De ce este importantă conservarea digitală a manuscriselor

Centrul pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament (CSNTM) este o organizație mică, dar cu o misiune ambițioasă: digitalizarea tuturor manuscriselor grecești ale Noului Testament. În cursul secolului XX, comunitatea științifică a folosit mai ales microfilme în munca de studiere a manuscriselor Noului Testament. Deși calitatea imaginilor de pe microfilm era foarte slabă, o imagine era totuși mai valoroasă decît „nici o imagine“. Altminteri, pentru a vedea un manuscris cercetătorii erau nevoiți să călătorească distanțe mari, cu cheltuieli pe măsură; în plus, mînuirea constantă a unui manuscris nu este lipsită de riscuri, fiindcă poate duce la deteriorarea paginilor.

În domeniul cercetării a început o nouă epocă odată cu apariția fotografiei digitale. Calitatea excepțională a imaginilor a permis atingerea unei rezoluții superioare, cu o simplă apăsare de buton. CSNTM a folosit această inovație pentru a scoate la lumină numeroase manuscrise care altădată zăceau uitate în arhive. Procedura de digitalizare mobilă pe care am pus-o la punct ne permite să luăm cu noi echipamentul în cîteva genți de voiaj, ca să putem ajunge rapid acolo unde este nevoie.

De la înființare, în 2002, echipele CSNTM au vizitat peste 40 de instituții și au fotografiat aproape 700 de manuscrise (totalizînd o jumătate de milion de pagini). Activitatea echipelor nu presupune nici un cost pentru instituțiile care dețin aceste artefacte valoroase, iar imaginile pot fi vizualizate gratuit pe site-ul nostru. Documentele copiate de mînă formează o parte esențială a istorie lumii, fiindcă ilustrează grija și măiestria cu care scribii au transmis Scriptura de-a lungul vremii. Fiecare pagină este o comoară miniaturală care așteaptă să fie explorată, studiată, apreciată. În decursul expedițiilor, Centrul a scos la lumină 90 de manuscrise grecești ale NT care fuseseră necunoscute cercetătorilor. Mai cu seamă călătoria făcută la Tirana, în Albania, a dus la descoperirea cîtorva zeci de manuscrise care au stîrnit interesul presei internaționale.

Cînd ne aplecăm asupra unui manuscris, nu știm niciodată ce vom descoperi. Mai jos, cîteva exemple.

Imaginea alăturată, făcută în lumină ultravioletă, provine din Manuscrisul Gregory-Aland (GA) 0161, copiat în secolul VIII. Fila conține versete din Evanghelia după Matei, cap. 22. GA 0161 este un palimpsest, manuscris „răzuit a doua oară“. Fiindcă pergamentul este rezistent, copiștii răzuiau uneori scrisul vechi și foloseau materialul ca suport pentru un nou text. Astfel, o filă ajunge să conțină atît un subtext (cel scris inițial), cît și un supratext (scris după răzuire). GA 0161 reprezintă subtextul, care provine din secolul VIII. Pergamentul a fost folosit pentru a produce un alt manuscris, numit GA 1419, care datează din secolul al XV-lea și care cuprinde Evangheliile. Această filă este unică fiindcă, așa cum se poate vedea, a fost de fapt refolosită de două ori înainte de a fi legat în forma actuală. Privitorul atent observă un scris vertical, estompat (GA 0161), un scris orizontal – în partea de jos a filei – care este răsturnat, precum și un scris dreapta-stînga (2 rînduri, sus). Așadar, fila de pergament a fost folosită în trei moduri diferite în decursul a șapte secole.

Exemplul de mai sus ilustrează parcursul complicat al multor manuscrise. În plus, demonstrează și nevoia folosirii tehnologiilor de ultimă oră, precum imagistica multi-spectrală (IMS). Această nouă metodă folosește o combinație de frecvențe de lumină și algoritmi puternici pentru a scoate la iveală texte răzuite care pînă de curînd fuseseră ilizibile sau chiar trecuseră neobservate.

Ca și fotografierea digitală, IMS este o tehnologie revoluționară ce deschide posibilități nebănuite. Multe manuscrise au suferit distrugeri parțiale sau au fost răzuite în mod intenționat, dar IMS poate da timpul înapoi pentru a scoate la iveală textul pierdut. CSNTM a început procedura achiziționării de tehnologie IMS pentru viitoarele expediții.

Un alt aspect pe care îl observă cei care studiază manuscrisele este mărimea lor foarte variabilă. Între manuscrisele fotografiate de CSNTM la Atena, în timpul unei expediții din 2015-2016, se numără GA Lect 1530, care măsoară 37 cm înălțime și 28 cm lățime. Prin contrast, manuscrisul GA 792 (9 x 7 cm) este un adevărat pigmeu. Dacă vrem să ne facem o idee cu privire la deosebirea dintre ele, constatăm că o filă din lecționar ocupă de șaisprezece ori suprafața uneia din GA 792. Diferențele dintre cele două manuscrise se datorează scopurilor diferite pe care le-au avut în vedere proprietarii lor. Lecționarul 1530 a fost copiat pentru a fi citit cu glas tare în biserică, în timpul liturghiei, de aceea pentru scrierea lui au fost folosite caractere mari, iar textul este dispus pe două coloane. De cealaltă parte, GA 792 a fost gîndit ca ediție portabilă a Evangheliilor. Produsul rezultat este foarte potrivit pentru uz personal, fiindcă este ușor de purtat. Putem înțelege și aprecia mai bine aceste trăsături cînd avem imagini bune pe care să le putem folosi.

Un alt exemplu este GA Lect 2468, descoperit de o echipă CSNTM în timpul unui stagiu de lucru la Biblioteca Națională a Greciei. Starea manuscrisului ilustrează motivul pentru care este important să încheiem parteneriate cu instituțiile-gazdă, în vederea digitalizării de manuscrise. GA Lect 2468 nu era cunoscut specialiștilor și putea fi considerat o cauză pierdută, din cauza degradării accentuate. Acest codex medieval a avut o istorie tumultuoasă, după cum indica învelitoarea ruptă, alcătuită dintr-o placă de lemn îmbrăcată în piele. Absența copertei a dus la deteriorarea manuscrisului, drept care ultimele file erau mototolite sau rupte.

Manuscrisul a intrat în contact cu apa, factor distructiv care afectează atît pergamentul, cît și textul propriu-zis. Porțiuni mari din GA Lect 2468, de la început și de la sfîrșit, sînt neclare, din cauza efectelor apei. În aceste locuri, textul este puțin vizibil sau a dispărut cu totul.

Primele două imagini din setul de mai jos ilustrează diferitele prejudicii produse de apă asupra filelor dintr-un manuscris. În imaginea din stînga se poate vedea felul în care s-a întins apa pe pagină înainte de a se usca; din fericire, textul este lizibil în cea mai mare parte. În imaginea din mijloc, apa a acoperit o bună parte din pagină, iar textul a devenit neclar sau a dispărut cu totul.

Nu în ultimul rînd, apa poate duce la ruginirea cernelii, fiindcă de regulă pergamentul erau scris cu cerneală care conținea fier. Pe fila din a treia imagine apa a dus la ruginirea cernelii, creînd pete care uneori se întind pe mai multe rînduri.

Misiunea noastră stă sub semnul urgenței fiindcă fiecare manuscris este supus unui mediu schimbător, precum și accidentelor istoriei. Fie că vorbim de factori precum apa, praful, rozătoare și insecte, sau război, există multe contexte care pot afecta sau chiar distruge tezaurul nostru cultural. În eventualitatea distrugerii sau pierderii unui manuscris, digitalizarea ne dă posibilitatea de a păstra imagini frumoase și detaliate, pe care generațiile viitoare să le poată folosi, admira și studia.

Desigur, CSNTM nu este singura organizație conștientă de necesitatea muncii de conservare. Am dezvoltat parteneriate excelente cu alte instituții internaționale. De exemplu, în vara anului 2017, CSNTM a trimis o echipă de două persoane în zona centrală a Greciei pentru a digitaliza trei manuscrise deținute de două mănăstiri mici, la Proussas și Tatarnis. Această călătorie în creierii munților a fost complet diferită de călătoria din celelalte două veri, cînd CSNTM a trimis mai bine de 40 de cercetători la Atena pentru a digitaliza cele trei sute de manuscrise deținute de Biblioteca Națională a Greciei. În cei cincisprezece ani de activitate, am lucrat în instituții precum Biblioteca Chester Beatty din Dublin, Biblioteca Medicea Laurenziana din Florența și Muzeul Literaturii din Iași. Am colaborat cu arhive guvernamentale, colecționari particulari, biblioteci universitare, muzee și mănăstiri. Sîntem interesați de noi parteneriate, mai ales în Europa Centrală și Grecia. Indiferent de mărimea instituției sau de numărul manuscriselor, sîntem bucuroși să colaborăm cu oricine, pentru a atinge scopul pe care ni l-am propus: conservarea acestor artefacte neprețuite și punerea lor la dispoziția publicului din lumea întreagă, fără nici un cost. 

Andrew Bobo este coordonator al proiectelor de cercetare la CSNTM (Centrul pentru Studiul Manuscriselor Noutestamentare).