Despre bătrîneţe în 30 de secunde
În Ţara Reclamelor, locuitorii sînt tineri, frumoşi şi îmbrăcaţi bine, mereu la modă şi la curent cu ultimele tehnologii. Femeile sînt cele mai grijulii mame, cele mai perfecte gospodine în bucătărie şi cele mai sexy soţii în dormitor " deşi nu prea o să vezi aceeaşi femeie în toate ipostazele astea. Bărbaţii sînt fie romantici, fie eroi macho care se descurcă în orice situaţie, după caz; au cei mai tari prieteni cu care stau la bere, fac grătare sau merg la meci. Copiii sînt neastîmpăraţi şi se murdăresc întotdeauna după doar 3 secunde de joacă, dar îi iubim necondiţionat. Bătrînilor însă li se cam refuză intrarea. Într-o ţară care îşi selectează locuitorii după gradul de admiraţie invidioasă pe care pot să-l stîrnească celorlalţi, bătrînii sînt întorşi la graniţă. Cu puţine excepţii. Ne plac, de exemplu, bunicii. Bunicii ne aduc aminte de copilărie, de vacanţe la ţară, de vremurile de demult în care eram lipsiţi de griji şi în care în primul rînd mîncarea avea gust. Gust de mîncare adevărată, cum numai bunicile " şi cîteva companii alese pe sprînceană " ştiu să facă. Bunica şi mama deja pensionară vor rămîne mereu expertele în bucătărit, păstrătoarele reţetelor "secret de familie", cele pe care le invoci de cîte ori presari delikat sau amesteci niţică smîntînă cu pătrunjel în oala cu ciorbă sau tocăniţă. Dar dacă gustul mîncării făcute în casă ne declanşează deseori dorul de mamă sau bunică şi ne face să punem mîna imediat pe telefon, femeile astea dragi pot deveni instant enervante cu sfaturile lor despre scos petele şi despre cum să obţii albul cel mai alb fără să strici ţesăturile delicate. Pentru că ele ştiu întotdeauna mai bine. Şi umblă mereu cu înălbitorul în poşetă. Şi orice ai face, tu nu reuşeşti niciodată să te ridici la înălţimea pretenţiilor lor (aici poate nu diferă chiar atît de mult de cele din viaţa reală). Lăsînd însă bunicii deoparte, bătrînii care reuşesc să ajungă totuşi pe tărîmul minunat al reclamelor sînt cel mai adesea doar variante caricaturale ale bătrînilor care ne trezesc compasiunea pe stradă. Exagerarea şi stereotipurile sînt procedee mult prea des utilizate în publicitate, nu doar cînd vine vorba despre personajele mai în vîrstă " iar oricum reclamele în care apar bătrîni sînt de cele mai multe ori făcute tot pentru cei pînă în 35-40 de ani. Anul trecut febra pensiilor private obligatorii a scos la iveală multe din tiparele mentale în care îi încătuşăm noi pe cei de vîrsta a treia. Pensionarii sînt, în mod evident, oameni care nu au nimic de făcut decît să stea acasă, să se uite pe vizor, spionîndu-şi vecinii sau aşteptînd poştaşul, au prea mult timp liber şi un fetiş pentru şah, cărţi de joc şi bibelouri. Au casele pline de mobilă şi mileuri, iar pick-up-ul încă reprezintă pentru ei ultima noutate în materie de tehnologie. Sînt suspicioşi la culme, iar dacă nepotul le oferă un telefon mobil garantat pe viaţă ca într-o reclamă la Germanos au impresia că acesta le doreşte moartea grabnică. Ce mai, pensionarii de azi sînt exemple de aşa nu. Dar tu, cetăţeanul model al Ţării, vei fi altfel, vei putea, cînd ajungi la vîrsta lor, să te bucuri din plin de tot timpul liber. Dacă faci alegerea potrivită, poţi să ai o bătrîneţe frumoasă, "vei fi toată viaţa persoana care îţi doreşti să fii" " cum spune un astfel de fond de pensii. Bătrîneţea e ceva de care fugim. La propriu, ca în reclama la Gerovital în care o femeie frumoasă care vrea şi merită să rămînă tînără fuge de propria ei variantă mai în vîrstă şi ridată, şi reuşeşte să scape de ea, lăsînd-o în urmă, captivă în metrou. Pentru că ne displace şi ne înspăimîntă, bătrîneţea e unul dintre principalele lucruri pe care încercăm să le combatem. Sînt sute, mii de produse dedicate acestui scop. Sînt însă mult mai puţine produse destinate bătrînilor. Iar dacă în magazine poate găseşti mai multe, pentru că ne gîndim că cei care au nevoie de ele le vor căuta oricum, sînt şi mai puţine astfel de produse care "merită" să fie promovate pe micul ecran. În afară de războiul televizat între două mărci de adeziv pentru proteze, mai apare rareori cîte un medicament menit să aline suferinţele inimilor obosite sau ale articulaţiilor uşor ruginite. Şi totuşi, deşi exagerînd ironizează, sînt cîteva reclame care prezintă altfel de bătrîni. Mai ţineţi minte administratorul de bloc dintr-o reclamă veche la Xnet care comenta site-uri cu locatarii? Şi se plîngeau de cît de greu se încarcă în Flash? Sau chat-ul sătesc al MŢR? Dacă ne-am uita puţin mai mult în jur la bătrînii noştri (dacă rămînem la ideea că bătrîneţea începe pe undeva pe la vîrsta pensionării, oricît de greu ne-ar fi să admitem asta, părinţii noştri s-ar cam încadra în această categorie de nedorit), am observa că de fapt seamănă mai degrabă cu Madam Multemedia. Nu or fi atît de gadget-freak ca Madam Multemedia, nu cred că au 9 plasme în sufragerie. Dar mai mulţi decît vrem să credem şi-au luat calculator ca să vorbească pe Skype cu copiii şi nepoţii din străinătate, ne scriu mail-uri şi SMS-uri (chiar dacă le ia ceva timp), şi-au cam schimbat Daciile vechi, cu care ne duceau în vacanţă la mare, cu maşini mici "urbane" făcute pentru cei sub 25 de ani. Seamănă mai degrabă cu bunica din povestea reală transformată în spot pentru Untdelemn de la Bunica, cea care a luat avionul pînă în Italia ca să ajungă mai repede la nepot. Şi unor astfel de bătrîni cred că e momentul să le deschidem şi noi graniţele.