri, nici unul nu pare a avea măcar un unghi prin care să mă convingă să-i acord 15 minute din timpul meu pentru a vedea despre ce e vorba. (Şi s-ar putea să nici nu ştiu ce pierd!) Ce ar mai fi? Cu foarte, foarte mare indulgenţă, în lipsă de altceva (rar mi se întîmplă) şi cînd mă amuză răutăţile, Happy Hour a lui Măruţă " pentru că prezentatorul reuşeşte să fie uneori ironic cu unii invitaţi (asociaţi puternic cu grotescul şi penibilul) şi aceştia realmente nu cred că îşi dau seama de ceea ce li se întîmplă... Puţin? Mult? Asta e! Calisa DALENI Fără să zapez Ar fi cîteva emisiuni pe care le urmăresc: Profesioniştii a doamnei Eugenia Vodă. Îmi place pentru că este o realizatoare care pune întrebări de bun-simţ, nu caută senzaţionalul gratuit, cu orice preţ, şi nu îşi pune invitaţii în posturi stînjenitoare. Profesioniştii e o emisiune ca o carte plăcută pe care nu o laşi din mînă pînă ce nu o termini. Ar mai fi apoi TCM-ul, postul, nu facultatea, unde am avut de curînd ocazia să revăd comedia mea favorită, Unora le place jazz-ul, care este o încîntare de fiecare dată cînd o văd. Replici sclipitoare, joc actoricesc deosebit şi un Jack Lemmon "travestit" de pomină (...). Chiar acum, cînd vă scriu, pe TVR 1 este 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. Mărturisesc faptul că de la scena unde Otilia se duce să se întîlnească cu Bebe, nu am mai vrut să mă uit, ştiind că urmează umilirea celor două fete (am văzut filmul înainte, la cinema) de acest ucigaş care îşi croieşte cu coatele drumul într-o lume a anormalităţii şi a absurdului. Şi îmi vin în minte momentele "de aur" într-o epocă de tinichea în care, copil fiind, nu îmi puteam face temele pentru că nu aveam lumină (aveam 9 ani la Revoluţie). Mi s-a părut inspirată iniţiativa postului naţional de a difuza O scrisoare pierdută chiar în seara în care Stolojan ("dragă Stolo") se retrăgea de la conducerea Guvernului. Geniul lui Caragiale a ilustrat perfect lumea politică în care se ambiţionează aleşii noştri să trăiască zi de zi " incoerentă, pe alocuri stupidă şi falsă, unde propriul interes guvernează şi unde s-ar promite şi luna de pe cer pentru încă un mandat. Chiar, mi-am adus aminte că aţi pomenit şi în revistă de serialul nou " difuzat de Antena 1 " Fetele marinarului. Eu, cînd am auzit, m-am gîndit ce frumoasă ar fi fost o parodie pe seama lui Băse, pe care l-am votat cu entuziasm în 2004 şi care acum mă enervează teribil cu setea lui de putere. Bine l-au persiflat cei de la Academia Caţavencu în numărul de la alegerile prezidenţiale cînd l-au desenat în chip de Popeye marinarul. Trăim vremuri demne de desene animate, doar că ne cam îngheaţă zîmbetul pe buze. Cam astea ar fi motivele pentru care mă uit la TV. Aştept să revăd mîine seară Alfie, cu Jude Law. Ca o concluzie, mă bucur că din cînd în cînd, printre otv-isme şi mondenităţi plicticoase, mai găsesc motive să stau în faţa televizorului fără să zapez de la 1 la 64, avînd impresia că văd de toate şi nimic. Nuşa STROE Strugurii Anthony Bourdain " No Reservation şi, la TVR 2, duminica, ora 15,00, Să gătim cu Jamie. Acum, precizări: Anthony Bourdain nu îmi mai este de multişor accesibil, de cînd cu scoaterea Travel Channel din "oferta" de programe a reţelei de cablu şi includerea sa pe grila suplimentară, ceva mai costisitoare. Am cerut-o şi pe aceea spre aprobare, dar durează, mai mult decît ar dura aprobarea unei cereri la Primărie. Clientul nostru, stăpînul nostru? Nicidecum: facem ce vrem, fiindcă oricum nu avem mare concurenţă, clientul să mai aştepte, să ne dea în judecată sau, mai simplu, să... uite. Evident, clientul, ocupat şi cu altele, uită. În lipsă de programe TV despre obiceiuri şi aventuri gastronomice, locuri şi experienţe interesante (care mă scutesc pe mine însămi să plec în căutarea lor " nu că nu aş avea vreun chef, dar cînd strugurii sînt acri...), mă mulţumesc chiar şi cu Cireaşa de pe tort, recent descoperită, la Prima TV. Te minunezi şi îţi pui mîinile în cap, dar te şi amuzi după o zi de muncă agitată, la o oră la care nu mai vrei să afli ce ai aflat întreaga zi: că trăieşti în România (iar ştirile şi talk-show-urile tocmai asta ţin morţiş să îţi amintească). Şi mai este o emisiune, pe TVR 1, moderată de Marius Chivu, despre cărţi. Este atît de prost aşezată în programul TV (luni, la o oră la care abia ajungi acasă), încît nici nu ştiu cum se numeşte, fiindcă nu am apucat-o niciodată de la început. Copiii mei se uită în fiecare sîmbătă la Teleenciclopedia, iar noi, părinţii, la filme "vechi", vîndute cu reducere în hypermarket-uri (pentru că sînt vechi). Nu mai scriu ce mă enervează, dar nu mă pot abţine să nu spun, totuşi: Gâdea oare nu a învăţat nimic din întîlnirea lui cu Octavian Paler? Nici măcar că a fost un norocos? Incredibil, dar prin opţiunile sale în materie de invitaţi (despre care sînt sigură că sînt cele reale, iar întîlnirea lui cu O. Paler a fost o pură întîmplare) nu face decît să întineze imaginea fostului său invitat, pe care îl judecai pentru prezenţa de acolo, înţelegîndu-i totodată motivele. Iulia VUCMANOVICI Liiceanu, Patapievici, fără Mircea Badea Îmi plac ştirile, în sensul că mă preocupă, mă uit la ele, ici-colo, inclusiv pe TVR Cultural. I-am urmărit cu plăcere în dialog pe Liiceanu şi Pleşu, îi urmăresc cu interes de fiecare dată cînd apar la TV singuri sau împreună, Patapievici, la fel, doamnele Mungiu şi Sandra Pralong, adică toţi cei inteligenţi, cu şi fără umor şi amor (aproape toţi de la Dilema veche... fără nici o undă de ironie), inclusiv preşedintele Băsescu. Mezzo şi mai ales emisiunile de jazz... Mircea Badea!?! Scuzaţi vă rog alăturarea acestuia... Am părăsit o frizerie pentru totdeauna, eram tuns pe jumătate, numai pentru faptul că la un moment dat cineva din interior a comutat programul pe emisiunea lui. La ieşire le-am spus: "Cum puteţi să vă uitaţi la o asemenea porcărie?!?". În acel moment, anul trecut, M. Badea îl terfelea pe H.-R. Patapievici. Alexandru ŞIPA Mircea Badea, Patapievici, icoane Fac o listă, în ordinea importanţei: Nelipsit din programul zilnic este Mircea Badea. E un amestec (pentru mine) irezistibil de umor, colocvialitate şi o sănătoasă punere la îndoială a tuturor lucrurilor. Mie asta îmi face tare bine, chiar dacă băşcălia vizează pe alocuri personaje publice foarte dragi mie. Badea enervează aşa cum ar trebui s-o facă un prieten de nădejde: spunîndu-ţi adevărul. Aseară, de exemplu, întorcîndu-mă din oraş, m-am surprins depăşind repetat viteza legală, ca să nu pierd emisiunea... Cu mare plăcere mă uit la emisiunile dlui H.-R. Patapievici, pe TVR Cultural. Din păcate, mai uit de ora de emisie şi atunci recuperez fie de pe Internet, fie prin audiobook-urile de la Humanitas. (Foarte interesat urmăream şi emisiunile de duminică seara ale dlui Liiceanu, cărora le-am regretat prematurul deces.) În momentele de pace sufletească dau pe Trinitas TV. Mai văd o icoană, îmi mai amintesc de cele sfinte, mai ascult o frîntură de slujbă. După ce va căpăta ceva mai multă consistenţă, voi vizita mai des acest post. Unele porniri ale dlui Stan din emisiunea dlui Gâdea mă amuză nespus. Calitatea acestor emisiuni e dată mai degrabă de teatralitate decît de conţinut. Era mai drăguţ cu Ion Cristoiu: cine nu-l îndrăgeşte n-are pic de inimă. Ar mai fi micile intervenţii ale lui Dan C. Mihăilescu, divertişii şi cîrcotaşii. În rest, mai nimic. Adrian OROŞANU Hurezeanu De cine m-am îndrăgostit în ultima vreme la TV? De Neagu Djuvara, invitat de Robert Turcescu într-o seară de sîmbătă. Măcar de-am putea să-l vedem şi să-l ascultăm mult mai des, cu felul lui uşor desuet de a se exprima, atît de plin de farmec! Cu ideile proaspete şi cu perspectiva pe care o are " desigur, şi datorită vîrstei înaintate " asupra istoriei ţării. Este mult mai tînăr decît mulţi dintre noi. M-a impresionat deopotrivă Marie Rose Mociorniţă " tot la Robert Turcescu, acum vreo trei săptămîni. Nu trebuie s-o descriu sau s-o laud, impresionează (sper!) pe oricine. Talk-show-uri? Tănase şi Dinescu, vineri seara, mai ales pentru Dinescu (...). Pe Emil Hurezeanu "îl vînez" de fapt peste tot pe unde apare. Nu şi împreună cu Cristian Tudor Popescu. Hurezeanu mi se pare un model de urmat. Se cunosc anii petrecuţi în Occident. N-am să pot înţelege de ce este nevoie de o asemenea încrîncenare în discursul public? Dacă ai o altă părere despre orice, de ce trebuie să te răsteşti, să ţipi, să ai o atitudine dispreţuitoare faţă de interlocutor? De ce un dezacord nu mai poate fi exprimat cu eleganţă? Aşa cum face Emil Hurezeanu. Anca LASLO O fi regizată? Ce se dă? Vedeţi că acum pe AXN se dă Star Trek de la început (primele episoade) şi după urmează Stargate " mă rog, Richard Dean Anderson nu mai apare, că e una dintre ultimele serii. Da’ mă mai uit cînd şi cînd, că la ora aia n-ai ce să vezi. Ah. Să nu fie joi seară că atunci e Înapoi la argument pe TVR Cultural. Săptămîna asta a fost invitat, de către H.-R. Patapievici, Neagu Djuvara, cu o discuţie pe marginea cărţii d-sale apărute anul trecut " Războiul de şaptezeci şi şapte de ani şi premisele hegemoniei americane. La 92 de ani, istoricul face deliciul meu de fiecare dată cînd îl aud. Spre ruşinea mea, nu l-am descoperit decît de vreo trei ani. Bun, cînd şi cînd mă nimeresc la Cap şi pajură a lui C.T. Popescu şi Emil Hurezeanu. Ultimul provoacă, iar primul se prinde-n joc şi polemizează incisiv. O fi regizată emisiunea? Că e prea aprinsă polemica. Da’ parcă nu-mi vine să cred. Aşa e CTP-ul. Nativ. De-un nerv inepuizabil. Boon. Seriale, ziceţi? Hm, nu e prea bine cotat cu "stele" în TVmania şi mai adorm la el, dar de obicei nu ratez Crimele din Midsomer de pe Hallmark şi uneori Doc Martin (...). Să contorizăm şi Discovery cu ale sale emisiuni How It’s Made şi American Choppers " la asta chiar nu m-am uitat de multişor. Şi pentru că tot am pasiuni auto, să pomenesc şi de TopGear, emisiunea cu J. Clarkson, J. May şi R. Hammond; să mai amintesc de Brainiac de pe Discovery, pe care uneori o vizionez " e făcută tot de "hamsterul" R. Hammond " pune-un suflet băiatul ăla în orice prezintă! Ce-a mai rămas? Nimic, în rest aceeaşi zapeală pe care o practic, şi după 10 minute sting televizorul şi mă apuc de-o carte. Ah, mai e TCM, unde mai apare un film clasic gen Casablanca. Că-n rest, cînd am chef de vreun film, dvd/divx-player-ul să trăiască. Honorius GÂLMEANU Ne vedem pe Internet Ne întrebaţi cum împărţim felia televizionării între diferite televiziuni. Aş începe prin observaţia că (la mine şi probabil la mai mulţi) această felie s-a micşorat substanţial, anume în favoarea Internetului. În ce mă priveşte, îmi obţin ştirile despre subiecte româneşti exclusiv de pe net (Hotnews). Avantajele sînt: aloc cît timp vreau eu unui subiect; peste unele sar, pe altele le aprofundez (din click în click); nu depind de ştirişti agramaţi şi isterici. Despre subiectele internaţionale aflu (în principal) fie de pe site-ul BBC, fie de pe TV5 monde (teletext sau unul dintre jurnalele de ştiri, de obicei cel al TV5, de la ora 19). Din păcate, nu mai avem EuroNews; a dispărut de la cablul RDS atunci cînd au introdus Trinitas (!). Rămîne divertismentul. Şi aici televiziunile româneşti sînt în cădere liberă. Uneori mai găsesc ceva pe ProCinema. A fost a-nu-ştiu-cîta reluare a lui Seinfeld. Acum e (tot în reluare) Poirot; contează nu atît intriga " adesea trasă de păr ", cît jocul şi montarea (costumele, obiectele, arhitectura, maşinile par toate obiecte de colecţie). Dintre serialele noi, îmi place Războiul lui Foyle, pe Hallmark (vineri la 20), cam cu aceleaşi argumente ca şi pentru Poirot. În rest, uneori mai găsesc ceva pe TV5, Mezzo, Animal Planet, Travel & Living. Dintre talk-show-rile româneşti, îmi propun să vizionez doar Înapoi la argument al lui Patapievici; rămîn doar dacă mă interesează tema, respectiv invitatul. Oricum, Patapievici mi se pare unul dintre foarte puţinii realizatori de asemenea emisiuni care e capabil să asculte fără să-şi întrerupă invitaţii şi, în plus, este foarte bine informat, oricare ar fi subiectul. Un altul (adică al doilea din doi) ar fi Cătălin Ştefănescu. Iar ca exemple negative şi la care am renunţat: Stelian Tănase şi Eugenia Vodă. Un alt talk-show la care mă uit cu regularitate este Kiosque pe TV 5; se poate urmări şi pe site-ul lor. Mai am o observaţie: se zice că mai ales tinerii migrează spre net. Probabil că e adevărat, dar nu în mod absolut. Eu am 57 de ani. Nadia BADRUS, Sibiu Recensămîntul evadatorilor Sînt mai mulţi "evadatori" decît v-aţi putea imagina. Dar pentru că rolul acestei modeste scrisori nu e acela de a critica sau de a îngrăşa corul lamentaţiilor, să trecem direct la subiect. Ce e de văzut la televizor? Păi: • pe Mezzo, în fiecare luni, de la 8,30, cîte o capodoperă a muzicii clasice, în interpretări de excepţie, cu dirijori faimoşi, în locuri visate de orice turist cît de cît avizat (catedrale, domuri, biserici, săli de concert celebre); concertul este urmat de o istorie/poveste/explicaţie la fel de palpitantă ca un roman poliţist bun; este un stenic început de săptămînă; • pe TVR Cultural, joi, de la 20,00, Înapoi la argument, pentru niciodată plicticoasa eleganţă a minţii lui Patapievici; • în fiecare seară, pe Travel&Living, emisiunea În lipsa ta, în care o echipă de "designers" reamenajează într-o zi jumătate un spaţiu din casa unei familii oarecare, cu un buget de maximum 2000 de dolari, la iniţiativa unui membru al acestei familii, pentru a-i face o surpriză altui membru absent; • pe Prima TV, joi de la 20,30, cît o mai dura, serialul Neveste disperate, care nu e vioi ca Totul despre sex şi nici moralizator-ironic precum deja uitatul Doctor în Alaska, dar are cîte un pic din fiecare; • multe dintre premierele de duminică seara de pe HBO (deşi filme bune se pot vedea şi pe Cinemax, pe MGM, pe TCM şi chiar, mai rar, e drept, pe TVR 1); • duminică la prînz, pe RAIUNO, Linea verde, călătorie prin Italia, cu informaţii istorice, culturale, gastronomice, enologice, din care se poate învăţa cum trebuie corect înţelese normele europene de securitate şi igienă: sînt preamărite vechile metode de a obţine brînzeturi, de pildă, şi care nu exclud aproape niciodată putinile, pînza rară şi mai ales băgatul mîinilor pînă la cot în lapte, adică toate acele lucruri care le sînt strict interzise micilor producători români; • joi seara pe TV5, o emisiune despre cei care au reuşit în diferite domenii (restauratori de domenii nobiliare, bijutieri, somelieri etc). Şi, desigur, o mulţime de emisiuni pe History (preferata mea fiind cea în care se "devoala" cîte un tablou celebru), Discovery, Animal Planet (povestea suricatelor, emisiunea cu filmuleţe distractive despre animale) şi mult BBC (Prime pentru seriale, World pentru ştiri). Nu e tot: ar mai fi Garantat 100%, pe care în ultima vreme nu prea l-am mai nimerit, serialele marca HBO (Roma, Dinastia Tudorilor) şi, probabil, alte cîteva care mi-au scăpat. Oricum, televizorul nu trebuie să fie decît înlocuitorul unei sănătoase sesiuni de taclale cu prietenii şi familia sau un intermezzo care să preceadă nelipsita lectură dinaintea somnului. Cornelia ENE Samuraii nemţi TVR Cultural " fără frică, nu puteţi face nimic greşit, emisiunile sînt excelente; cu excepţia cîtorva filme considerate "intelectuale" sau "demascatoare", din repertoriul stîngist (publicul netrăitor în Occident le ia "de bune"; exemplu: Michael Moore, film despre teroriştii din Fracţiunea Armata Roşie, ah, atît de oprimaţi sau cu "eroul" Che...). Programele sportive, dar numai pentru transmisiile în direct (eu sînt mare amator de rugby, iar în Germania, ţara în care trăiesc, nu există această cultură). Anumite emisiuni de pe Realitatea TV, cum ar fi cea a dlui Turcescu (dar depind strict de persoana invitată; relativ recent l-am putut admira, de exemplu, pe Neagu Djuvara) sau cele despre Bucureştiul de altădată ale lui Stelian Tănase. Diverse filme pe diverse programe; selecţia depinde de gusturile personale, dar vă asigur că sînt, în medie, mai interesante decît cele transmise la televiziunile germană şi italiană (pe care am ocazia să le urmăresc). În plus, nu sînt dublate " ceea ce e un mare avantaj (aţi mai văzut samurai răcnind pe nemţeşte?). Cîteva emisiuni, cum ar fi Profesioniştii a Eugeniei Vodă sau cea a Marinei Constantinescu (nu ştiu cum se cheamă şi pe ce program), Omul care aduce cartea cu Dan C. Mihăilescu. ARTE, dacă se mai recepţionează în România. Din cîte ştiu, mai există programul History, se pare foarte interesant, şi Mezzo, cu muzică clasică (nu le am pe listă, fiind abonat la cea mai modestă treaptă). Dacă le adunăm pe toate cele de mai sus avem cu ce să agrementăm cîte o seară. Mai mult nici nu e bine pentru că nu mai rămîne timp pentru lucruri mai interesante. Andrei STAN, Düsseldorf Înţelegerea situaţiunii Opţiunile unei profesoare din Oneşti • Seriale: CSI New York, Lege şi ordine (Hallmark): îmi par relaxante, inteligent concepute, verosimile. Dr. House: în ciuda cazurilor extreme, abordarea lor de către personajul principal şi caracterul acestuia îmi plac foarte mult. Neveste disperate: pur şi simplu mă distrează (...) • Documentare / Magazin: Thalassa / Des racines et des ailes: te instruiesc, dar te şi poartă în regimuri propice "evadării". Ambele pe TV5. Tot aici, Hotels particuliers şi R

Mai multe