Cum se zice coach pe româneşte

1 martie 2008   Tema săptămînii

Prin vară, am dat cu totul întîmplător peste un dosar despre coaching, într-o revistă (românească) pe care o răsfoiam pentru prima dată. Ştiam cam ce e coaching-ul în afaceri şi carieră sau life coaching-ul. Văzusem, prin librării, chiar cîteva traduceri de "best-seller-uri internaţionale", la Editura Curtea Veche, precum Coaching de Max Landsberg sau Coaching cu NLP. Cum să fii un coach de succes de Joseph O’Connor şi Andrea Lages. Şi totuşi, în dosarul cu pricina, coordonat, mi se pare, de Lucian Mîndruţă, coaching-ul părea un fenomen nu doar la modă în România, ci unul în plină expansiune... economică. Horea Murgu, preşedintele unui Institut de Coaching la Bucureşti, vorbea despre contracte de 2000-3000 de euro pe zi cu un "Master Certified Coach", de şedinţe telefonice de 30 de minute care costă între 150-300 de euro, dar care pot "rezolva un blocaj organizaţional complex de milioane de euro...". În afară de acest antrenoriat de afaceri, există, se pare, şi coaching de orientare psihanalitică, "coaching-ul de viaţă", un soi de acompaniere care merge mai în profunzime şi nu exclude psihologizarea. Dar ce este coaching-ul şi cum de funcţionează el, aşa transplantat încît nu are nici măcar un lexic propriu, într-o lume mai degrabă sceptică, obişnuită să răspundă la sfaturi şi întrebări indiscrete cu: "Ce’ş copil?", dacă nu "A se scuti!". După o definiţie deja clasică, coaching-ul ar fi o metodă de acompaniament care "îşi propune să îmbunătăţească performanţa şi aptitudinile de învăţare ale subiecţilor, prin feedback, motivare, folosirea eficientă a întrebărilor şi interacţiune care să ajute persoana să se ajute singură". În afaceri e clar: eficienţa primează. Dar în viaţa personală, în fieful propriu, acolo unde fiecare ar trebui să-şi pună singur întrebările? În ce măsură "acompanierea" antrenorului de "supravieţuire" se intersectează cu alte terapii - psihanalitice sau comportamentiste? În ce măsură se exclud sau completează ele, fiind, în cele din urmă, vorba de "funcţionarea" - bună sau rea, eficientă sau perturbată, intens originală sau aliniată la "standarde" - a aceleiaşi "maşinării" umane? Dileme pe care fiecare ar trebui să le aibă în vedere atunci cînd sună la una dintre cele 250 de firme (româneşti!) care practică (şi) coaching-ul, sau îşi face programare la analist. (S. S.)

Mai multe