Cum era pe vremea mea…

Nu mai e ce-a fost odată! Lumea a evoluat, familia s-a schimbat. E chiar atît de grav? Cine-i vinovat? Televizorul, calculatorul, femeia, emanciparea, globalizarea, criza (crizele), lipsurile, excesele? La Urziceni (oraş mic, dar cu echipă de fotbal mare) lumea pare relaxată şi bine aşezată. Familia e familie. La Bucureşti, lucrurile stau puţin altfel. Lumea e mai îngrijorată şi se gîndeşte la vremurile bune. Pentru unii, în vremurile bune, familia era celula de bază a societăţii. Astăzi, a rămas doar celula. Restul e nostalgie... Pentru un tînăr din Franţa, familia e modernă. Şi e bine că e aşa, zice el, căci, oricum, familia tradiţională nu era deloc… reală. 1) Ce înseamnă familia? 2) Cum era ea pe vremuri? 3) Cum este astăzi? 

Manuela, 11 ani, Urziceni: 1) Familia înseamnă să ai pe cineva lîngă tine, apropiat, şi să-l iubeşti... cineva care te-ajută şi care îmi ia tot ce vreau eu... Familia se compune din iubire, respect şi… atît. Cînd ai o problemă îţi trebuie un ajutor din partea familiei pentru că aşa, singur, nu prea are rost, nu ştiu cum să spun… familia îţi mai dă răspunsuri şi te ajută atunci cînd îţi trebuie ceva... 2) Păi, familia e la fel… bine, că a mai îmbătrînit aşa, dar n-are nimic... asta e normal. Mi-am mai cumpărat ceva nou în casă, dar, în rest, familia e la fel, relaţiile sînt la fel. 3) Familia se reuneşte de Paşte şi de Crăciun, mai mergem în vizite, la sfîrşit de săptămînă facem o prăjitură, facem treabă în gospodărie (că înainte făcea doar mama cu mamaia, acum facem cu toţii) şi ne ajutăm unii pe alţii.

Familia în viitor o să rămînă la fel chiar dacă se mai schimbă lucrurile cum am văzut eu la televizor... familia rămîne la fel, obişnuită, ca pînă acum.

Elvira, 45 de ani, contabil, Urziceni:  1) E greu să descrii în cuvinte... familia e totul. 2) E o mare diferenţă între ce a fost şi ce e acum familia... adică nu mai sînt tradiţii, nu mai există respect… foarte mare diferenţă, relaţiile copii-părinţi nu mai sînt aceleaşi. Te gîndeşti că a rămas satul care mai păstrează din tradiţii, dar oraşul a inundat prea mult sau oamenii, venind la serviciu în oraş, şi-au schimbat concepţiile, nu mai sînt aceleaşi. 3) E clar că vremurile au schimbat familia, tot progresul ăsta, toate tehnologiile parcă au făcut să treacă şi timpul mai repede, totul se face în grabă, serviciu, acasă, şi te trezeşti uneori că eşti prea obosit, că nu mai ai răbdare, nu mai ai energie şi pentru ceilalţi.

Un domn pensionar, Bucureşti: 1) Familia e cum ţi-o faci. Sădeşti bine, culegi bine. Asta e. Înţelegeţi ce vreţi de-aici. 2) şi 3) Pe vremuri era seriozitate. Că zicea preotul „pînă cînd moartea vă va despărţi“. Acuma se despart ei singuri. Din nimic... Şi copiii... îi ţineai lîngă tine, îi educai, îi învăţai, acuma îi cresc calculatorul şi televizorul. Că familia e ocupată! Şi te mai miri de ce-a ajuns lumea aşa...

Dora, 51 de ani, funcţionar, Bucureşti: 1) Familia este ceva ce-ţi doreşti cu ardoare dacă nu-l ai şi reversul e opusul la ce-am zis… Fără filozofie. 2) Familia a evoluat în multe privinţe în jos, e şi asta o evoluţie, nu? Nu mai sînt bunicii care erau, care ne spuneau basme, erau calmi şi buni, eram mai apropiaţi de ei decît de părinţi. 3) Unde-o s-ajungă familia? O s-ajungă foarte rău. Că ce era înainte nu se mai întoarce. Poate mai există cîteva fărîme din lumea aia veche pe ici, pe colo, pe la ţară... În rest, la oraşe, au rămas străbunicii de care nu mai are nimeni nevoie şi restul... supermarketuri, că astea au înflorit peste tot, supermarketuri şi străbunici!


Antoine, Franţa, 28 de ani (din care 7 în România): 1), 2) şi 3): Problema e că odată cu vîrsta devii nostalgic. Cînd aud pe părinţii mei zicînd „pe vremea noastră…“ înnebunesc. Mă gîndesc că ei s-au luptat ani de zile, au făcut ’68, au făcut revoluţii, ca să nu mai audă asta de la părinţii lor, şi acum ei revin la acelaşi lucru şi-ţi zic: măi, pe vremea noastră, noi eram civilizaţi, eram educaţi, voi sînteţi nişte barbari! În Franţa, este acum o reclamă care a iscat un mic scandal, mama mea, de pildă, e foarte ofensată de acest tip de mesaj. O publicitate pentru o marcă de maşină arată un tip care tot aleargă cu copilul primei soţii, cu copilul celei de-a doua, a treia şi tot aşa, adică tatăl care recuperează copiii din toate familiile pe care le-a creat! Şi mama zice că e o ruşine, că nu e bine să arăţi asta, că nu e un model de urmat... Dar ideea era să prezinte o maşină pentru familia modernă. A evoluat maşina, dar a evoluat şi familia. Mie mi se pare o reclamă cu nerv deja, arată o viziune a familiei mai apropiată de realitate decît modelul ăsta iudeo-creştin impus de secole... Şi, în loc să stigmatizezi această schimbare, mai bine o arăţi ca realitate, nu-i nimic ruşinos sau dramatic în asta. Pentru mine, o familie destructurată nu e neapărat o dramă. Prefer să-i văd despărţiţi decît să-i văd nefericiţi!

Cum va fi familia în viitor? Răspunde Manuela, 11 ani: Familia în viitor o să rămînă la fel, chiar dacă se mai schimbă lucrurile cum am văzut eu la televizor... familia rămîne la fel, obişnuită, ca pînă acum. N-aş schimba nimic la familia mea, îmi place aşa cum e, fiecare cu personalitatea lui, aici n-ai cum să schimbi. Atît am avut eu de spus.