De la sarma la nem fresh
Dintre toate Revelioanele copilăriei, cel mai bine îl țin minte pe cel din 1989. Amintirea este legată, mai ales, de „boom-ul“ culinar de pe masă. Era la o săptămînă după Revoluție, iar ai mei au „spart“ cămara, acel loc care păstra cu sfințenie conserve pentru vremuri negre. Țin minte că tradiționalele sarmale, chiftele sau salata de boeuf își pierduseră întîietatea, iar noi, copiii, am dat iama în conservele de pateu, carne MaLing (un soi de parizer conservat) sau crenvurști la borcan. Nu conta că salata de boeuf era făcută și ea cu acea carne-China din conservă, dar mîncată direct de acolo, din cutie, părea mult mai apetisantă. Iar la desert, baclavaua, pentru care mama păstrase o mînă de nuci aproape șase luni, a fost ignorată cu desăvîrșire în favoarea conservelor cu compot de ananas sau mandarine, deliciul suprem fiind laptele condensat mîncat cu lingurița – acel lapte pe care ai mei îl diluau mereu cu apă călduță ca să-l lungească.
După acel Revelion de pomină, tradiția la sfîrșit de an cerea ca pe masă să existe mereu un lucru nou și musai PET-urile de Coca-Cola și Fanta. Într-un an era fructul de kiwi, în altul, nuca de cocos. Țin minte, legat de nuca de cocos, că o întreagă zi de 1 ianuarie a fost ocupată cu cioplirea ei, în timp ce urmăream concertul de Revelion de la Viena.
În fiecare an apăreau noi tentații culinare – mai ales că în magazine se găseau din ce în ce mai multe minunății care nu doar că erau inedite, dar reduceau considerabil și timpul petrecut în bucătărie. Așa că, în loc să frămînte ore în șir cozonacii și să stea cu sufletul la gură așteptînd să vadă dacă cresc sau nu, mama a virat spre cumpărarea lor de-a gata din cofetării. Un concurent serios al fierberii îndelungate a picioarelor de porc pentru piftie a fost și caserola de aspic din supermarket.
În plus, de cîțiva ani, meniul de Revelion a început să fie bîntuit și de superstițiile alimentelor „norocoase“ importate din străinătate. În afara celor 12 boabe de struguri – tradiție spaniolă –,
peștele a devenit și el o amuletă pentru anul care vine. Tradiția vine, se pare, dinspre țările nordice și spune că peștele aduce prosperitate în noaptea dintre ani pentru că „peștii trăiesc în bancuri“, simbolizînd, așadar, abundența.
Dar, în afara superstițiilor, vocabularul trend-urilor culinare ale Revelioanelor este unul cu totul diferit. Astfel, un party la un restaurant simandicos va aduce, pe platouri extravagante, terină de foie gras pe canapés de pară confiată cu anason, trandafir de copa capocopollo cu scale de parmezan, foietaj cu salată de sepie, pulbere de alge marine și spumă de wasabi sau stridie pe jeleu de ananas și pudră de untură. Cît despre strega pe crustă de fillo, nu știu exact dacă e desert sau nu.
Însă, dacă meniurile tradiționale vă pică greu, iar cele de fițe vă frapează prin opulența ușor stridentă, dacă doriți iluminare în seara de Revelion, puteți opta pentru un meniu vegan (strict vegetarian) sau, dacă vă țin curelele, aruncați vă într-o aventură raw vegană (adică mîncare preparată din legume, fructe și semințe – toate negătite).
Mai ales în bucătăria raw vegană există o similitudine uluitoare de denumire cu mîncărurile copilăriei mele. Astfel, sora suplă a sarmalei din frunze de varză murată umplută cu carne tocată poate fi nem fresh-ul: un rulou din foiță de orez înmuiată în apă caldă (ca să devină moale), umplut cu morcov, praz și ardei gras.
Bineînțeles, trebuie să aveți în minte faptul că un asemenea festin de „hrană vie“ nu trebuie înfulecat cum ați fi tentați s-o faceți cu o porție de piftie sau cu o pulpă de porc la cuptor. Fiecare fel trebuie degustat. Pe un site de rețete raw vegane de sărbători există chiar această atenționare: „Nu vă grăbiți să mîncați, savurați fiecare linguriță pentru că este un moment de uniune cu elementele naturii: apă, aer, pămînt, lumină. Luați pauză între felurile de mîncare astfel încît să decideți corect dacă v-ați săturat sau nu“.
Și, cu acest avertisment în minte, încep să parcurg meniul. Aflu că, dacă vreau să mă unesc cu universul, pot mînca o salată de boeuf făcută din ceapă, ciuperci, ardei și mazăre crudă. „Maioneza“ există și ea, dar nu are nimic de-a face cu crema galbenă din gălbenuș de ou frecat cu ulei și muștar, ci se prepară din semințe de floarea-soarelui înmuiate în apă o noapte, amestecate a doua zi cu cremă tahini, cu muștar și turmeric. Autorii rețetei confirmă succesul acesteia, spunînd că nici ei nu credeau că va ieși atît de bună. Le-a ajuns și pentru a doua zi.
La fel, purificarea și iluminarea nu exclud nici măcar chiftelele. Însă compoziția clasică, plină de energia negativă a cărnii tocate, amestecată cu ou și prăjită, este înlocuită în bucătăria raw vegană de un amestec de nuci înmuiate în apă, cereale încolțite și ciuperci. Se amestecă toate și se modelează mai apoi în guguloaie.
Cu toate astea, dacă există vreun pericol ca sarmaua din frunză de orez, chiftelele din nuci și salata de boeuf cu semințe de floarea-soarelui să pice greu, am aflat și o rețetă de supă de legume în apă de nucă de cocos. Prepararea este ușoară: laptele nucii de cocos se amestecă în blender cu o legătură de pătrunjel, după care se amestecă cu apă, iar în această bază lichidă se toacă mărunt legume.
Oricît de diferite ar fi ele, meniurile de Revelion de azi cred că au totuși ceva în comun, și anume că poți să le alegi. Poți alege dacă vrei să fii tradițional și să mănînci sarmalele joviale, poți să fii plin de superstiții și să ciugulești 12 boabe de struguri la 12 noaptea, să deguști gurmand o spumă de untură sau să cauți iluminarea în semințe.