Despre avantajele şi riscurile migraţiei

10 august 2006   Tema săptămînii

- convorbire cu Daniel KOZAK, purtător de cuvînt al Organizaţiei Internaţionale pentru MIgraţie(OIM), Misiunea România - Politici migraţioniste România se află într-o perioadă şi într-un loc în care ar avea şansa de a îmbina tradiţionala politică de fortăreaţă a Europei cu valorile legate de dezvoltare prin migraţie, combinînd părţile pozitive ale acestor concepte, aparent în opoziţie. Din păcate, la această oră în România nu există o strategie consolidată pentru managementul migraţiei, ci doar cîteva elemente disparate: o strategie naţională care se centrează exclusiv pe imigraţie, un grup interministerial, cîteva măsuri legislative şi de practică, legate de munca românilor în străinătate. Lipseşte implicarea ministerelor şi a agenţiilor care, la prima vedere, par să nu aibă o legătură directă cu migraţia. Dar domenii precum educaţia, sănătatea şi finanţele, ba chiar şi agricultura, trebuie integrate în strategia referitoare la migraţie, care reuneşte în prezent doar Afacerile externe, Internele şi Ministerul Muncii. Implicarea OIM OIM oferă asistenţă tehnică Guvernului, la cererea acestuia. Cu alte cuvinte, facem un transfer al experienţei acumulate în domeniu, de-a lungul a peste 55 de ani de activitate, în ţări din întreaga lume. Poate să pară puţin abstract, dar nu este. Asistenţa tehnică rezidă într-o corectă apreciere a situaţiei existente, o formulare a problemelor şi răspunsurilor posibile, în alegerea soluţiei optime pentru cazul dat, în funcţie de circumstanţe şi de resurse, şi, nu în ultimul rînd, în pregătirea specialiştilor. Toate acestea se desfăşoară la un nivel mai degrabă oficial. Mai aproape de omul simplu, OIM a desfăşurat deja o serie de campanii de informare pentru că, din păcate, există încă multe persoane care nu ştiu sau nu pot să se informeze corect. Ulterior, aceste persoane ajung în situaţii pe care ar fi putut să le evite. Lucrurile sînt mult mai complicate cînd te afli departe de casă, de familie, de prieteni, mai ales dacă nu vorbeşti limba ţării respective. În plus, în alte ţări, OIM se ocupă de recrutarea şi selecţia muncitorilor, inclusiv de aspectele legate de starea de sănătate a viitorilor migranţi. Prin statutul său de imparţialitate, OIM oferă, în aceste cazuri garanţia unui proces corect şi transparent atît pentru angajat, cît şi pentru angajator. Exploatare prin muncă şi trafic Exploatarea prin muncă şi traficul de fiinţe umane sînt fenomene grave care ţin de încălcarea drepturilor omului şi de migraţia nereglementată. Exploatarea prin muncă intervine între angajator şi angajat, după ce, se presupune, călătoria s-a desfăşurat, de cele mai multe ori, în legalitate. În cazul exploatării prin muncă, angajatorul se prevalează de poziţia lui, pentru a obliga angajatul să presteze o activitate pe care fie nu o remunerează, fie o remunerează mai puţin decît valorează, fie nu respectă alte prevederi ale unei înţelegeri contractuale. Toate acestea, pentru a obţine beneficii în folosul său, dezavantajînd lucrătorul migrant. Cînd aceste lucruri se întîmplă şi, în plus, migrantul a fost iniţial recrutat prin înşelăciune sau promisiune mincinoasă şi a fost transportat, transferat sau adăpostit, prin folosirea forţei sau a oricărui alt mijloc de constrîngere, în scopul exploatării, atunci avem de-a face cu traficul. În cazul traficului vorbim de o formă modernă de sclavie, care are repercusiuni grave la nivelul individului. Victime "cu contract" Un contract nu reprezintă scutul absolut împotriva pericolului de a deveni victimă a traficului. În general, abuzul poate interveni şi în prezenţa, şi în absenţa unui contract, dar este mai probabil ca el să apară şi să fie extrem, cînd nu există un contract scris, legalizat şi cu valoare, în România sau/şi în ţara de destinaţie. Există exemple în care recrutorii au folosit fie contracte în limbi care nu erau vorbite sau înţelese de viitorii "angajaţi", ce urmau să devină victime sau care aveau clauze draconice, inclusiv de confidenţialitate. Este un fapt că recrutorii îşi vor personaliza "oferta" de la caz la caz, însă există semnale de alarmă care ne pot face mai atenţi. Trebuie să fim mai suspicioşi dacă angajatorul sau intermediarul se oferă să ne facă "aranjamente" sau derogări de la procedura oficială, dacă nu ne lasă suficient timp pentru a citi şi întelege contractul, dacă face presiuni pentru semnarea contractului pe loc ("semnaţi acum şi citiţi acasă!"), dacă se opune sau vă interzice să vă consultaţi sau să arătaţi contractul unui consultant de specialitate, dacă aranjează lucrurile de aşa manieră încît să vă taie posibilitatea de a comunica cu familia şi prietenii în momentul în care trebuie să luaţi decizia, dacă se oferă să vă împrumute în contul viitoarelor cîştiguri, dacă refuză să ofere informaţii exacte şi verificabile despre data plecării, modalitatea de transport, condiţiile de cazare şi muncă şi informaţii de contact, respectiv numere de telefon şi adrese. Migraţie şi dezvoltare Gestionată corect, migraţia duce la dezvoltare economică şi socială. Migrantul acumulează nu doar un capital financiar pe care îl poate reinvesti în afaceri profitabile, ci şi noi valori profesionale, culturale, comportamente, abilităţi pe care le transmite mai departe celor cu care vine în contact în mod natural - prietenii, familia, colegii de muncă. Istoriile de succes sînt cu atît mai uimitoare cu cît sînt "mai discrete", ele fac parte din normalitate şi, de aceea, intră în vizorul presei mai rar. Pare mai uşor să construieşti agenda publică pornind de la stereotipuri negative, bazate pe xenofobie. Din păcate însă, extremismul de orice fel nu este profitabil pe termen lung. Axîndu-ne pe exemplele pozitive legate de migraţie şi dezvoltare, să ne gîndim doar la impactul pe care l-a avut migraţia specializată în dezvoltarea programării şi calculatoarelor. Silicon Valley devine din ce în ce mai mult o comunitate delocalizată, transnaţională, cu ramificaţii inclusiv în România, unde au apărut deja centre specializate care folosesc forţă de muncă locală cu un management format în străinătate, dar de provenienţă românească. Este o redefinire totală a pieţei muncii şi a legăturii ei cu fenomenul migraţiei. În 50 de ani, probabil că vom asista la modificări majore, dar schimbările de mentalitate trebuie să înceapă încă de pe acum. Migraţia şi mass-media Din păcate, presa românească este în multe cazuri interesată de senzaţional ca de un ingredient comercial. Acest fapt o împiedică să aibă un rol formator pozitiv în stabilirea agendei publice. De exemplu, nu de mult mi s-a spus că plecarea refugiaţilor uzbeci, găzduiţi temporar în România, şi stabilirea lor în alte ţări nu constituie un subiect care să intre în buletinul de ştiri. Trecînd peste dezamăgirea profesională de a nu putea asigura reflectarea unui asemenea subiect de către postul respectiv, mie mi s-a părut chiar foarte importantă încheierea acestui proces, care arăta asumarea, de către România, a unor responsabilităţi umanitare, în contextul în care sosirea lor a fost intens mediatizată şi s-au auzit voci care erau îngrijorate de povara pe care cei 440 de refugiaţi o reprezentau pentru România... Lipseşte deci o abordare comprehensivă care să prezinte echilibrat şi părţile negative, şi pe cele pozitive, precum şi o urmărire în timp a subiectului. Despre o diversificare a surselor de informare şi despre munca de documentare a presei pe tema migraţiei probabil că nici nu poate fi vorba în acest moment. Practica este mai degrabă redusă şi cantonată în arii etichetate generic "marea căpşuniadă", iar relatările din presă atrag atenţia doar asupra aspectelor negative. Pe de altă parte, surse ca OIM pot fi văzute ca prea oficiale sau prea "teoretice". Sînt convins însă că lucrurile sînt pe calea cea bună şi primele semne se văd deja. O să dau doar exemplul acestui interviu. a consemnat Adina POPESCU

Mai multe