Cu (b)anii, vîrsta dispare

Ca atunci cînd dai cu cremă cu Q10. Scoţi ochiul dracului din portofel şi toată lumea (bună) îţi zîmbeşte. Scoţi banul şi nu numai că nu mai eşti bătrîn (eşti în etate), nu te-ai pensionat, ci te-ai retras din activitate. Pentru că, dacă reduce ridul, de ce n-ar reduce banul şi multele nuanţe peiorative pe care le cam înghite personalul românesc al vîrstei a treia? ...Aşa am fost provocată să descopăr, în lumea celor bogaţi şi dornici de party-all-the-time, via lumea cluburilor de fiţe din Bucureşti, cum sînt priviţi şaizeciştii (şi peste) de către treizecişti (şi sub). Bună seara, domnişoară, unde vă duc? Taximetristul de firmă serioasă îşi făcea treaba, cu o morgă la fel ca firma. Şi profesională. Pînă i-am dat adresa, care i-a aruncat dintr-odată, într-o exclamare insinuantă, tot profesionalismul pe apa sîmbetei: Aa! Te duci la club, păpuşă? Şi ştiu cam ce crede el despre oamenii (mai ales cei cu fustă scurtă) care îi dau, sîmbătă seara, acea adresă. Dar mă împrietenesc cu el, îl fac să mă audă, dincolo de stereotip. Ce oameni îi duce maşina galbenă acolo? Oameni cu bani, mai multe nu ştie despre ei... nu se prea împrieteneşte cu oamenii ăştia. Nici ei cu el. Tineri, bătrîni? Şi din cei în vîrstă sînt o grămadă... să stau eu liniştită, dar - adaugă repede şoferul, ca nu care cumva să înţeleg greşit - niciodată, absolut niciodată într-un club de fiţe, un senior, de trece de al treilea prag de vîrstă, nu va fi tratat ca atare. Adică? Fără respect. "De ce?" e o întrebare retorică. Totuşi un angajat de acolo îmi răspunde. Una la mînă: seniorul de fiţe nu e în nici un caz dintre cei ce îngroaşă rîndurile pensionarilor la coadă la compensate (iar ideea că un asemenea pensionar ar veni aici e absurdă - ăştia n-au nici cu ce să treacă strada) şi doi la mînă: cu cît mai bătrîn, cu atît mai bine. Cum aşa? Păi, ăia de abia de le-a dat mustaţa, n-au ei banul lor, ci pe al sponsorului, iar dacă sponsorul vrea, sponsorul poate să taie cordonul ombilical. Uite "aşa", şi pocneşte din degete. Aici, aşadar, seniorul are avantajul vîrstei... Cu toate că, dacă e bătrîn şi îşi permite high life şi fiţe, nu mai e deloc "bătrîn". E babac, patron sau sursă, denumirile sînt cu duiumul, respectul, unul singur. Niciodată, nici măcar între ei, n-ai să auzi un lucrător într-un club de fiţe spunînd despre un client în etate, "tataie" sau "moşneag". Dacă ai de-a face cu o asemenea persoană, te duci la el cu fluturi în stomac, nu cu privirea în privirea lui, te duci imediat ce apare, cu un respect din ăla, că abia îndrăzneşti să ridici ochii din tavă. Că adică "ăla" e "cineva". (Antagonic, taman pe-ăştia mai tineri îi iei la mişto. Le mai dai şi peste bot... ţi-am mai zis, ăia din sponsorizări trăieşte şi cînd te dai mare pe banii altuia, nu îndrăzneşti mai mult.) Şi mă uit puţin în jur. La mese, cîţiva domni în etate, "sponsori", "surse" sau pur şi simplu "domni", privesc relaxaţi, pe deasupra ochelarilor subţiri şi a rotocoalelor de trabuc, tinerii care se zbenguie disperat pe ringul de dans. Cu superioritate, fără melancolie. Că au cu ce.