Cooperaţie şi eficienţă

20 martie 2013   Tema săptămînii

- interviu cu Sevastiţa GRIGORESCU, preşedintă UCECOM -

Ce mai înseamnă cooperaţia astăzi, în societatea de consum?

Sectorul cooperaţiei meşteşugăreşti continuă să reprezinte o alternativă socio-economică, prin intermediul şi în folosul oamenilor, integrînd libertatea de acţiune economică, responsabilitatea individuală şi securitatea socială. Şi pe plan mondial, cooperaţiei i se atribuie un rol important, 2012 fiind declarat, de către ONU, Anul Internaţional al Cooperativelor.

Care este situaţia cooperaţiei la nivel european şi cum vă integraţi dumneavoastră?

Comisia Europeană recunoaşte cooperaţia ca forţă activă a dezvoltării şi a progresului. UCECOM (Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti) este, printre altele, membră a Alianţei Cooperatiste Internaţionale, dar şi a Cooperatives Europe – organizaţie-umbrelă ce cuprinde 91 de organizaţii din 35 de ţări, antrenînd 123 de milioane de cooperatori.

Cîţi membri aveţi şi din ce meserii provin (o încercare de statistică)?

La sfîrşitul anului 2012, între membrii asociaţi ai UCECOM se regăseau 518 entităţi (480 societăţi cooperative meşteşugăreşti şi 38 de uniuni judeţene şi asociaţii), însumînd peste 16.000 de persoane. Activităţile cooperaţiei meşteşugăreşti se desfăşoară aproape în toate centrele urbane, în peste 2500 de unităţi, din care 300 de producţie şi 1800 de prestări servicii (datele sînt în curs de actualizare). Profilul lor este legat de tradiţie, dar asistăm, în prezent, la o continuă modificare a cerinţelor pieţei, sub influenţa crizei economice.

Principalele activităţi sînt: producţia de bunuri industriale şi de larg consum (confecţii textile şi tricotaje, mobilă şi articole din lemn, încălţăminte şi marochinărie, artă populară, meşteşuguri şi artizanat, confecţii metalice şi alte articole şi produse), precum şi servicii adresate populaţiei şi agenţilor economici – întreţinere corporală şi estetică umană, întreţinere şi reparaţii autovehicule, confecţii şi încălţăminte de comandă, reparaţii electrocasnice, optică, bijuterii, construcţii, prestări industriale etc.

Unde se situează aici micii meseriaşi (croitori, cizmari, tocilari, marochineri, tapiţeri, ceasornicari etc.)?

Nu este un secret că, după anul 1990, volumul serviciilor tradiţionale prestate populaţiei a cunoscut un regres, datorat nu atît concurenţei între pieţele bunurilor şi serviciilor – care şi-au disputat efectiv veniturile populaţiei –, cît diminuării masive a cheltuielilor alocate acestora din bugetele familiale.

În acest context, armonizarea ofertei cu evoluţia pieţei a impus şi limitarea, chiar renunţarea la o serie de servicii puţin solicitate, cum ar fi reparaţiile de articole personale şi gospodăreşti, care şi-au mai pierdut, în timp, din anvergură. Deocamdată, croitoria la comandă pare să reziste cel mai bine.

Care este acum statutul lor, cîţi mai aparţin de cooperaţie?

Din datele pe care le avem, la nivelul societăţilor cooperative meşteşugăreşti asociate, circa 40% din personalul angrenat în domeniul serviciilor activează în unităţile de frizerie-coafură-cosmetică, în timp ce în jur de 450 de persoane continuă să fie implicate în activităţi de tip reparaţii de articole personale şi gospodăreşti.

Cu ce îi ajută cooperaţia, în cazul în care sînt membri?

Prin însăşi raţiunea de a fi a societăţilor, acestea le oferă membrilor – prin asocierea la capital şi, în marea lor majoritate, şi la muncă – o rezolvare comună a problemelor organizatorice pe care, individual, le-ar gestiona infinit mai greu: locuri de muncă relativ stabile, spaţii de lucru, toate celelalte aspecte care ţin de activitatea antreprenorială – contabilitate, aprovizionare etc.

UCECOM-ul are şi o şcoală de meserii. În ce domenii îi pregătiţi pe viitorii meseriaşi? Ajutaţi la păstrarea anumitor meserii? Meşterii se plîng că nu mai au urmaşi...

Cooperaţia meşteşugărească deţine o bogată tradiţie în pregătirea vocaţională. În cele 12 colegii şi licee tehnologice (fostele grupuri şcolare de arte şi meserii) din cadrul Fundaţiei „Spiru Haret“, se realizează, anual, pregătirea iniţială a circa 5500 de elevi, dar şi pregătirea continuă a adulţilor, prin centrele proprii de calificare şi reconversie profesională. Din păcate, tocilarii au rămas doar la... figurat. Structurarea claselor de studiu şi stabilirea planurilor de învăţămînt se fac strict pe baza cerinţelor pieţii. Se caută coaforii stilişti, tehnicienii în gastronomie şi domeniul auto – mai puţin în textile, informaticienii, chiar şi agenţii vamali, mai nou mecatroniştii, însă mai deloc cizmarii şi ceasornicarii.

Cum vedeţi evoluţia situaţiei micilor meseriaşi în viitor? Aveţi planuri şi pentru ei?

„Micii meseriaşi“, cum le spuneţi dvs., în societăţile cooperative din care fac parte, sînt lucrători cărora li se aplică un tratament egal cu cel al celorlalţi membri cooperatori, potrivit drepturilor şi obligaţiilor prevăzute în statute şi regulamente.

Cum piaţa decide totul, pentru ei, conducerea fiecărei societăţi în parte nu poate gîndi alte planuri decît cele legate de o muncă eficientă, în concordanţă cu cerinţele pieţei din comunităţile locale respective. Activităţile de bază aduc şi veniturile, principiul eficienţei fiind cel ce dictează. Dacă nu există cerere, societăţile sînt obligate să se orienteze spre activităţi mai profitabile.

Oricum, statisticile mondiale privind şomajul demonstrează că, în comparaţie cu alţi agenţi economici, cooperaţia prezintă cele mai scăzute rate ale şomajului. La noi nu se urmăreşte disponibilizarea forţei de muncă, ci antrenarea ei în activităţi mai solicitate, mai rentabile. Cum s-ar spune, lucrative.

a consemnat Iaromira POPOVICI

Foto: L. Muntean

Mai multe