Despre dragoste, cu cifre şi procente
În Anuarul Eurostat pe anul 2005, stă scris negru pe alb (drept mărturie stau şi graficele colorate): căsătoriile sînt în scădere, oamenii se căsătoresc mai tîrziu şi fac mai puţini copii, la vîrste mult mai înaintate. Iată şi cifrele: de la 8 căsătorii la 1.000 de locuitori în 1970 pînă la doar 5 căsătorii la 1.000 de locuitori în 2003; de la 26 de ani (vîrsta medie a căsătoriei la bărbaţi) în 1980, la 30 de ani în zilele noastre, iar la femei de la 23 la 28 de ani. În schimb (surpriză, surpriză!), creşte rata divorţurilor. Şi a copiilor "din flori", cum se spunea pe vremea bunicii, astăzi fiind numiţi, corect politic, "copii proveniţi din părinţi necăsătoriţi". În Suedia, de exemplu, în 2003, procentul acestora a fost de mai mult de jumătate din copiii născuţi în anul respectiv (mai precis 56%). Cu toate acestea, în patria noastră se pare că instituţia căsătoriei nu este încă un bibelou desuet, peste care se aşterne praful uitării sau al ridicolului. Deşi, mai nou, tinerii nu se înghesuie să se căsătorească, preferînd să stea împreună fără acte, dintr-o multitudine de motive (de la cele mai egoiste, de tipul "ţin la libertatea mea", comode: "ce mai contează o hîrtie?", explicative: "sîntem un cuplu modern", la cele practice: "pur şi simplu nu avem timp şi bani să facem nunta" sau negativiste: "căsătoria distruge iubirea"), totuşi, în sondaje, cifrele spun că oamenii cred încă în familie (pentru 97% ocupă primul loc în viaţă) şi căsătorie (81% nu cred că ar fi demodată). Cea mai importantă condiţie pentru o căsnicie reuşită este iubirea, cred românii în proporţie de 24%, apoi încrederea - 20%, în timp ce numai 13%, respectiv 16% indică banii sau locuinţa proprie. Sentimentele au rămas în top, romantismul, se pare, n-a murit, iar banii n-aduc fericirea - cel puţin aşa reiese din sondaje. (Surse: Anuarul Eurostat 2005, Barometrul de Opinie Publică 2005 şi Barometrul de Gen 2000, realizate la cererea Open Society Foundation)