Depinde doar de noi
Au trecut trei decenii de cînd cel de al doilea raport al Panelului Internațional de Studiere a Modificărilor Climatice emitea niște prognoze care păreau pe cît de îngrijorătoare, pe atît de distopice. În afară de topirea ghețarilor și de creșterea nivelului oceanului planetar, raportul vorbea despre înmulțirea accentuată a fenomenelor meteorologice extreme, care urmau să aibă un impact masiv asupra populațiilor umane de pe întreaga planetă. Pe termen mediu (adică prin zilele noastre), viitorul era prezentat ca fiind marcat de o înșiruire de perioade lungi de secetă și de temperaturi în general mai ridicate față de normalul acelor ani, întrerupte de evenimente meteorologice pe cît de bruște, pe atît de violente: furtuni extreme, uragane, ruperi de nori, viscole și ploi care aduc pe sol în cîteva minute aproape același volum de apă pe care l-ar fi adus ploile normale în luni de zile.
Reacțiile de atunci au fost, în general, de neîncredere. Și asta pînă spre finele primului deceniu al anilor 2000, cînd ceea ce părea un scenariu de film mediocru de science-fiction a început să devină parte din cotidian. Evident, ultimii ani au dus la conștientizarea problemelor reale, a necesității unor măsuri radicale care trebuie luate la nivel global pentru a ne feri specia de un final dezastruos. Nu de multe ori au apărut voci care au spus că aceste acorduri globale pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și planurile de adaptare pentru a reduce efectele modificărilor climatice nu pot funcționa. Sau nu pot funcționa decît după cel de al 24-lea ceas.
Anul 2022 ne aduce însă proba contrarie. Există acorduri globale de protecție a mediului care funcționează. Iar cel mai ilustrativ este cel din anul 1987, de la Montréal, care aducea împreună decidenții din întreaga lume pentru a rezolva o problemă gravă pentru omenire: stabilirea unor măsuri la nivel planetar care trebuiau să oprească extinderea găurii din stratul de ozon. Numeroase substanțe chimice folosite în diferite industrii ale acelor vremuri afectau grav pătura de ozon care protejează viața de pe Terra de impactul radiațiilor cosmice. În emisfera sudică a planetei, la începutul anilor 1980, fusese detectată o gaură în stratul de ozon care se extindea cu mare viteză. Dacă șefii de state și guverne nu ar fi luat măsuri de protecție, în cîteva decenii omenirea ar fi urmat să treacă printr-o criză teribilă.
Punerea în practică a Acordului de la Montréal, care stabilea lista substanțelor chimice și a practicilor care trebuiau interzise pentru a nu afecta stratul de ozon nu a avut loc nici rapid, nici imediat, nici cu aceeași intensitate peste tot pe planetă. Dar deja la începutul anilor 2000 măsurătorile arătau că gaura din stratul de ozon nu se mai extindea și, chiar mai mult, părea că începe să se închidă.
Anul 2022 ne aduce o veste deosebit de importantă – cercetătorii consideră că peste jumătate din substanțele chimice nocive din stratosferă au dispărut și că gaura din stratul de ozon s-ar putea închide de tot în circa 50 de ani. Evident, dacă vom continua să respectăm măsurile stabilite în 1987.
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici. Coralii, micile animale care trăiesc în colonii și care construiesc adevărate oaze de viață în zonele puțin adînci ale oceanelor din zonele calde, sînt și printre cele mai delicate organisme din istoria geologică a oceanului planetar. Construcțiile calcaroase pe care coralii le creează adăpostesc un număr impresionant de specii de toate felurile de viețuitoare marine. Coralii reacționează însă foarte rapid la modificările de nivel și la cele de temperatură și chimism ale apei mării. De aceea, creșterea concentrațiilor de CO2 din atmosfera terestră a atras după sine un transfer mai mare al acestui gaz mai departe, în oceanul planetar. Acest lucru înseamnă creșterea acidității apelor oceanelor, ceea ce duce la grave dezechilibre în ritmurile a numeroase organisme vii. Iar moartea coralilor înseamnă practic distrugerea recifurilor, cu impact nociv asupra tuturor formelor de viață găzduite aici. Sînt deja în lume acorduri care încearcă să protejeze coralii și să prevină impactul direct al activităților umane asupra lor. Faptul că în anul 2022 au fost identificate zone în care recifurile de corali s-au extins arată că, pe de o parte, cu siguranță unele dintre măsurile luate în ultimele decenii funcționează, iar pe de altă parte ne arată și cît de complexe sînt ecosistemele naturale de tipul recifurilor și cît de greu este să le înțelegem structura și funcționarea. Și mai înseamnă ceva. Nu putem afirma că problema sănătății coralilor a fost rezolvată. Dar arată că încă există șanse. Depinde doar de noi.
Adrian Stănică este cercetător științific la Institutul Național pentru Geologie Marină – GeoEcoMar, profesor onorific la Universitatea din Stirling, Marea Britanie.
Foto: wikimedia commons