Despre efectul schimbărilor climatice în Piața Norilor

O masă obișnuită, duminicală, nimic sofisticat. O ciorbă acră, fasole&cîrnați și gutui „îmbătate“. Comfort food, cum ar zice Jamie Oliver. Primul pas: cumpărăturile. Mi-am luat două plase mari, de pînză, ca să-mi încapă tot ce-mi trebuie. Lista e destul de lungă: ceapă, morcovi, țelină, cartofi, usturoi, pătrunjel, leuștean, lobodă, borș, ardei iute, ardei gras, fasole, cîrnați afumați, varză acră sau castraveți murați, gutui, o sticlă de vin. Măcar nu e mult de mers pînă la Piața Norilor. În plus, pe o suprafață relativ redusă, le găsești chiar pe toate. Unii dintre negustori mă cunosc deja și-mi caută cele mai bune produse de pe tarabă.

Un trecător oarecare ar putea rămîne cu impresia că mersul la cumpărături e un soi de activitate recreativă pentru diminețile de duminică. Oamenii își zîmbesc și schimbă cîteva vorbe, banii circulă dintr-o mînă în alta, produsele pleacă de pe tarabă și dispar în pungile clienților – totul se petrece într-o forfotă mai degrabă odihnitoare decît stridentă. Dar viața, ca și piața, e complicată… Mulți vînzători se plîng că nu mai merge treaba cum mergea odată. „Oamenii nu mai vin la piață, s-au obișnuit cu supermarket-ul“, îmi explică tanti cu zarzavatul. „De ce-ar veni cineva la mine să-i vînd o legătură de frunze cînd la supermarket găsești ce vrei și ce nu vrei?“ Nu înțeleg explicația: la supermarket, pătrunjelul, dacă e, e mereu ofilit. De ce-ar cumpăra cineva de acolo? „Orice e mai ieftin, plus că acolo sînt condiții, nu ca la noi, la piață, unde plouă prin acoperiș“ – îmi explică altcineva. Ăsta chiar e un argument! Cel mai grav e că oamenii nu mai știu ce să cumpere. „Pe vremuri nu făceau atîtea mofturi“, spune cartofarul. „Se cumpăra ce se găsea. Acum, toți s-au obișnuit cu produse fancy de la magazin, vor să fie toți cartofii de nu știu ce calibru, nu-l mai acceptă dacă-i cu pete, dacă-i strîmb, dacă are coaja un pic belită.“ În plus, am aflat, „oamenii se așteaptă să găsească în piață toate ciudățeniile de fructe și legume exotice, de care n-am auzit“.

Pe alocuri, cîte un vînzător mai abil face marketing creativ re­cen­zîndu-și singur marfa: „ardei FFF iute!!!“ sau „ROȘILE SUNT COAP­TE“ sau „salată fragedă“. Unii insistă pe proveniența autohtonă a mărfii. „Românitatea“ roșiei pare o calitate pe care mușteriii pun mare preț, de vreme ce mulți vînzători insistă cu această specificație. Pînă și cartofii au afișată indicația de origine (județul Ialomița). Era nevoie de ea, îmi explică vînzătorul, pentru că mulți aduc în piață cartofi de import, din Polonia. Sînt mai ieftini, „naiba să-i ia!“, dar nu se compară cu ai noștri. N-am găsit, în schimb, avocado din Mexic (cel mai bun); probabil că cel de la noi vine din Turcia, unde o fi fost aclimatizat, sau, poate, din Spania ori Portugalia – în orice caz, greu găsești unul bun. 

Am citit recent că schimbările climatice vor avea efecte tot mai nocive în multe părți ale lumii, cel mai grav afectate fiind așteptate la latitudinile mai joase. Țările din Africa, Asia și America Latină, multe dintre ele fiind deja atinse de precaritate și chiar de insecuritatea alimentară, vor fi expuse în și mai mare măsură efectelor încălzirii globale. Agricultura din acele regiuni va suferi daune greu de cuantificat. În schimb, sectorul agricol din regiunile cu climă temperată ar putea avea de cîștigat. Prin urmare, este posibil ca schimbările climatice să extindă și mai mult decalajul economic dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Cu alte cuvinte, dacă nu acționăm rapid pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice, ne putem aștepta să avem în viitor un peisaj agricol foarte diferit, iar inechitățile sociale se vor accentua în defavoarea celor deja dezavantajați.

Nu-mi imaginez că duminica viitoare, la prînz, voi putea să-mi fac guacamole din avocado de-al nostru, neaoș, oltenesc, cumpărat direct de la producătorii locali, din Piața Norilor. Din fericire, încălzirea globală nu a avansat chiar atît de mult încît să schimbe peisajul agricol pînă la desfigurare. Și nu mi-aș dori să găsesc mango românesc în piață, dar nici să importăm leușteanul din cine știe ce ținuturi nordice, unde va mai crește, în lumea nouă și fierbinte care se întrevede în viitor. E clar însă că ce se întîmplă într-o parte a lumii produce efecte și în alte părți. Inclusiv în Piața Norilor.

 Foto: flickr.com