De ce nu studiem Ucraina la Cîmpina

Vă puteţi imagina că la " de exemplu " Cîmpina ar exista universitate, iar în cadrul universităţii s-ar înfiinţa un Institut pentru Studierea Ţărilor Vecine Mării Negre? Nu, nu vă puteţi imagina. Şi nu insist. Mă tem că nu veţi citi mai departe... Cîmpina are vreo 38.000 de locuitori (cifre din 2002, luate de pe Wikipedia). Acest oraş (luat la întîmplare, putea fi şi altul) este considerat "de provincie", iar în limba şi cultura română asta sună mai degrabă prost... Fribourg este tot un oraş de provincie, dar din Elveţia. Are 34.084 de locuitori (cifre din decembrie 2008, tot de pe Wikipedia). Are şi universitate (bilingvă: cu programe în franceză şi germană), iar de ani buni în cadrul ei funcţionează un Institut pentru Europa Centrală şi de Est. Prestigios, cu profesori foarte buni şi cu invitaţi de marcă pentru conferinţe şi dezbateri. În fiecare an, acest institut organizează East European Day. Un colocviu cu participare internaţională, din Est şi din Vest, în care se discută relaţiile dintre "cele două Europe". Cum se explică interesul elveţian pentru Europa de Est? Prin interesele economice, desigur. După căderea comunismului, ţările estice au devenit, cum se ştie, pieţe interesante pentru investitorii occidentali, iar avantajul a fost de ambele părţi: vesticii şi-au extins afacerile, esticii au avut parte de capitaluri pe care, altminteri, n-aveau de unde să le ia. Dar nu e vorba doar de atît. Ţară mică şi liniştită, care îşi păstrează cu sfinţenie statutul de neutralitate, Elveţia şi-a construit o cultură a implicării şi a responsabilităţii: programele din Est sînt motivate şi prin intenţia de a contribui la diminuarea inegalităţilor economice şi sociale în aceste ţări. Nu întîmplător, Elveţia coordonează în Est proiecte în care intră mult know how: pe lîngă fonduri, pune la dispoziţia noilor democraţii şi experienţa sa de organizare, şi capacitatea de a găsi soluţii clare şi precise. E interesant că, deşi nu este membră a Uniunii Europene, Elveţia are cîteva programe pentru statele care au aderat la UE după 2004. Mai nou, elveţienii se implică şi în dezvoltarea ţărilor din fosta Iugoslavie. Iar interesele economice în sine nu explică totul: nu e o legătură directă între programele finanţate din bani publici şi investiţiile private într-o ţară sau alta. Responsabilitatea are şi ea un rol. Publicăm în acest număr cîteva dintre intervenţiile de la East European Day din acest an. Desfăşurat la Fribourg, colocviul arată o perspectivă asupra Europei de Est, care nu e pur şi simplu "a Vestului". E mai nuanţată. Dar, oricum ar fi, arată o preocupare constantă pentru acest spaţiu al Europei. De aceea întrebam, la început, dacă vă puteţi închipui că la Mediaş sau la Cîmpina s-ar crea un institut care să se ocupe cu studierea Ucrainei, a Georgiei şi a celorlalte ţări de la Marea Neagră. Ar trebui să se poată. Dar noi avem replica pregătită de-a gata, înainte măcar de a ne gîndi la o asemenea ipoteză: "păi ce, Cîmpina-i Fribourg?". Nu e. Între altele, tocmai pentru că ne trece prin cap o asemenea replică... (M. V.)