Dezastru
Nu pot generaliza, așa că am să mă refer la un singur personaj, nume de cod: Dezastru. Dezastrul nostru are aproape vîrsta de pensionare a unui polițist, însă consideră că e numai bun la toate. Nu că ar fi, însă printre proşti e lesne de trăit dacă te grăbeşti un pic, zice el.
Apoi se contrazice: „Simt că nu mai am spor, nu mai găsesc un om responsabil niciunde. Mi-am făcut împrumut pentru prima casă. Dator să plătesc minimum o mie de lei pe lună, nu ştiu cum şi de unde am să-i cîştig, da’ nu mai plătesc chirie şi tot mă aleg cu casa, dacă nu mor înainte să o achit. Nevastă-mea a făcut creditul, nu eu. De fapt, fosta nevastă, dacă nu divorțam, nici o şansă să putem, am credite neachitate de hăhă… am dat şaişpe milioane şi pe divorț, s-a ales prafu’, alergătură, acte. Las’ că facem cununia la loc după ce ne mai liniştim. Toate aprobate, am găsit casă. Ce să te muți?! Apă este, dar trebuie analizată, bani! Mobilă, trebuie şi aia. Televizor… mă duc la ditamai magazinul, achit unşpe milioane: Ă, nu-l avem în stoc! Poate mîine. Cretinul ăla n-are treabă cu faptul că am făcut un drum, din timpul meu, plus carburant irosit aiurea. Prizele şi întrerupătoarele sînt montate ca-n filmele cu proşti, aşa că m-am dus să vorbesc cu electricienii, nu se poate să le lase aşa, nu plătesc eu să remediez chestiile astea, ca boul. Întreb pînă la ce oră au program. Ă… pînă la patru, îmi spune responsabilul de şantier sau ce o fi prostul ăla. Păi, e abia ora două. A, zice, azi au plecat. Tîmpitul! Aha, lasă… mă duc şi fac contract pentru net şi televiziune. Ă… cam o lună durează. După patru zile mă sună unu’: păi, să veniți să instalăm cablurile. Aşa repede?!! Da, la apartamentul 10 montăm azi. Păi, cum aşa? Stau la 26. Nu vă numiți Dezastru? Ba da! Vin. Montează tot, dau să semnez, ce? Idiotul care mi-a făcut contractul a trecut alt nume, de prin Băneasa cică, mi-a spus la telefon. Da’ ce legătură am eu? Codul de abonat e bun! Prietene, i-am zis, nu m ar deranja dacă ar plăti ăla facturile, da’ cît de prost să fie?! Prost eşti tu, şi eu mai prost, iar bat drumul pînă la tine! Iar proştii ăştia care au montat toate mațele astea pe aici, cum au ieşit cu hîrtiile astea din birou? Las’ că vedem noi la fața locului sau cum? Hai, lasă-mă, că n-avem ce să-mi spui!! Azi trebuie să mă tund, costă zece lei, da’ dacă nu las minimum cinşpe, data viitoare îmi trage o tunsore de numai chelia mă mai salvează! Bă, bine că nu mai au dreptu’ ăştia de la locală să dea amenzi în trafic. Am dat trei milioane şi un leu pe un covrig! Un leu covrigu’, trei milioane amenda, oprisem aiurea. A naibii țară!“
Dacă timpul costă bani, domnul Dezastru tocmai i-a mărit singur prețul de achiziție.
Cătălin Stavarache este taximetrist.
Foto: flickr.com