Destinul lui Desideriu
Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la naşterea lui Ion Desideriu Sîrbu (28 iunie 1919, Petrila – 17 septembrie 1989, Craiova), unul dintre cei mai inteligenţi şi compleţi autori români din perioada postbelică (a fost filozof, eseist, publicist, dramaturg, prozator, memorialist), scriitorul cu cea mai importantă operă de sertar (scrisă în comunism, însă rămasă nepublicată din raţiuni politice în timpul vieţii sale), dar, din păcate, şi unul dintre cei mai puţin cunoscuţi autori de la noi. „Rămîn suspendat între o generație care vrea să mă uite și alta care n-are nici un interes să ia act că m-am născut“, spunea cu amărăciune scriitorul.
Născut într-o familie de mineri, a luptat pe front, unde a fost luat şi prizonier, apoi a studiat filozofia cu Lucian Blaga (scriitorul se amuza descriindu-se drept primul student la Filozofie provenit dintr-o colonie de mineri) şi a activat în ceea ce a fost numit Cercul Literar de la Sibiu (împreună cu Ion Negoițescu, Radu Stanca, Șt. Aug. Doinaș ş.cl.), devenind în 1947 cel mai tînăr conferenţiar universitar din ţară.
Refuzînd să-şi denunţe mentorul şi conducătorul tezei de doctorat, pe Lucian Blaga, a fost dat afară din Universitate, iar cîţiva ani a predat la liceu şi a fost redactor de reviste. În urma unei presupuse simpatii pentru Revoluţia maghiară anticomunistă şi a refuzului de a colabora cu Securitatea, a fost arestat și condamnat politic în cîteva etape, acumulînd aproape zece ani de închisoare. În 1963, după eliberare, a lucrat în mină, iar ulterior i s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Craiova și a fost angajat ca secretar literar la teatru, trăind permanent sub supravegherea Securităţii. A murit cu trei luni înainte de căderea comunismului. Victor Petrini, personajul principal din romanul Cel mai iubit dintre pămînteni de Marin Preda, este inspirat de viaţa sa.
Şi-a publicat primele scrieri (teatru, povestiri şi un roman pentru copii) după o lungă perioadă de interdicție, cea mai amplă şi mai importantă parte din opera sa apărînd postum. Povestirile sale (aflate în curs de reeditare la Editura Polirom), romanele alegorice Adio, Europa! şi Lupul și Catedrala, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, precum şi volumele de corespondenţă sînt considerate marile sale reuşite literare. În ultimii ani i s au dedicat mai multe volume critice, precum şi un studiu despre prezenţa sa în arhivele Securităţii. O şcoală din Petrila natală, unde se află şi casa memorială, și un teatru din Petroșani îi poartă azi numele.
Sperăm ca Dosarul de faţă, deopotrivă un omagiu şi o introducere în opera lui, să-i bucure pe cititorii săi şi, totodată, să stîrnească curiozitatea celor care încă nu l-au descoperit pe Ion D. Sîrbu, cu ale cărui vorbe pline de tîlc închei: „Au dispărut, aproape total, întrebările fundamentale: De ce? Încotro? De unde? Pînă cînd? etc. Avem atîtea întrebări prefabricate, încît ne-am și dezobișnuit să mai punem întrebări. Catalepsia dogmatică a luat locul ataraxiei filozofice. Rolul filozofiei este de a justifica politica – iar rolul politicii la putere este acela de a face să tacă toate întrebările.“
P.S. Mulţumesc pentru sprijinul acordat în realizarea acestui Dosar domnilor Ion Barbu şi Toma Velici.
Ilustrație de Ion BARBU