Cu un concert în Piața Constituției sîntem toți datori
În 1990, fotograful japonez Norihiro Haruta a sosit la București. Era tînăr, în vîrstă de doar 22 de ani, și curios să vadă cum arată capitala unei țări proaspăt ieșite din comunism. Fotografiile sale au rămas faimoase, ilustrînd un București sărăcăcios, în șantier, încă plin de cozi prelungi la alimente și care abia se învăța cu democrația.
Mai multe imagini înfățișează Piața Constituției și, în spate, încă nefinisată la interior, Casa Poporului, viitor Palat al Parlamentului. Povestea e cunoscută. După cutremurul din 1977, sistematizarea Capitalei a devenit un subiect de mare importanță pentru conducerea socialistă. Planul pentru un nou centru civic al orașului s-a pus în mișcare prin mutarea a mii de oameni și demolarea cartierului Uranus (zona cuprinsă în prezent între Piața Unirii și Piața Constituției), o zonă pitorească, înțesată de clădiri de patrimoniu, cu arhitectură Art Déco și modernistă. Au fost dărîmate, de asemenea, mai multe lăcașe de cult din zonă, una dintre puținele norocoase fiind biserica mînăstirii Mihai Vodă, coborîtă de pe deal cu mari eforturi și mutată în spatele unor blocuri, pe strada Sapienței nr. 4.
A rămas în urmă un spațiu generos, care, de la începutul anilor 1990 și pînă acum, și-a schimbat locul în conștiința populației. Este unul dintre primele obiective spre care se îndreaptă grupurile de turiști, căutînd să afle istoria orașului. Urcînd dealul, de pe terasa Muzeului Național de Artă Contemporană, găzduit într-o aripă a Palatului Parlamentului, se poate vedea o panoramă frumoasă a Bucureștiului. Spațiul, amplu și care poate găzdui adunări mari de oameni, este în continuare revendicat atît public, cît și politic: fiind cu vedere la Parlament și la Ministerul Justiției de vizavi, Piața Constituției a fost nu doar o dată punctul terminus al unor marșuri de amploare împotriva guvernării.
Pe de altă parte, pentru public, administrația organizează în Piața Constituției, în perioada sărbătorilor, două mari tîrguri care adună peste un milion de vizitatori din București și de aiurea, atrași de spectacolul vizual impresionant: de Crăciun, un brad înalt de 30 de metri, luminat și decorat, zeci de căsuțe ca de turtă dulce sau, de Paște, personaje costumate în iepurași. Pentru mine, cel puțin, un deliciu de neratat de sărbători e să simt aroma cozonacilor și cea a vinului fiert, cu atît mai puternice în aerul iernatic. Tot o experiență de neratat (sau de făcut măcar o dată-n viață, dacă nu rezistați prea bine la frig): în Piața Constituției are loc, în fiecare an, o mare petrecere de Revelion, cu muzică și artificii.
Spațiul vast al Pieței Constituției este, totodată, locul ideal pentru concerte de mari dimensiuni. În ultimii zece ani, aici au urcat pe scenă multe nume mari din muzica internațională, de diverse genuri, de la AC/DC sau Bon Jovi, Elton John, Rihanna, Lady Gaga sau Robbie Williams pînă la Leonard Cohen și The Cure. Unul dintre concertele care mi-au rămas multă vreme în minte a fost, în 2013, cel al lui Roger Waters, în cadrul turneului The Wall. Probabil vă amintiți și dvs. seara toridă de august, animațiile proiectate pe ecrane, melodiile care te făceau să tremuri, energia publicului, omul de pe scenă, cu chitara în mînă, euforia de după.
Și mi-a mai rămas în cap un amănunt: înaintea show-ului, Valeriu Zgonea, pe atunci președintele Parlamentului, a încercat un gest simbolic, rugîndu-l pe muzician să „dărîme“ împreună o bucată din zidul Casei Poporului, astfel redînd clădirea oamenilor. Waters a refuzat, însă, nedorind ca spectacolul său să fie manipulat politic.
Foto: Teo Ungureanu