Cooperativa de femei

Vă veţi întreba poate ce ştiu eu - altfel decît din cărţi - despre sexul în comunism de vreme ce aveam doar 11 ani la Revoluţie? Pe atunci, tata era plecat să muncească pe platforma unui combinat chimic din Orient, aşa că o bună vreme mama m-a luat cu ea la serviciu. Era croitoreasă la Cooperativa "Sîrguinţa" din Rm. Vîlcea. În fiecare dimineaţă mă opinteam să deschid mamei uşa de fier a unei săli imense unde o sută de femei ţăcăneau de zor în spatele a o sută de maşini de cusut ca nişte insecte electrice. Erau acolo femei de toate vîrstele, eleve la seral, mame cu mai mulţi copii, divorţate, văduve... Am crescut printre o sută de femei înghesuite în maşini de cusut şi vorbind non-stop despre gospodărie şi bărbaţi - nu doar cei de-acasă, dar şi actori de la Hollywood pe care fetele de azi abia dacă-i ştiu după nume: Errol Flynn, Giuliano Gemma, Clark Gable, Anthony Perkins, Emanoil Petruţ ş.a.) Femeile mai erau preocupate de milieuri, bibelouri, ştrampi, cosmetice, bijuterii de aur, covoare persane... Îmi amintesc că li se reţinea din salariu cîte cinci lei pentru abonamentul obligatoriu la revista Femeia. Mi le amintesc îmbrăcate în kaki pentru serviciul militar sau "ţinîndu-şi rîndul la coadă" cînd se băga Rexona la Magazinul Cozia de peste drum. Dar nu vă puteţi imagina la ce bîrfe şi lamentaţii am fost martor fără voie în timp ce mă jucam cu nasturi, papiote şi fermoare, la ce sfaturi şi povestiri am tras cu urechea în timp ce mă prefăceam că dorm ghemuit pe baloturile textile! Atunci trebuie că am auzit pentru prima oară cuvinte precum: "a regula", "chiuretaj", "uter", "ovare", "sondă", "menstruaţie" (cu varianta arhaică "soroc"), "concubinaj", "homosexual"... La început se mai fereau, apoi, văzînd că nu le acord atenţie, că nu le sîcîi cu întrebări şi că nu-mi însuşesc cuvintele, nu m-au mai luat în seamă. Într-un fel, cred că ştiam că sînt lucruri de oameni mari. N-am înţeles mai nimic atunci, dar am priceput totul mai tîrziu. Acum există cărţi, există filme. Am fost profund emoţionat văzînd Decreţeii lui Iepan, 432-ul lui Mungiu, citind studiul lui Gail Kligman sau confesiunile din Tovarăşe de drum. Gîndindu-mă la toate privaţiunile trăite şi la sacrificiile făcute, sînt plin de compasiune pentru toate acele femei din secţia Lenjerie-Bărbaţi a Cooperativei "Sîrguinţa". Lor le dedic acest număr. ( M. C. )