Despre 2011

- argument -

La începutul lui 2011, făceam un exerciţiu de imaginaţie şi propuneam scenarii despre cum va arăta România peste 50 de ani, în 2061. De data aceasta, am ales să rămînem în prezent şi să schimbăm cîteva impresii legate de „anul vechi“, cel care tocmai a trecut. Faţă de evenimentele şi schimbările politice din ţările arabe (un exemplu elocvent care poartă marca anului), se pare că 2011 n-a fost tocmai spectaculos pentru România. Pe plan politic, dincolo de dezbaterile lipsite de consistenţă de la TV, a fost un an „de antrenament“ pentru alegerile din 2012. Cristian Grosu încearcă o analiză, pornind chiar de la acest „joc de glezne“ în care principalii actori politici îşi demonstrează lipsa de coerenţă „în strategii“. Pe plan economic, „tehnic am ieşit din recesiune“. Produsul intern brut a crescut, în primul trimestru, faţă de ultimele trei luni ale lui 2010. Dan Popa atrage atenţia că asta nu înseamnă şi ieşirea din criză şi preconizează că 2012 va fi un an cel puţin la fel de complicat ca 2011. După părerea lui, „de rîs“ ar fi, printre altele şi recensămîntul, „o experienţă organizatorică ratată“. „Urmînd a fi finalizate abia în 2014, concluziile recensămîntului propulsează în prim-plan două chestiuni: scăderea populaţiei României cu aproximativ 2 milioane de locuitori şi imposibilitatea unei evaluări corecte a numărului etnicilor ţigani, care continuă a se declara preponderent ca români“, scrie Dan Popa.

Antonio Momoc se întreabă „ce (nu) ştie societatea civilă despre anul 2011“? Roşia Montana a fost pe agenda majorităţii ONG-urilor, iar „mobilizarea asociaţiilor civice pe probleme legate de consolidarea democraţiei ori de protecţia mediului, oamenilor şi animalelor, sînt marile realizări ale societăţii civile în 2011, chiar dacă ea nu ştie asta“, afirmă Momoc. Iulian Comanescu propune o analiză a mass media şi crede că „2011 a fost poate cel mai greu an pentru media românească“. Pe de altă parte, el speră că în 2012 „presa nu va mai fi în aceeaşi măsură subiect de ştiri pentru ea însăşi, pentru presă.“ Florin Barbu derulează „filmul“ anului 2011 şi scrie despre filmele româneşti de anul trecut. Pe plan cultural, lucrurile par ceva mai aşezate.

În 2011, Dilema veche a împlinit 18 ani şi a oferit cititorilor săi 52 de dileme, din argumentele cărora am ales cîteva fragmente, cu acelaşi scop: o „trecere în revistă“ dilematică a anului care tocmai s-a sfîrşit. Iar noi, cei din redacţie, vă spunem la ce am rîs şi la ce am plîns pe parcursul aceluiaşi an care, iată, că a devenit deja „un personaj“.