Coduri de onoare
Onoarea, în westernurile clasice, nu era totuna cu legea, ba chiar se definea în opoziţie cu ea. Eroul westernurilor nutrea respect pentru un cod al onoarei personal, nicidecum faţă de cel oficial, al legilor scrise, şi acţiona cu scopul îndeplinirii unei datorii (care, de cele mai multe ori, era un act de răzbunare), finalizate cu un schimb de focuri de arme.
Once Upon a Time in the West / Undeva, cîndva în Vest (1968) de Sergio Leone
În spaghetti-westernul lui Sergio Leone, Once Upon a Time in the West / Undeva, cîndva în Vest (1968), două fire narative, care se vor întîlni în final pentru deznodămînt printr-un act de dublă răzbunare, se desfăşoară în paralel. Pe de o parte, într-o expozițiune intenționat lungită, Jill McBain (Claudia Cardinale) e urmărită de cameră în cadre lungi, însoţită de muzica lui Ennio Morricone, pe tot parcursul său, de la coborîrea sa dintr un tren, nerăbdătoare să fie întîmpinată, pînă la conştientizarea că nu va sosi nimeni pentru a o lua, urmînd trecerea sa cu o trăsură printr-un peisaj arid şi pustiu, care îi e vizibil străin, şi pînă la poposirea acasă la noua sa familie. Spectatorul ştie mai multe decît ştie personajul ei (printr-un montaj paralel, care ne arată pregătirile noii familii pentru a o primi cum se cuvine). Ajungînd la noua ei casă, Jill îşi va găsi toţi membrii familiei, înşiraţi în faţa casei, împuşcaţi de o bandă de răufăcători. Pe de altă parte, în cel de-al doilea fir narativ, un bărbat misterios cu o muzicuţă (Charles Bronson) îl caută pe acelaşi ucigaş al familiei McBain (Henry Fonda), însă spectatorul ştie mai puţin despre el şi despre motivaţia sa decît aflase despre Jill, și pentru că acesta păstrează tăcerea pînă în momentul răzbunării finale şi al spălării onoarei. Legea nu îşi face datoria, lă-sînd impresia unei abandonări totale a celor fără apărare în faţa pustiului în care trăiesc. Motivaţia bărbatului misterios e una de „ochi pentru ochi“, specifică codurilor westernului.
The Searchers / Căutătorii (1956) de John Ford.
O situaţie în care în centru stă recuperarea, mai degrabă decît dorința de răzbunare, e cea din The Searchers / Căutătorii (1956) de John Ford. Un bărbat (interpretat de John Wayne) pleacă în căutarea nepoatei sale (Natalie Wood), pentru a o aduce acasă după ce fusese răpită de indieni, care îi devastaseră casa şi îi omorîseră părinţii. Spre deosebire de westernul lui Sergio Leone, nu atît uciderea adversarilor răufăcători e importantă în westernul lui John Ford, ci găsirea nepoatei, recuperarea sa care pare aproape imposibilă. Tipul de protagonist imaginat de Ford e un erou care respectă un cod al onoarei, dar care, spre deosebire de mai tînărul tovarăș de drum (Jeffrey Hunter), nu se arată deloc mulţumit de îndatorirea morală pe care şi a luat-o.
No Country for Old Men / Nu există ţară pentru bătrîni (2007) de Ethan Coen, Joel Coen.
Lucrurile devin mai nuanţate într un film care păstrează parţial structura westernului, dar e adaptat prezentului, precum No Country for Old Men / Nu există ţară pentru bătrîni (2007) al fraţilor Coen, în care un personaj este urmărit de cameră pe măsură ce duce la îndeplinire o serie de crime, pentru care spectatorul nu primeşte nici o motivaţie. Portretul conturat de frații Coen devine mai nuanţat în comparaţie cu un portret clasic al unui răufăcător sau erou tipic, de vreme ce codul după care acţionează nu e doar personal (legea e împotriva sa), ci şi necunoscut nouă – spectatorul nu află cine este şi de ce ucide, iar problema care se pune este şi aceea a posibilităţii cunoaşterii lor.
Ancuța Proca este critic de film.