De ce să plec? De ce să mai rămîn?

Părinţii, prietenii şi rudele – acestea sînt în principal motivele pentru care mai rămînem în România. Cineva îmi spunea că oamenii care nu au plecat pînă acum sînt prea legaţi de locurile în care trăiesc, nu se pot desprinde, iar emigrarea ţine şi de o anumită vîrstă. Dacă nu pleci cît eşti tînăr, la bătrîneţe te urneşti mult mai greu. Ultimul sondaj despre preocupările tinerilor arată că jumătate dintre cei 2,4 milioane de români care vor să părăsească România sînt tineri cu vîrste cuprinse între 18 şi 34 de ani. Sondajul arată că aproximativ 600.000 dintre cei chestionaţi sînt foarte hotărîţi să părăsească România, iar 250.000 dintre aceştia sînt tineri. De vină este tinereţea – spun unii. Dar de ce totuşi să rămîi în România? Care ar fi cinci motive pentru care să stai aici?

Ioan Pânzaru, profesor universitar: Atunci cînd pleci vrei să te şi întorci. Indiferent care au fost motivele tale pentru a pleca, îţi va fi dor de casă şi vei dori să te întorci. Sînt foarte multe lucruri care îţi lipsesc. Din punct de vedere economic, îţi lipseşte o cantitate uriaşă de facilităţi pe care le ai pentru că aparţii unei familii, ai moştenit o casă, ai nişte prieteni cu care ai fost la liceu şi la facultate şi cu care ţii legătura. În plus, este foarte uşor să te însori şi (sau) să te măriţi. Un alt motiv pentru care rămînem este că avem o ţară de care sîntem legaţi. Dacă nu ne trebuie o ţară sîntem apatrizi, exilaţi, iar între cele două posibilităţi cel mai bine ar fi să avem o ţară. Ultimul motiv este că omul trebuie să servească la ceva, dacă nu ne place cum trăim acum, atunci ar trebui să punem mîna pe mătură şi să curăţăm, să facem ordine.

Liviu Chelcea, sociolog: Rămînem aici pentru că au început să apară oportunităţi la fel de mari ca în străinătate. De exemplu, la bursele de doctorat sînt condiţii mult mai bune decît la asistenţii universitari. Aici, în România, ai o anumită intimitate culturală, pe care n-o găseşti în altă parte. În plus, dacă ne referim la consum, multe lucruri din România încep să semene cu ceea ce se întîmplă afară.

Marian Staş, expert în educaţie: Rămîn pentru că lucrez cu mare plăcere şi interes la transformarea sistemului de educaţie în România, iar acesta va fi poate cel mai important proiect public în următorii zece ani. Sînt implicat direct în creşterea generaţiilor de tineri lideri din România şi cred că sînt un bun model pentru mulţi tineri care doresc să lucreze aici. Rămîn pentru că nu am nevoie să muncesc în altă parte ca să-mi asigur un trai decent. Şi mai rămîn pentru că îmi pasă, pe bune, de ţara mea.

Victor Papp, funcţionar public: Eu am fost plecat din ţară aproape trei ani în Olanda şi Belgia. Majoritatea timpului l-am petrecut în mediul academic, studiind. În primul rînd, am plecat să mă cunosc pe mine însumi. Am vrut să-mi deschid mintea şi să cunosc măcar o părticică din lumea asta. Am vrut să plec şi pentru a-mi urma interesele şi pasiunile în mod cît mai liber şi nedistorsionat de realitatea românească.

Recunosc, m-am întors mai mult din obligaţie, fiind constrîns de anumite împrejurări pe care nu le puteam controla. Exceptînd însă familia şi prietenii, viaţa în România oferă prea puţine motive de bucurie şi prea multe de amărăciune şi demotivare. Uneori, ai impresia că totul în jurul tău e un mare eşec şi te simţi străin chiar în propria ţară. Cu toate acestea, m-am întors cu speranţa că, poate de data aceasta, va fi mai bine. Desigur, pot fi acuzat de naivitate, însă cred că doar avînd o atitudine pozitivă mai poţi supravieţui în România. Sau eventual rămînînd un cinic. Cînd această speranţă va obosi, nu exclud posibilitatea unei noi plecări, poate chiar definitive.

Răzvan Durlan, expert în relaţii publice: Motivele pentru care rămîn în România ţin de faptul că sînt ataşat de familia mea. Trebuie să-mi termin studiile postuniversitare şi să contribui la dezvoltarea şi consolidarea unui business, cu toate că actuala echipă guvernamentală omoară orice firmă de pe piaţă. Pe de altă parte, mai rămîn şi pentru că există o anumită dependenţă de forfota şi agitaţia pe care le aduce Bucureştiul. În România, am sentimentul că trăiesc în ţara mea, deşi suport şi observ cu adîncă tristeţe prea multă mitocănie, mojicie şi prost gust împrejurul meu. Aş pleca din România dacă mi-aş găsi un job atît de fascinant precum cel oferit în cadrul unei campanii pentru cel mai bun job din lume.

Cătălina Rădulescu, avocat: Eu sînt încă aici, în România, pentru că vreau să contribui la dezvoltarea românilor în spiritul unui stat de drept. Pare poate imatur, dar asta este realitatea. În plus, vreau să rămîn legată de tradiţia familiei mele şi să nu-mi pierd prietenii şi locurile pe care le iubesc. Cînd ai copii, te mai gîndeşti şi la ei şi vrei ca ei să ştie care le sînt rădăcinile. Uneori mă mai apucă disperarea pentru că văd cum se mai dărîmă o cărămidă din ce înseamnă România şi în fiecare zi am de ce să mă chinuiesc precum Sisif să o pun la loc.

Andreea Ofiţeru este jurnalistă la Adevărul.