Cum se văd murăturile din borcanul de feminism

23 octombrie 2013   Tema săptămînii

Mi-am cumpărat acum cîtăva vreme un frigider mare, exagerat de mare – îmi spun cei mai mulţi dintre cei care îmi calcă pragul casei. Dar eu am întotdeauna în mînecă argumentul: un accesoriu cool, dragilor&dragelor, pentru că hardughia ce îmi ocupă jumătate din bucătărie este, de fapt, reflexia unei formule de emancipare în ceea ce priveşte stilul sănătos de viaţă. Pe scurt, mama creşte la ţară curcanul – liber şi fericit pînă la tăiere, ca să se supere mai puţin vegetarienii –, după care eu îl decorez cu diverse, în procesul de alimentare sănătoasă, devenit, astăzi, un laitmotiv al discuţiilor din bodegile hipstereşti. La fel şi cu legumele şi fructele, ferite atent de „chimicale“, de „E-uri“ şi de metode de procesare care le distrug proprietăţile nutritive şi care, prin criogenie, îşi găsesc viaţă tihnită pînă la îngurgitare.

Al doilea argument este extrem de relevant pentru identitatea mea feministă, pe care o afişez cu mîndrie în toate ocaziile. Frigiderul este şi un manifest pentru natura identităţii amintite mai sus, tradus prin minibarul destinat răcoririi serilor de taclale în care punem la cale deşirarea patriarhatului, în spaţiul în care contraopinenţii noştri ne-ar spune că ne asortam cel mai bine – lîngă cratiţe. Este, însă, pentru mine, o formă de apropriere prin contestare a unor practici asociate în special cu masculinul, o modalitate de a pune ţara la cale lîngă tigaia reinterpretată ca manifestare a autonomiei – îmi gătesc, deci exist; îmi gătesc, deci sînt independentă; îmi gătesc, deci hrana mea nu are la bază munca „ne-“ sau prost plătită a altei femei.

„Mofturi!“ aţi putea spune, fără a greşi în mod necesar flagrant. Puţine femei au privilegiul de a găsi în frigiderul lor un motiv de analiză feministă cu direcţia emancipare! Multe speră să găsească ceva în frigider, altfel, romanticizata masă în familie se poate uşor transforma într-una de skandenberg. Normalul? Ne ajută Google să îl găsim, la o simplă căutare după cuvinte-cheie – care altele, în plină toamnă, decît „murături“, „femei“ şi „gospodine“? (Şi recunosc că am avut oarecare emoţii la asocierea „femei“ şi „murături“.) Pe scurt, în cele ce urmează – rezultatele cercetării şi analiza privilegiat feministă a acestora: 

● Categoria roluri de gen tradiţionale

„Sezonul murăturilor pune gospodinele pe drumuri“ – „Am intrat în sezonul murăturilor şi al produselor pentru iarnă, iar în pieţe ar trebui, cel puţin teoretic, să fie o forfotă continuă în această perioadă, fiecare gospodină căutînd să găsească cele trebuincioase pentru proviziile de iarnă, la cel mai bun preţ.“

Feminisme. Normalitatea patriahală împarte lumea în roz şi albastru, în femei şi bărbaţi, reducînd astfel masiv plaja de alegere a indivizilor. Roz înseamnă că fetele se nasc cu borcanul şi reţeta de murături în mînă, dar şi cu înclinaţia instinctivă de a-i îngriji şi de a-i hrăni pe cei din jur. Neconformarea te lipseşte de multrîvnitul titlu de „gospodină“. Nemaivorbind de faptul că gogoneaua poate genera o competiţie acerbă între femei, diluînd astfel suroritatea feminină&feministă. 

● Categoria „Despre emanciparea femeilor prin tripla zi de muncă“

„Iată o femeie simplă, cu instincte de om de afaceri!“ – „Sînt muncitoare. Fac murături în timpul liber, după serviciu. Cultiv legume la noi, în grădina de la ţară. Mie îmi place foarte mult să pun legume la murat. În fiecare an, am pus atît de multe pentru familie, încît nu le puteam consuma. Erau exagerat de multe şi mi-a venit ideea să vînd.“

Feminisme. Şi dacă de muncile casnice şi de îngrijire nu poţi scăpa (prima zi de muncă), şi dacă munca plătită ţi-o asumi pentru că îţi aduce punerea în valoare în principal ca individă autonomă şi nu numai ca mamă, soţie, fiică a cuiva – (a doua zi de muncă), de ce să nu pui şi murături ca să mai aduci un ban în casă (a treia zi de muncă)? Că doar eşti principala responsabilă de bunăstarea familiei şi nu va sări nimeni ca ars că te speteşti cam mult, aşa cum o fac în momentul în care propui cote de reprezentare pentru femei în Parlament sau scoaterea violului şi a violenţei domestice din Legea medierii. Nu în ultimă instanţă, a fi femeie presupune, în foarte multe cazuri, şi luarea unor decizii care se pot înscrie uşor în categoria managementului subzistenţei. Ai bani puţini, nu îţi permiţi să cumperi – şi atunci, ce faci în timpul liber? Munceşti, desigur, acasă – un răspuns atît de des întîlnit în rîndul femeilor pe care le-am intervievat de-a lungul timpului. 

● Categoria forum şi reviste  pentru femei sau despre „Şi frumoasă, şi devreme acasă“

„Murăturile te ajută să îţi păstrezi silueta.“

Feminisme. Ca femeie, fă bine şi ai grijă cum arăţi, că doar nu degeaba ţi se spune „sexul frumos“. Aşa că vrem borcanele pline şi 90 – 60 – 90, altfel, soţul e îndreptăţit să mai calce şi cămara altei gospodine. Că doar nu îşi poate lăsa nesatisfăcute nevoi pe care o societate nedreaptă i le-a vîrît pe gît, lăsîndu-l parcă, astfel, într-un înec perpetuu.

Concluziile să le tragă bărbaţii că doar în asta i-a specializat natura. Nu cultura?! 

Diana Elena Neaga este lector dr. la Universitatea „Nicolae Titulescu“, membră a Societăţii de Analize Feministe AnA, editor al revistei academice Analize – Journal of Gender and Feminist Studies şi al volumului Gen şi cetăţenie în România, publicat la Polirom în 2013.

Mai multe