Democraţie = referendum. Sau nu
O nouă fantomă bîntuie prin Europa. Are aparențe democratice și se ascunde de obicei în spatele unor fraze populist-pompoase care dau bine: „democrație directă“, „voința populară“, „vocea națiunii“, „suveranitatea poporului“. De cele mai multe ori, dacă dăm la o parte poleiala retorică, imaginea pe care o identificăm e una iliberală. Măsuri pentru austeritate în Grecia, Brexit, anexarea provinciei Crimeea, pretinsul referendum din Catalonia, referendumurile pentru restrîngerea definiției căsătoriei din Croația, Slovacia sau Slovenia. Subiectul „adus înapoi la popor“ nici măcar nu mai contează.
Contează, în schimb, că Europa a intrat din plin într-o logică a „tiraniei majorității“. Filozofii politici ne-au avertizat de aproape două sute de ani în ceea ce privește pericolele acestui fenomen: gîdilatul demagogic ne aduce în situația paradoxală în care un grup, fie el și majoritar, decide cum trebuie să își trăiască viața alte persoane. Avem de a face cu un atentat la democrație pentru că sînt invocate instrumente democratice, dar sînt ignorate garanțiile fundamentale, garanții parte ale aceluiași proces democratic. Constituția, legile în general, nu pot da efect unor prejudecăți sau opțiuni personale. Drepturile fundamentale nu sînt negociabile în piața publică. Demnitatea și autonomia fiecăruia dintre noi constituie limita esențială a contractului social.
Mai contează și că exercițiul demagogic este bazat pe excludere și ură, pe o dihotomie atent construită între „noi“ și „ei“ care iese din zona simplei divergențe de opinii în ceea ce privește o chestiune de interes public și ajunge la o naturalizare a diferenței. Formula lui Sartre e inversată, în comunicarea publică, și așa se ajunge la clamarea isterică: „Celălalt e iadul!“
Nu a trecut atît de mult timp de cînd căsătoriile interrasiale sau căsătoriile interreligioase erau interzise. Puritatea națiunii era astfel aparent asigurată. Obsesia de dată recentă venită pe filiera Federației Ruse, adevărata deschizătoare de drumuri pe tema homofobiei, este interzicerea căsătoriei între persoanele de același sex.
În cadrul audierilor care au avut loc în fața Marii Camere a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe 21 noiembrie, întrebarea în ce fel recunoașterea civilă a unui cuplu de același sex pune în pericol ordinea sau morala publică a rămas fără răspuns. Prinși în vria adevărului absolut, nu au explicat în mod convingător care ar fi valoarea adăugată adusă în societate de o astfel de limitare nici referendarii croați, nici cei sloveni sau slovaci, așa cum nu reușesc să o facă nici susținătorii locali ai referendumului. Cuplurile de același sex au existat, există și vor exista indiferent cît de represive ar fi măsurile luate împotriva lor. Tendința la nivel european este de recunoaștere a unor forme de protecție pentru cuplurile de același sex – 78% din statele membre ale Uniunii Europene garantează prin legile lor naționale fie căsătoria, fie parteneriatul homosexual. Aceasta este realitatea zilei de azi căreia normele ar trebui să îi răspundă prin soluții de includere și nu prin limitări. Dreptul la viață de familie devine iluzoriu și e lipsit de conținut atunci cînd intervin restricționări nejustificate, atunci cînd comunitatea decide pentru noi cu cine putem sau nu putem să alegem să ne trăim viața.
Miza referendumului românesc nu este una juridică. În acest moment, Codul Civil oricum definește căsătoria exclusiv ca uniunea dintre bărbat și femeie, iar interpretarea constantă în jurisprudența instanțelor confirmă această direcție. Apare în mod firesc întrebarea de ce vom cheltui 20 de milioane de euro inutil. Privind în jurul nostru în regiune, la felul în care referendumurile sînt utilizate pentru a torpila pacea socială, singura explicație plauzibilă este că, în lipsa unei mize juridice, miza este una geostrategică. Referendumul este astfel periculos nu numai pentru că irosește inutil banii publici, pentru că incită la ură împotriva tuturor celor care nu se încadrează în definiția familiei tradiționale așa cum o propun inițiatorii referendumului sau pentru că deturnează atenția societății de la temele cu adevărat relevante. Pericolul real este că, la nivel simbolic, referendumul ar marca un Romexit – ieșirea dintr-un spațiu de respect pentru demnitate și libertate, al valorilor pan-europene și încadrarea pe orbita nostalgic-autoritară pe care deja ne așteaptă Ungaria și Polonia. Înapoi în trecut! Coagularea Platformei RESPECT pentru Drepturi și Libertăți ca reacție la asaltul iliberal indică faptul că există încă în societate o masă critică pro-europeană. Acesta este cîștigul neașteptat generat de inițiativa pentru modificarea Constituției.
Romanița Iordache este expertă independentă pentru România în cadrul rețelei pe tematica nediscriminării și egalității înființată de Comisia Europeană – European Equality Law Network.
Foto: flickr