Copilăria după gratii - interviu cu comisarul-şef Nicolae TĂTULESCU

29 noiembrie 2011   Tema săptămînii

Care este situaţia actuală a infracţionalităţii minorilor din România?

Din 2004 pînă în 2008, există o descreştere semnificativă a efectivelor, urmată apoi de o uşoară creştere, pe fondul actualelor condiţii socio-economice.

Referitor la ponderea principalelor categorii de infracţiuni, constatăm o relativă conservare a acestora. Astfel, în 2004, 82,3% dintre minori au săvîrşit infracţiuni contra patrimoniului, în timp ce, în anul 2011, 82% execută pedepse privative de libertate pentru acest tip de fapte penale. De asemenea, se menţine procentul de 7% al infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală. Evidenţiem, însă, tendinţa de uşoară creştere a numărului de infracţiuni comise contra persoanei, de la 7% (2004), la 9% (2011) – aspect relevant pentru planificarea intervenţiilor recuperative de specialitate.

Legislaţia în cazul infracţionalităţii minorilor

Cît de bine este pusă la punct legislaţia noastră cu privire la infracţiunile comise de minori?

Conform prevederilor legale aflate în vigoare, minorilor care au săvîrşit infracţiuni li se pot aplica două tipuri distincte de sancţiuni penale: măsura educativă a internării într-un centru de reeducare şi pedeapsa privativă de libertate.
Măsura educativă a internării în centrul de reeducare se realizează în baza Decretului nr. 545/1972 şi este destinată recuperării psihosociale a minorilor cu vîrste cuprinse între 14 şi 18 ani care au săvîrşit fapte penale. Potrivit art. 104 Cod Penal, această măsură se ia în scopul „reeducării minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobîndi învăţătura necesară şi o pregătire profesională în funcţie de aptitudinile sale”. Astfel, minorul rămîne în centru minimum un an, după care, la propunerea Consiliului profesoral, instanţa competentă poate decide punerea sa în libertate. Măsura internării poate fi prelungită, dacă se apreciază că aceasta este în favoarea dezvoltării minorului.

Executarea pedepselor privative de libertate de către minori se realizează în baza Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Potrivit acesteia, minorii care au săvîrşit fapte penale sînt deţinuţi în unităţi de profil, respectiv penitenciare pentru minori şi tineri (Tichileşti, Craiova, Bacău şi Tîrgu-Mureş). Conform Legii nr. 275/2006, minorii şi tinerii aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate trebuie să fie incluşi în programe speciale de consiliere şi asistenţă, locul central fiind atribuit activităţilor de şcolarizare.

Noul Cod Penal aduce modificări semnificative în ceea ce priveşte răspunderea penală a minorilor care săvîrşesc infracţiuni. Titlul V – Minoritatea (art. 113 – art. 134) reglementează condiţiile răspunderii penale şi sancţiunile aplicabile minorilor care încalcă dispoziţiile legale. Cu privire la limitele răspunderii penale, acestea rămîn neschimbate, însă pedepsele aplicabile minorilor au fost modificate. Astfel, minorilor li se pot aplica măsuri educative care sînt de două tipuri: neprivative de libertate (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfîrşit de săptămînă şi asistarea zilnică) şi privative de libertate (internarea într-un centru educativ şi internarea într-un centru de detenţie). Măsurile educative privative de libertate pot fi dispuse de instanţă atunci cînd minorul a mai săvîrşit o infracţiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat sau atunci cînd fapta săvîrşită este de o gravitate deosebită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită fiind de 7 ani sau mai mare ori detenţiune pe viaţă.

Cum sînt diferenţiate infracţiunile de acelaşi tip comise de un minor, respectiv un adult?

Administraţia Naţională a Penitenciarelor are în competenţă domeniul execuţional penal, aplicarea tratamentului diferenţiat, în cazul minorilor, realizîndu-se în condiţiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Întreaga activitate cu minorii aflaţi în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se desfăşoară în conformitate cu prevederile documentelor internaţionale, pe care România le-a ratificat: Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului, Ansamblul Regulilor Minime ale Naţiunilor Unite – Regulile de la Beijing (1985), Recomandarea CM REC (2008) 11 a Comitetul de Miniştri ai statelor membre referitoare la regulile europene pentru minorii care fac obiectul unor sancţiuni sau masuri dispuse de organele judiciare, Convenţia împotriva torturii, a tratamentelor inumane sau degradante, Recomandarea nr. R(89) 12 a Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, adoptată la data de 13 octombrie 1989 şi expunerea de motive – Educaţia în penitenciar.

Este legislaţia în interesul minorilor?

Viziunea serviciului penitenciar este aceea că trebuie să dobîndească statutul de partener social, de care comunitatea are nevoie, avînd în vedere că persoanele private de libertate aparţin comunităţii, iar instituţia de detenţie, oferă un serviciu esenţial pentru societate. În aceste coordonate, în recuperarea minorilor, un rol esenţial revine instituţiilor şi organizaţiilor din societatea civilă. Prin menţinerea legăturii persoanelor private de libertate cu familia şi, în sens larg, cu comunitatea, se urmăreşte, pe de o parte, diminuarea efectelor negative ale privării de libertate iar, pe de altă parte, implicarea comunităţii în procesul de reintegrare socială.

Consecutiv acestui deziderat, activitatea recuperativă destinată delincvenţilor juvenili presupune crearea unui cadru de suport comunitar ce facilitează reinserţia socială, prin stabilirea de parteneriate cu sectorul public şi privat (încheierea de protocoale de colaborare cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale). În contextul colaborărilor interinstituţionale, se stabilesc bazele desfăşurării unor proiecte comune de intervenţie recuperativă, care să favorizeze incluziunea socială a persoanelor private de libertate.

Cît de mulţi dintre cei care au ajuns o dată la închisoare recidivează?

Comportamentul delincvent al minorilor s-a dezvoltat la conjuncţia mai multor factori de risc:
riscuri fiziologice (probleme de sănătate, părinţi bolnavi, consumatori de alcool); riscuri economice (părinţi şomeri, venituri care situează familia la limita de jos a sărăciei, existenţa mai multor copii); riscuri socio-culturale (stimulare intelectuală şi culturală săracă, părinţi cu un nivel de instrucţie şi educaţie precar, violenţă intrafamilială, absenţa unor modele comportamentale pozitive, care să valorizeze munca, respectul celorlalţi şi al normelor sociale, traiul cinstit); riscuri educaţionale (relaţii conflictuale între părinţi, pedepse fizice, relaţionare lipsită de implicare afectivă, practici deficitare ale educaţiei parentale, lipsa satisfacţiei şcolare şi a încrederii în sine).

În cazul minorilor care au săvîrşit infracţiuni, finalitatea demersurilor recuperative vizează, cu prioritate, formarea/dezvoltarea comportamentelor dezirabile social şi prevenirea terţiară a recidivei. Educaţia şi asistenţa de specialitate a acestora include programe educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială, planificate în funcţie de durata petrecută în centrul de reeducare sau, după caz, în penitenciar, astfel încît perioada executării pedepsei să fie concepută sub forma unui demers constructiv.

Din cîte ştiu, există doar două penitenciare pentru tineri – cel de la Craiova şi cel de la Tichileşti. Sînt suficiente?

În România, în acest moment există patru penitenciare destinate executării pedepselor privative de libertate la care au fost condamnaţi minorii şi tinerii: Craiova, Tichileşti (judeţul Brăila), Bacău şi Tîrgu-Mureş. Alături de cele patru instituţii enumerate anterior mai există trei Centre de reeducare destinate minorilor care au fost condamnaţi de instanţele de judecată la pedeapsa internării într-un centru de reeducare: Găeşti (băieţi şi fete), Tîrgu Ocna (băieţi) şi Buziaş (băieţi). Conform site-ului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la data de 25.10.2011, în penitenciarele de minori şi tineri se aflau 1777 de persoane, din care 212 minori. În cele trei centre de reeducare se aflau la aceeaşi dată 161 de persoane din care 156 de minori. În întregul sistem penitenciar se aflau 452 de minori. (sursa: http://anp-just.ro/frame.php?page=dinamica.php)

Menirea penitenciarului

Ce tipuri de infracţiuni comit minorii care ajung la penitenciarul din Craiova?

Cele mai frecvente infracţiuni comise de minorii aflaţi în P.M.T. Craiova sînt furtul şi tîlhăria. Persoanele private de libertate considerate ca fiind minore au vîrsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. Principalele cauze care duc la comiterea de infracţiuni pentru persoanele din această categorie sînt: lipsa unui suport familial adecvat, abandonul şcolar sau frecvenţa redusă a cursurilor şcolare, anturajul sau teribilismul specific perioadei adolescenţei.

Care este menirea penitenciarului pentru minori şi tineri?

Menirea instituţiilor penitenciare din România rezultă din misiunea serviciului penitenciar: „Administraţia Naţională a Penitenciarelor este serviciul public responsabil cu aplicarea regimului de detenţie şi cu asigurarea intervenţiei recuperative, în condiţii care garantează respectarea demnităţii umane, facilitînd responsabilizarea şi reintegrarea în societate a persoanelor private de libertate şi contribuind la creşterea gradului de siguranţă a comunităţii, menţinerea ordinii publice şi securităţii naţionale. Administraţia Naţională a Penitenciarelor aplică în domeniile de competenţa sa strategia Guvernului României privind executarea pedepselor şi măsurilor privative de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti.” (Extras din proiectul Strategiei de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru perioada 2010-2013.)

Prin aplicarea legii 275/2006 – legea pentru executarea pedepselor privative de libertate, funcţia educativă a instituţiilor penitenciare a fost adusă în prim-planul activităţii curente.

În penitenciarele de minori şi tineri primează interesul pentru încadrarea minorilor şi tinerilor în programe educative, de formare profesională şi ocupaţionale, de tip hobby. Majoritatea celor care ajung în penitenciarele de minori şi tineri au grave carenţe educaţionale sau de relaţionare. Odată identificate, pentru fiecare persoană se elaborează un program specific personalizat de intervenţie recuperativă, structurat în funcţie de fapta comisă, personalitate, nivel de cunoştinţe acumulate anterior şi perioada pe care urmează să o petreacă în detenţie. Toate activităţile desfăşurate cu aceştia vizează acumularea de noi cunoştinţe (uneori la nivelul de bază – alfabetizare), descoperirea unor înclinaţii artistice sau abilităţi fizice, formarea profesională şi, nu în ultimul rînd, dezvoltarea unui set de competenţe sociale necesare pentru reintegrare în societate.

La finele unui astfel de program complet derulat, se estimează că minorul sau tînărul va avea un nivel mai ridicat de cunoştinţe, un nivel mai mare al stimei de sine, abilităţi de relaţionare sporite, va cunoaşte o meserie sau va întruni condiţiile pentru a-şi putea continua studiile. În toate aceste demersuri, ideea principală este aceea de a respecta regulile şi de a respecta semenii şi munca acestora.

Cum arată o zi din viaţa unui deţinut de la Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova?

O zi obişnuită presupune, pentru cei mai mulţi dintre tinerii şi minorii din penitenciar, încadrarea într-un program stabilit în funcţie de regimul de executare aplicat, nevoilor de educaţie identificate şi pasiunilor pe care aceştia şi le-au descoperit. În general, ziua debutează cu apelul de dimineaţă şi servirea micului dejun. După acestea, cei cuprinşi în activităţi se deplasează la: şcoală, club sau locuri de muncă. După pauza de prînz încep şcoala cei care au cursuri după amiaza, iar elevii de dimineaţă se îndreaptă către atelierele de terapie ocupaţională sau terenul de sport. Cei care sînt cuprinşi în activităţi productive sau gospodăreşti, la finele celor 8 ore de muncă îşi petrec timpul în camere sau în curţile de plimbare. Practic, activităţile în afara camerelor se încheie cu apelul de seară, după servirea cinei. Sînt şi excepţii de la acest program; cei care sînt prezentaţi la instanţele judecătoreşti şi cei care stau o perioadă prea scurtă în penitenciar pentru a putea fi cuprinşi în astfel de programe.

Proiecte şi colaborări

Ce a vizat proiectul „Îmbunătăţirea accesului tinerilor aflaţi în penitenciare la programe de formare profesională şi integrare pe piaţa muncii pe parcursul şi după executarea pedepsei”?

În ziua de 22 noiembrie, a avut loc în Bucureşti Conferinţa naţională de finalizare a proiectului. Activităţile proiectului se vor finaliza la data de 01.12.2011, dată de la care vor demara activităţile de sustenabilitate. Proiectul la care faceţi referire este un proiect strategic, derulat de un consorţiu de parteneri români şi austrieci, este finanţat din Fondul Social European, iar cererea de finanţare totală a proiectului este în valoare de 18.500.000 RON.

Oportunităţile oferite de implementarea acestui proiect s-au concretizat în acţiuni derulate în penitenciarele pentru minori şi tineri din Tichileşti şi Craiova, parteneri în cadrul proiectului alături de un consorţiu format din: Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România, Bundesministerium für Justiz, Vollzugsdirektion (Ministerul Justiţiei, Direcţia Penitenciare) Austria, Oesterreichischer Berufsverband der Sozialarbeiterinnen (Federaţia Asistenţilor Sociali din Austria) OBDS şi Centrul de Formare Continuă şi Evaluarea Competenţelor în Asistenţa Socială (CFCECAS).
Primii paşi pentru dezvoltarea acestui proiect au avut ca premisă faptul că perioadele petrecute în penitenciar, fără o activitate susţinută de reintegrare socială, determină creşterea riscurilor de stigmatizare socială şi scad achiziţia de competenţe profesionale pe care tinerii o obţin în general prin contactul cu diferite surse ale cîmpului socio-educaţional, familie, societate sau mediu profesional, alterîndu-se astfel percepţia muncii.

Programul propus în activităţile proiectului şi-a dorit să fie cît mai eficient, în măsura în care dezvoltarea unui program perfect de integrare a tinerilor pe piaţa muncii constituie încă o temă de interes atît pentru practicieni, cît şi pentru cercetători.

Avînd o complexitate ridicată, proiectul s-a adresat în egală măsură tinerilor care se află în penitenciare pentru executarea unor pedepse privative de libertate, personalului din penitenciarele de minori şi tineri din Tichileşti şi Craiova, potenţialilor angajatori care pot integra pe piaţa muncii tineri ce au finalizat executarea pedepselor privative de libertate, dar şi personalului care oferă servicii sociale şi de ocupare, publice şi private, pentru a dezvolta servicii adecvate de integrare a tinerilor care sînt eliberaţi din penitenciar.

Cei trei ani de implementare a proiectului în cele două penitenciare pentru minori şi tineri din România au însemnat un lung şir de eforturi susţinute, trei ani în care parteneriatul româno-austriac a fost concretizat în:
- 170 de tineri din cele două penitenciare au beneficiat de consiliere vocaţională;
- 80 de tineri au fost calificaţi sau certificaţi în meseriile de tîmplar, morar, brutar, patiser, lăcătuş mecanic şi tipograf-flexograf;
- 12 funcţionari publici cu statut special au urmat cursuri de perfecţionare în instituţii pentru pregătire personalului de penitenciare din Austria;
- 32 de funcţionari publici cu statut special din cele două penitenciare din România au desfăşurat activităţi în Penitenciarul de tineri din Gerasdorf;
- 28 de funcţionari publici cu statut special au absolvit cursurile de preparatori-instructori, fiind certificaţi de Centrul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor din România;
- 6 ateliere de instruire şi producţie au fost amenajate şi sînt funcţionale în cele două penitenciare: moară, brutărie şi tîmplărie universală la P.M.T. Tichileşti şi atelier de patiserie-gastronomie, atelier de confecţii metalice şi atelier de fabricat ambalaje din hărtie şi carton la P.M.T. Craiova;
- 8 membri ai personalului propriu celor două penitenciare au fost certificaţi ca formatori pentru cele 6 meserii;
- 2 sesiuni de self-marketing au fost organizate la Brăila şi Craiova, unde au participat 20 de tineri aflaţi în penitenciar şi 20 de angajatori;
- 2 cursuri de pregătire a personalului care furnizează servicii sociale şi de ocupare, publice sau private, au fost organizate pentru reprezentanţi ai instituţiilor publice locale şi specialişti ai unor organizaţii nonguvernamentale cu rol în asigurarea de servicii sociale din regiunile de dezvoltare Sud-Est şi S-V Oltenia;
- 8 seminarii regionale au vizat promovarea angajabilităţii tinerilor după eliberarea din penitenciar, cu rolul de a crea pîrghii de legătură dintre activităţile derulate în cadrul penitenciarelor şi etapele distincte pe care tinerii le parcurg după executarea pedepsei.

Dincolo de cifrele enumerate mai sus, la finalul activităţilor, proiectul lasă în urmă premise serioase pentru continuarea colaborării între parteneri, dar şi noi perspective în munca cu tinerii şi minorii custodiaţi:
- experienţă transnaţională şi implicit competenţe socio-pedagogice dezvoltate, care motivează şi creează comportamente noi în rîndul personalului, cu efect direct asupra tinerilor din penitenciar;
- orientare şi consiliere profesională prin oferirea suportului pentru integrarea pe piaţa muncii a tinerilor după eliberarea din penitenciar;
- noi competenţe sociale şi profesionale dobîndite de tinerii custodiaţi;
- spaţii moderne de învăţare şi dezvoltare a abilităţilor profesionale ale tinerilor, create în interiorul penitenciarelor, adevărate „locuri de muncă” pentru aceştia, pe perioada detenţiei.

Finalizarea activităţilor din cadrul acestui proiect strategic constituie de fapt începutul unei noi abordări privind intervenţia recuperativă pentru tinerii şi minorii custodiaţi în penitenciarele din România, prin care personalul instruit şi motivat să desfăşoare activităţi în spaţii moderne, corespunzătoare unor standarde ridicate de pregătire, poate influenţa direct, în mod continuu, pregătirea vocaţională şi profesională a tinerilor.

Succesul nu este garantat, el presupune multă muncă şi răbdare, implicare totală a educatorilor, instructorilor şi consilierilor vocaţionali însă, atunci cînd tinerii pot beneficia de modele pozitive de învăţare cresc şansele pentru reducerea riscului de marginalizare socială şi recidivă infracţională.

Care sînt instituţiile (de stat şi/sau private) cu care colaboraţi?

Penitenciarul de Minori şi Tineri din Craiova face parte cu adevărat din viaţa comunităţii locale, fapt pentru care rolul său de instituţie furnizoare de servicii sociale a dus la încheierea a peste 40 de parteneriate sau acorduri de colaborare. Cea mai mare parte din aceste acorduri sau parteneriate sînt în beneficiul persoanelor private de libertate. Există însă şi parteneriate, la care P.M.T. Craiova este parte, ce vizează prevenirea şi reducerea infracţionalităţii în rîndul elevilor, incluziunea în societate şi pe piaţa muncii a grupurilor de persoane vulnerabile, dar şi pregătirea viitorilor specialişti în domeniul asistenţei sociale.

Astfel, pentru derularea activităţilor educative şi de formare profesională a persoanelor private de libertate, se derulează parteneriate de colaborare cu: A.J.O.F.M. Dolj, Universitatea Bucureşti, Centrul Naţional de Resurse şi Training, Fundaţia Terre des Hommes Lausanne, Direcţia Judeţeana de Tineret şi Sport Dolj, Asociaţia Şanse Egale pentru Fiecare – Craiova.

Pentru asigurarea asistenţei religioase colaborăm cu: Mitropolia Olteniei – Fundaţia Cuvîntul care Zideşte, Serviciul Umanitar pentru Penitenciare – Oltenia, Fundaţia Creştină Ethos Craiova;
Pentru prevenirea sau reducerea infracţionalităţii în rîndul elevilor (tinerilor) au fost încheiate parteneriate cu: Şcoala de Arte şi Meserii Craiova, Grupul Şcolar Matei Basarab Craiova, Liceul „Tudor Arghezi” Craiova, Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Craiova, Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brîncuşi”, Grup Şcolar Dimitrie Filişanu – Filiaşi.

Pentru sprijinul reintegrării sociale a categoriilor de persoane vulnerabile, P.M.T. Craiova este partener cu: Serviciul de Probaţiune de pe lîngă Tribunalul Dolj, C.P.E.C.A. Dolj, D.G.A.S.P.C. Dolj.

În vederea pregătirii corespunzătoare a viitorilor specialişti în furnizarea de servicii sociale (asistenţi sociali, psihologi, sociologi etc.) derulăm programe comune cu: Facultatea de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii Craiova, Academia de Poliţie „A.I. Cuza” – Secţia Penitenciare, Facultatea de Psihologie – Universitatea Bucureşti.

Reintegrarea tinerilor

Medicii spun că, de obicei, „este mai uşor să previi decît să tratezi”. Este acest lucru valabil şi în cazul minorilor şi tinerilor care ajung în penitenciar?

Potrivit menirii dată de legislaţia din România, instituţiile penitenciare au dublu rol: de a „trata” şi de a „preveni”. Pentru minorii şi tinerii aflaţi în instituţiile penitenciare atît „tratamentul” cît şi „prevenţia” încep încă din prima zi de detenţie.

Fiecare persoană nou depusă în penitenciar petrece 21 de zile într-o perioadă de carantinare – observare, ocazie cu care este evaluat atît din punct de vedere medical cît şi al nevoilor educaţionale sau de intervenţie pshiosocială. La sfîrşitul acestei perioade, fiecărui minor sau tînăr i se întocmeşte un plan individualizat de intervenţie, constituit într-un dosar de educaţie ce îl va însoţi pe toată durata executării pedepsei. Astfel, dacă nevoile de ordin juridic sau interes personal al minorului sau tînărului impun transferul acestuia în alte unităţi penitenciare decît cea în care a fost depus pentru prima oară, programele recomandate de specialişti vor fi continuate pînă la finalizare.
Primul pas în misiunea specialiştilor în educaţie şi asistenţă psihosocială din penitenciare (educatori, psihologi, asistenţi sociali, sociologi) este acela de a completa nivelul de cunoştinţe generale (uneori se impune chiar alfabetizarea), urmînd ca mai apoi să înceapă munca de „prevenţie” prin dezvoltarea aptitudinilor personale ale minorului sau tînărului în cadrul cursurilor de instruire practică sau activităţilor ocupaţionale. Învăţarea unei meserii sau descoperirea unui talent artistic reprezintă şanse în plus pentru identificarea unor modalităţi oneste de a se autosusţine şi de a se reintegra în comunităţile de unde provin.

Aceste demersuri nu sînt uşoare şi nici nu dau un procent de reuşită de 100%. Din fiecare caz în parte rezultă o experienţă, dar niciodată o reţetă. Cel mai greu lucru este de a-l face pe beneficiarul unui astfel de program complet de educaţie şi asistenţă psihosocială să conştientizeze faptul că principalul responsabil pentru creşterea nivelului de educaţie şi pentru sporirea şanselor de reintegrare este chiar el.

Unde se opreşte misiunea penitenciarului pentru minori şi tineri – este traiectoria acestora urmărită şi după ieşirea din închisoare?

Oficial, misiunea penitenciarului se opreşte în momentul în care minorii şi tinerii sînt puşi în libertate şi părăsesc porţile închisorii. După acest moment, sarcina urmăririi evoluţiei acestora revine mediilor de suport (familie, direcţii pentru ocrotirea copilului etc.).

Cum se poate realiza „reintegrarea” minorilor/tinerilor în viaţa socială, în cîmpul muncii etc.?

Un exemplu legat de modul în care instituţiile penitenciare depun eforturi pentru reintegrarea persoanelor private de libertate este chiar proiectul prezentat anterior. În afară de acest exemplu, se derulează o gamă variată de activităţi prin care minorii şi tinerii sînt puşi în contact cu aspecte ale vieţii sociale, altele decît cele cunoscute de ei.

Fie că participă la evenimente culturale, vizitează întreprinderi sau ateliere de producţie, descoperă locuri încărcate de semnificaţii pentru comunitate sau se înscriu la activităţi de voluntariat, sînt încurajaţi să înveţe că societatea este tolerantă pentru persoanele care respectă regulile şi valorile unanim acceptate şi că, indiferent de greutăţile pe care o persoană le întîmpină în viaţă, întotdeauna există soluţii cinstite pentru a merge mai departe.

Totodată, reprezentanţii comunităţii, ai societăţii civile şi ai tuturor instituţiilor cu rol în asigurarea suportului pentru categoriile de persoane vulnerabile sînt în permanenţă invitaţi să participe, alături de personalul penitenciarelor, la programele derulate, chiar în interiorul locurilor de deţinere. În acest mod se construiesc anumite punţi de legătură între persoanele deţinute şi societatea în care urmează să revină.

„Reintegrarea” poate căpăta mai multe înfăţişări. Rezultatul final îl reprezintă un fost deţinut transformat într-un cetăţean onest, un angajat bun, un tată model sau un membru obişnuit al comunităţii. Cu certitudine există astfel de cazuri, iar unele dintre ele ne sînt cunoscute şi nouă. Principala modalitate prin care sîntem informaţi despre acest lucru sînt chiar scrisorile persoanelor în cauză, prin care ne aduc la cunoştinţă cu satisfacţie că au reuşit să treacă de şocul revenirii între semeni şi în care ne mulţumesc (uneori aceste scrisori sînt adresate unei singure persoane) pentru faptul că instituţia penitenciară a creat cadrul adecvat pentru dezvoltarea sa. Ne bucurăm alături de ei şi sîntem mîndri, la rîndul nostru.

Nicolae Tătulescu este directorul Penitenciarului de Minori şi Tineri Craiova.

a consemnat Patricia Mihail

Mai multe