Cum am ajuns cu toţii "subiecţi financiari"
În timp ce protestele din Zuccotti Park erau în plină desfăşurare, încurajate de susţinerea declarată a sindicatelor, la Universitatea din New York a fost organizată o conferinţă susţinută de profesorul Arjun Appadurai, a cărui specializare ca antropolog în domeniul sociocultural l-a plasat la vîrful ierarhiei academice şi i-a asigurat o carieră strălucitoare de autor. Cărţile sale Modernity at Large (1996) şi Fear of Small Numbers (2006), precum şi numeroasele articole în reviste de specialitate, în care şi-a articulat viziunea despre imaginarul social, sînt analize subtile ale efectelor globalizării asupra lumii de azi.
Citind titlul conferinţei – „New Directions in the Anthropology of Objecthood“ – ar fi fost greu să-ţi dai seama ce direcţie va lua exact discursul lui Arjun Appadurai programat la Silver Center, New York University. Cum eram totuşi interesată de vorbitor, a cărui carte, Fear of Small Numbers. An Essay on the Geography of Anger („Teama de numere mici. Eseu despre geografia furiei“), îmi deschisese recent ochii asupra efectelor degradării statului-naţiune într-o lume globalizată, am urcat la Departamentul de Media, Cultură şi Comunicare pentru a asista la conferinţă, fără să ştiu despre ce va fi vorba exact.
Luîndu-şi ca punct de start antropologia obiectelor, Appadurai a executat cu eleganţă un excurs prin bibliografia în domeniu, amintind cum în secolul al XX-lea în societăţile seculare locul Sacrului a fost luat de Societate şi subliniind că, în faza următoare, locul acesteia a fost luat de Piaţă. Nu mai e nici o noutate pentru nimeni că lumea e dominată astăzi, mai mult ca niciodată, de interesul economic şi că lăcomia a provocat criza financiară mondială. Dar, coborînd mai adînc înăuntrul sistemului care a produs „financializarea“ societăţii contemporane, Appadurai, analizează mecanismele concrete pe care se bazează tranzacţiile financiare. Cardul – care este astăzi parte din stilul de viaţă contemporan, cheia vieţii noastre materiale – este unul dintre cele mai periculoase, fiindcă face legătura dintre „vizibil“ şi „invizibil“, la fel ca instituţiile financiare, adevărate „totemuri“ ale noii religii a banului. Apoi, elementele mai puţin concrete, precum „ipoteca“, „amortizarea“, „acţiunile“, „asigurarea“, „pensia“ (strîns legată de fondurile de pensii) – toate elemente care au fost extrem de puţin chestionate şi adesea deloc înţelese de aşa-zişii beneficiari, înainte de criza financiară din 2008. Baza acestui sistem financiar rezidă în calcule de probabilitate şi statistici, cu ajutorul cărora băncile au reuşit să creioneze profilul fiecărui „subiect financiar“ şi să creeze produse customizate, convingîndu-şi clienţii să intre în combinaţii financiare care le angajau nu numai eul prezent, ci şi pe cele viitoare, „arestînd“ cu totul proiectele de viaţă ale oamenilor şi subjugîndu-le unor interese financiare aflate la vîrful piramidei. Fiecare dintre noi – demonstrează Appadurai, citîndu-l pe filozoful englez Derek Parfit (On What Matters, 2011) – este o persoană diferită în momente diferite ale vieţii sale, în sensul cel mai profund, dar lumea finanţelor nu ţine cont de dimensiunea etică a problemei, ci vede acest lucru doar ca pe o oportunitate de a face şi mai mulţi bani, provocînd în schimb „dezordine etică“.
Instrumentele de mai sus, oferite „subiecţilor financiari“, fac parte din cosmologia capitalismului, care le creează acestora impresia că devin proprietari în urma investiţiilor făcute – împrumutul pentru cumpărarea unei case, de exemplu –, deşi în realitate sînt numai proprietarii unei ipoteci, casa fiind a băncii pe tot parcursul contractului dintre părţi, care se întinde de cele mai multe ori pe decenii întregi.
Principalul colaborator al sistemului financiar în încercarea de a transforma cît mai multe persoane în „subiecţi financiari“ – demonstrează Appadurai – a fost în tot acest timp şi este în continuare mass-media, care a contribuit susţinut la construirea cosmologiei capitalismului prin abundenţa de ştiri legate de lumea afacerilor, aşa-zisele pagini de „lifestyle“ – care conving oamenii în mod subtil că ar trebui să aspire la standarde de viaţă care nu le sînt necesare şi de care altfel nu le-ar păsa, modificîndu-le subtil proiectele personale de viaţă, fiecare unic în felul său, şi aducîndu-le la un numitor comun înspre avantajul lumii afacerilor şi a banilor. Exemplul cel mai bun la conferinţa lui Appadurai a fost Steve Jobs, care murise cu o zi înainte, ceea ce a declanşat o avalanşă de articole în ziarele americane (şi în lume), transmisiuni televizate etc., această acţiune concertată a mass-media aruncînd-l pe „tatăl iPhone-ului“ în Pantheon-ul eroilor contemporani, un „icon“, cum a fost numit, parte din cosmologia capitalismului.
Înlocuirea Societăţii cu Piaţa a dus în ultimele două decenii la dispariţia unor valori precum solidaritatea socială. De aceea e nevoie astăzi – a concluzionat Appadurai – de o critică socială bazată pe înţelegerea metodelor folosite de lumea financiară şi a experimentelor financiare în care sîntem cu toţii implicaţi odată ce am acceptat să devenim, sub o formă sau alta – împrumuturi, asigurări, depuneri la fondurile de pensii etc. – „subiecţi financiari“.
Soluţia – susţine profesorul Appadurai – nu este nici să ieşi cu totul din sistemul financiar, dar nici să-i devii loial, acceptîndu-i necondiţionat regulile, ci să iei poziţie din interior, să creezi distanţa necesară analizei, „să fii în afara sistemului gîndind despre el“.
„Acum, mai mult ca niciodată, e nevoie de o critică socială. Oamenii implicaţi în Occupy Wall Street sînt cei ce prevestesc acest lucru“ – a spus Arjun Appadurai în încheierea conferinţei sale.
Iată o intervenţie strălucită, prin care lumea academică se dovedeşte pe deplin contemporană cu societatea în care funcţionează.
Cristina Modreanu este critic de teatru.
Foto: C. Modreanu