Dan POPESCU: Un mare mit

Viziunea comună ce proclamă necesitatea unui canon al frumosului, a unor reguli clare estetice care să orienteze demersul artistic este un mare mit. Arta a fost tot timpul proteică, iar individualitatea demersului artistic s-a acutizat treptat, dar sigur, începînd din Renaştere şi pînă acum. Avangardele moderniste au dat lovitura de graţie în acest sens. Situaţia postmodernă nu face decît să specifice încă un lucru în plus faţă de avangarde: fiecare experiment artistic este o propunere individuală, subiectivă evident, care concurează liber pe o piaţă simbolică deschisă tuturor. În momentul în care arta devine şi marfă, atunci lucrurile se complică, iar diferenţele de cote între artişti sînt influenţate de alţi factori extraartistici cum ar fi marketingul, PR-ul sau abilităţile de vînzător ale galeristului. În altă ordine de idei, cred totuşi că piaţa internaţională de artă are şi "bubele" ei. Aş invita lumea să viziteze cîteva dintre tîrgurile internaţionale de artă, unde lucrările de artă devin "jetoane albastre" pentru bogaţi. Galeriştii descoperă orice talent, artistul este angrenat într-un vîrtej comercial-curatorial teribil, în care răgazul pentru cercetare personală se mută din atelier în avion. Acest lucru îi debusolează pe mulţi. Putem spera ca pseudo-Armaghedonul financiar care se profilează să mai tempereze un pic spiritele. Se va vinde mai puţin, iar selecţia va fi mai acerbă, dar artiştii vor avea mai mult timp liber să cerceteze. Crezi, în continuare, că experţii ar trebui să decidă valoarea unei expoziţii sau "omul din popor" care apare la televizor? În nici un caz omul din popor. Oricine poate să emită o părere despre o lucrare de artă, la fel cum oricine poate să aprecieze un vin. Există însă oenologi care pot intra în subtilităţi şi pot emite judecăţi bine întemeiate. Lumea artei contemporane are criterii interioare de departajare, faţă de care "oamenii din popor" sînt complet străini. Ce i-ai spune cuiva care afirmă (este vorba tot despre "amicul" nostru de pe blog) că L’origine du monde - celebrul tablou "scandalos" al lui Courbet de la 1866 - este "submediocru", "o provocare în genul ţigănesc"? I-aş spune că la fel au crezut şi contemporanii lui Courbet multă vreme. Însă, surpriză, Originea lumii a rezistat testului timpului şi acum face parte din patrimoniul cultural al lumii - asta, indiferent de părerea de mahala a "amicului" nostru.