De ce am ales Laboratorul de cariere

Am aflat de Laboratorul de cariere de la Școala de valori, înainte de evenimentul de lansare. Am intrat pe pagina web și a fost dragoste la prima vedere, mi-am dat seama imediat că există un potențial major de impact al inițiativei, potențial la realizarea căruia poate contribui și Consiliul Tineretului din România.

Există multă confuzie în rîndul tinerilor referitor la ce îi așteaptă după terminarea facultății sau a școlii. Nici sistemul de educație nu ajută foarte mult, numărul de consilieri ai carierei care există în sistemul educațional fiind absolut insuficient. Universitățile, de exemplu, ar trebui să aibă cel puțin un angajat în centrele de consiliere la 2000 de studenți, dar cele mai multe nu respectă nici măcar această normă.

În aceste condiții, Laboratorul de cariere realizează un lucru foarte important pentru noi, tinerii – ne ajută să ne înțelegem mai bine perspectivele de carieră, să înțelegem cum putem să ne maximizăm șansele de angajare și să fim mai eficienți. Ne ajută să fim mai bine pregătiți pentru tranziția spre locul de muncă ideal pentru noi.

Inițiativa este posibilă datorită deschiderii incredibile oferite de mediul online. Un număr (aproape) nelimitat de tineri români ar putea beneficia de cursurile oferite de platforma http://www.laboratoruldecariere.ro/, fără costuri și fără a fi nevoie de un număr mare de angajați, ca în cazul sesiunilor care presupun o participare fizică la un seminar, o conferință sau o ședință individuală de consiliere.

Foarte importantă este și colaborarea dintre angajatori, universități și organizații neguvernamentale, trecerea de la arătatul cu degetul dinspre unii spre alții la punerea resurselor la comun pentru a asigura un viitor mai bun tinerilor și societății în general. Fiecare parte poate să contribuie prin adăugarea de cursuri, promovarea și asigurarea sustenabilității financiare a platformei, astfel încît ea să devină o resursă centrală în România pentru învățarea nonformală și în general pentru tranziția dinspre școală spre locul de muncă visat. Cel puțin în ceea ce ne privește, ne dorim să contribuim la o vizibilitate cît mai mare și la promovarea oportunităților asociate în rîndul organizațiilor din rețeaua Consiliului Tineretului din România, peste 250 în total, precum și a instituțiilor publice relevante.

Banca Comercială Română a arătat, prin investiția în Laboratorul de cariere, că înțelege importanța susținerii și creării de inițiative care pot avea un impact general important în societate și în special în rîndul tinerilor. De altfel, noi colaborăm cu BCR și în cadrul programului „Capitala Tineretului din România“, prin care ne dorim să încurajăm orașele, ONG-urile de tineret și companiile să colaboreze și să pună tinerii în centrul dezvoltării urbane, să răspundă cît mai bine nevoilor lor și, bineînțeles, să îi împuternicească să își implementeze propriile idei. Mulțimea de proiecte și evenimente organizate în Cluj-Napoca în 2015, cînd a fost Capitala Europeană a Tineretului, au schimbat deja așteptările și percepția asupra a ceea ce este posibil printr-o astfel de sinergie și vrem să ne asigurăm că asta se traduce în alte experiențe similare și în alte orașe. Sînt sigur că vom lansa împreună și alte inițiative și sper ca și alte companii mari să își mărească interesul și investițiile în proiecte cu potențial major de multiplicare și impact.

Sistemul educațional are multe probleme și mă bucur că ele sînt discutate tot mai des în spațiul public. Dintre or­ga­nizațiile de tineret, cele mai pertinente analize sînt elaborate de Alianța Na­țio­nală a Organizațiilor Studențești din Ro­mânia (ANOSR) și Consiliul Național al Elevilor (CNE). Dintre in­sti­tu­țiile publice, UEFISCDI are o serie de rapoarte extrem de interesante referitoare la po­li­ticile publice în învățămîntul su­perior, rapoarte despre care, din păcate, nu s-a vorbit foarte mult și care abordează în mod profesionist soluții posibile. Date foarte interesante sînt publicate și de CNFIS (Consiliul Național pentru Finanțarea Învățămîntului Superior) printr-un raport publicat anual, de Institutul de Științe ale Educației, dar și de alte instituții și experți.

Cred că prima problemă a educației din România este că deciziile se iau prea des după urechea și interesele ministrului de la un moment dat, ale unor parlamentari influenți sau la solicitările majorității neperformante a sistemului – și prea rar după rapoarte și analize serioase. Asta se vede inclusiv prin faptul că nu reușim, ca stat, nici măcar să reducem semnificativ rata de abandon școlar. În plus, România nu are în mod real o viziune pe termen lung în ceea ce privește reforma educației. Sper ca proiectul „România educată“, inițiat de președintele României, să ducă la un astfel de rezultat și joaca de-a uite reforma, nu e reforma, uite altă reformă, nu mai e nici asta să înceteze. De altfel, România nu își poate permite continuarea exodului tinerilor competenți (brain ­drain), exod care nu va putea fi oprit fără o reformă a sistemului de educație și fără măsuri care să ușureze angajarea tinerilor și întemeierea unei familii, inclusiv creșterea de copii. Iar tinerii nu pot fi prostiți cu discursuri „lacrimogene“ la televizor, ei pot fi atrași doar cu măsuri serioase și credibile și cu șansa unui viitor decent.

Fundamentală pentru schimbarea so­cie­tății este schimbarea atitudinii formate în școală. România are probleme la multe niveluri, de la calitatea educației la corupția din instituțiile publice, probleme a căror rezolvare necesită curaj, creativitate, competența de a lucra în echipă și de a forma rețele, spirit critic și contestarea practicilor dăunătoare, precum și capacitatea de a învăța tot timpul lucruri noi. Avem nevoie de antreprenori, de profesioniști care știu și să concureze, dar și să colaboreze, de lideri care găsesc soluții la probleme complicate și au curajul să iasă din tipare. Un sistem de evaluare bazat exclusiv pe capacitatea de a reproduce informații și pe sancționarea greșelilor duce la teamă de greșeală, la reținere, conformism, supunere oarbă față de autoritate – opusul atitudinii pe care școala ar trebui să o genereze. Asta nu înseamnă că elevii trebuie lăsați să facă „ce vor“ și să „i se urce în cap“ profesorului, fără sancțiuni. Înseamnă însă că trebuie stimulați, cointeresați, implicați altfel în procesul de învățare, într-un mod cu care să rezoneze și căruia să îi înțeleagă utilitatea. În plus, o abordare mai personalizată, în care se pune accent pe competențe și nu pe cunoștințe, ar fi mult mai greu de fraudat și ar descuraja impostura, o altă boală gravă a sistemului de educație. Pentru o astfel de schimbare de paradigmă este nevoie de schimbări fundamentale în formarea cadrelor didactice, trebuie implementate programe de dezvoltare pentru cadrele didactice aflate deja în sistem și, în mod evident, cariera didactică trebuie să devină mai atractivă financiar. Vorbim de schimbări de durată, care necesită viziune și investiție din partea statului.

În paralel, însă, o contribuție extraordinară o pot avea programele de educație nonformală complementare școlii, online (cum este cazul platformei web Laboratorul de cariere) și offline, prin diferite programe și prin implicarea în asociații de elevi, studenți și tineri. În plus, dezvoltarea corespunzătoare a sistemului de consiliere în școli și universități este absolut necesară, precum și creșterea accesului la oportunități de practică și stagii de adaptare profesională (internship-uri) în timpul studiilor și imediat după finalizarea lor. Ajungem din nou la faptul că instituțiile publice, mediul de afaceri și sectorul neguvernamental trebuie să colaboreze și să intervină, prin inițiative complementare, la crearea unui viitor mai bun pentru tineri – iar noi, tinerii, e important să ne interesăm ce oportunități de implicare și dezvoltare avem și să profităm de ele, dar și să ne implicăm activ în influențarea politicilor publice care ne afectează.

Mihai Dragoș este președintele Consiliului Tineretului din România.